ÎCCJ clarifică procedura de contestare a ridicării mașinilor parcate neregulamentar
Șoferii care vor să conteste dispozițiile prin care autoritățile locale au dispus ridicarea mașinilor parcate neregulamentar primesc o clarificare importantă din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Instanța supremă a pronunțat o decizie în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, prin care a stabilit ce instanță este competentă să judece cererile de anulare a dispozițiilor de ridicare, chiar și atunci când nu a fost întocmit proces-verbal de contravenție sau măsura nu a fost contestată pe cale contravențională.
Potrivit legislației în vigoare, poliția locală are atribuția de a constata și sancționa opririle și staționările neregulamentare pe domeniul public, putând dispune ridicarea vehiculelor în astfel de situații. Mașinile sunt restituite proprietarilor după ce aceștia achită taxa prevăzută de lege și după aplicarea sancțiunii. Pentru șoferii nemulțumiți de aceste măsuri există o procedură de contestare, însă, până la această decizie, existau neclarități generate de dispoziții legale aflate în contradicție.
Cazul de la Curtea de Apel Brașov
ÎCCJ a fost sesizată după ce o instanță din țară a întâmpinat dificultăți în soluționarea unei astfel de cauze. Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov a formulat un recurs în interesul legii, solicitând clarificarea competenței materiale în astfel de litigii.
Instanța supremă a admis recursul și a decis că judecătoria este instanța competentă să soluționeze acțiunile privind anularea dispozițiilor de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar, întemeiate pe art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010.
În motivarea sa, ÎCCJ a explicat că această soluție unifică interpretarea diferitelor acte normative aplicabile – Codul rutier, Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prima reglementare prevede că împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta sau în raza domiciliului contravenientului, în termen de 15 zile de la comunicarea sancțiunii.
Ordonanța nr. 2/2001 stabilește că procesul-verbal poate fi atacat cu plângere în același termen, iar controlul aplicării și executării sancțiunilor aparține judecătoriei.
Pe de altă parte, Legea contenciosului administrativ atribuie tribunalelor administrativ-fiscale soluționarea litigiilor ce privesc actele administrative ale autorităților publice locale până la valoarea de 3 milioane de lei, ceea ce a generat confuzii privind competența de soluționare a acestor cauze.
Contestațiile se depun la judecătorie, chiar dacă nu există proces-verbal de contravenție
Prin decizia nr. 13/2025, Înalta Curte a pus capăt acestei practici neunitare și a oferit șoferilor o procedură clară de urmat. Contestațiile împotriva dispozițiilor de ridicare trebuie depuse la judecătorie, chiar dacă nu există proces-verbal de contravenție, ceea ce înseamnă că litigiile de acest tip nu mai sunt de competența tribunalelor administrativ-fiscale.
Clarificarea are impact major pentru șoferi, care nu mai trebuie să se întrebe la ce instanță să se adreseze atunci când consideră că măsura ridicării mașinii este nelegală.
Totodată, decizia va ajuta la degrevarea instanțelor superioare și la unificarea jurisprudenței, reducând riscul unor soluții contradictorii în cazuri similare.
