„E mai mare agitație în Republica Moldova decât în România, din câte se pare”, a declarat jurnalistul și istoricul Dan Andronic în cadrul unui podcast în care l-a avut drept invitat pe analistul geopolitic Ștefan Popescu. Ediția integrală poate fi urmărită pe pagina de YouTube „HAI România”.
Despre acest subiect, despre recentele evenimente din Republica Moldova, analistul spune că sunt multe de discutat „pentru că, într-adevăr, este o zonă în care conducerea Uniunii Europene dorește să nu piardă. Și, pentru moment, este avantajată. Și, în acest sens, trebuie să fim atenți la procesul de europenizare în ce privește Moldova”, este de părere Ștefan Popescu.
El subliniază faptul că Republica Moldova se află la granița directă cu Uniunea Europeană și este un stat aflat între două sfere de influență: UE și Rusia. Bruxelles-ul tratează Moldova ca pe un punct strategic și nu vrea să piardă teren în fața Moscovei. De asemenea, analistul scoate în evidență că drumul Chișinăului către UE nu înseamnă doar negocieri politice, ci transformări în instituții, justiție, economie și societate.
Europenizarea presupune schimbări concrete: combaterea corupției, consolidarea democrației, adaptarea legislației la normele europene. El atrage atenția că acest proces este delicat și poate genera tensiuni interne sau reacții externe.
Negocieri făcute în secret?
Ștefan Popescu povestește apoi cum a efectuat recent o vizită oficială în Germania și cum, la câteva zile după, cancelarul Merz organizează un summit virtual cu Donald Trump în care au vorbit despre un conflict care se află la Marea Neagră, convorbire la care România nu este invitată, dar au fost solicitate Finlanda și Polonia.
„Și atunci, îmi pun anumite întrebări”, a spus el în cadrul podcastului.
Faptul că se discută despre securitatea la Marea Neagră, dar România, stat riveran, membru NATO și UE, nu este invitată, în timp ce sunt chemate Finlanda și Polonia îl face pe analist să ridice semne de întrebare despre relevanța și poziționarea României în jocul diplomatic.
„Nu am cum să nu mi le pun. Sunt foarte multe întrebări pe care mi le pun”, a adăugat el.
Analistul vorbește apoi și despre întâlnirea din Alaska, anunțat la câteva zile distanță. El insistă că asemenea evenimente nu sunt improvizate, ci rezultatul unor luni de pregătiri tehnice și politice, a o mulțime de documente, negocieri între miniștrii de externe, echipe de experți.
Prin cele declarate, Popescu vrea să arate că nimic nu e întâmplător în relațiile internaționale, iar ceea ce vedem anunțat public e doar vârful aisbergului: „Să fim serioși, n-a fost spontan. Numai un naiv ar putea să creadă acest lucru. Alaska înseamnă luni de pregătiri la nivel de documente, la nivel de experți, la nivel de miniștrii de externe”.
De asemenea, Ștefan Popescu spune că există o convergență între administrația Biden, în ultimul mandat, și administrația care a venit după, Donald Trump. El este de părere că, deși Trump și Biden par opuși pe scena internă americană, în geopolitică există o linie de continuitate a intereselor strategice ale SUA, în special în raport cu Rusia și zona Mării Negre.
„Aduceți-vă aminte de întâlnirea de la Riad. Unul din punctele comunicatului american și al comunicatului rusesc este pregătirea unei întâlniri la nivel înalt între președinții celor două țări. Deci asta s-a discutat la Riad.
Și Marco Rubio a spus atunci că, dacă se vor înregistra progrese, se va produce acea întâlnire. A existat un proces continuu cu întâlniri, de acorduri”, a punctat apoi analistul în cadrul podcastului.
Planul american
Iar pe lângă faptul că este cu ochii pe Europa, Donald Trump și administrația prezidențială în general este cu ochii pe China. Aceasta sugerează că SUA încearcă să gestioneze simultan două fronturi majore: Europa de Est și competiția strategică cu China.
„Nu știu dacă dacă ei își fac o iluzie cu privire la capacitatea de a lua Rusia și de a separa de China”, a detaliat el.
Popescu sugerează astfel că această separare nu e ușor de realizat, iar legătura dintre Moscova și Beijing este tot mai puternică.
„Pentru că, de altă parte întrebarea rămâne: Nu credeți că au pierdut cursa? Pentru că pare că legătura strategică între China, Rusia și India pare de neoprit. Să fim serioși. India este prinsă în multe parteneriate strategice cu Occidentalii și cu Statele Unite”.
Popescu ridică problema unei cooperări mai ample între aceste trei puteri. Chiar dacă India are relații strategice cu Occidentul și SUA, legătura dintre Rusia, China și India pare dificil de rupt. El sugerează că Occidentul ar putea să fi pierdut cursa pentru influență în această parte a lumii, deoarece alianțele dintre aceste state se consolidează.
