„În căutarea Revoluției Pierdute”. Baricada de la Inter și eroii din stradă. Dan Andronic: Carnagiu, n-a existat nicio emoție să se tragă în oameni

Un dialog între Dan Andronic și Adrian Sârbu readuce în atenție momentele dramatice ale Revoluției din decembrie 1989, de la violențele din noaptea baricadei de la Universitate până la ordinele ilegale ale regimului Ceaușescu. Discuția abordează bilanțul sângeros al represiunii, contextul stării de necesitate și statutul unor personaje-cheie ale acelor zile, precum Dan Iosif și Gelu Voican Voiculescu.

„În căutarea Revoluției Pierdute” – o discuție despre zilele fierbinți care au schimbat destinul României în decembrie 1989. Ionela Bănărescu, Dan Andronic și Adrian Sârbu au analizat câteva dintre evenimentele cunoscute și chiar trăite pe viu în timpul Revoluției care a dus la căderea regimului condus de Nicolae Ceaușescu.

Noaptea baricadei și începutul măcelului. Dan Andronic: A fost un carnagiu, nu a existat nicio emoție să se tragă în oameni

În cadrul podcastului difuzat de Aleph News, Dan Andronic a evocat și baricada ridicată de revoluționari pe 21 decembrie în zona Intercontinental.

Dan Andronic a explicat că, în seara de 21 decembrie 1989, s-a tras atât înainte, cât și după ora 23:30, moment în care s-a dat ordinul de distrugere a baricadei de la Universitate. El a amintit un incident grav în care un camion ce transporta muniție a intrat în mulțime după ce șoferul a fost lovit cu o piatră și a pierdut controlul vehiculului.

Potrivit relatării sale, acest episod s-a soldat cu opt morți și zeci de răniți și a reprezentat momentul în care, izolat, unele trupe au început să tragă în oameni.

Anterior, a mai existat un incident în care un maior de armată a împușcat mortal un manifestant, considerându-l violent.

Dan Andronic a subliniat că aceste fapte s-au produs într-un context confuz, în care Ceaușescu anunțase decretarea stării de necesitate imediat după miting, deși, în realitate, nu exista un ordin formal. În opinia sa, armata, securitatea și miliția au acționat pe baza unor ordine verbale, ceea ce i-a plasat într-o situație de ilegalitate totală.

Momentul-cheie a fost, potrivit lui Dan Andronic, ordinul de lichidare a baricadei de la Universitate, când s-a tras în plin. Bilanțul a fost de 49 de morți, sute de răniți și aproximativ 700 de arestați, evenimente pe care le-a caracterizat drept un carnagiu.

El spune că, în acele momente, nu a existat nicio ezitare reală în a se trage în oameni.

Dan Andronic: Ce trebuie spus este că s-a tras, într-adevăr, după ora 23:30 s-a dat ordin să fie distrusă baricada, dar s-a tras și până atunci. Mai există un incident important, un camion care transporta muniție, au venit mai multe camioane atunci. Oamenii din piață, revoluționarii, încearcă să le oprească, unul din ei aruncă o piatră, lovește șoferul în tâmplă, care căzând pe volan, apasă pe accelerație și intră în mulțime.

8 morți și zeci de răniți și este momentul în care, în mod izolat, încep trupele să tragă.

Înainte a mai existat un incident soldat cu o victimă, un maior de armată a tras cu pistolul într-un manifestant, i s-a părut că este foarte violent și l-a omorât.

Sunt mulți care nu înțeleg. E momentul la care, de exemplu, imediat după povestea de la miting, Ceaușescu dă decretul cu starea de necesitate.

Pentru că armata până în acel moment și securitatea și miliția acționaseră în virtutea unui ordin verbal. Ceaușescu spunându-le că «Am decretat starea de necesitate», dar nu exista niciun ordin formal în sensul ăsta. Deci tot ce s-a întâmplat atunci, i-a pus într-o situație de ilegalitate totală. Momentul în care se spune «Lichidați baricada de la Universitate» este momentul în care încep să tragă în plin.

49 de morți, sute de răniți, vreo 700 de arestați. Deci, ca să înțelegem, a fost un carnagiu. Putea să fie mai rău? Că asta m-a întrebat cineva. Bineînțeles că întotdeauna putea să fie mai rău. Dar nu a existat nicio emoție să se tragă în oameni.

Eroii Revoluției. Întrebări incomode despre figurile controversate din decembrie 1989

Adrian Sârbu a mutat discuția spre dimensiunea umană a Revoluției, întrebând dacă cei aflați la Universitate au fost eroi prin voință sau au devenit eroi în urma ordinelor criminale date de regim. Dan Andronic a răspuns că aceștia au fost eroi din primul moment în care s-au ridicat împotriva dictaturii.

În acest context, Sârbu a ridicat problema lui Dan Iosif, personaj despre care au circulat, în timp, acuzații că ar fi fost informator al miliției. Andronic a afirmat tranșant că Dan Iosif a fost un erou și nu a fost trimis să execute vreo misiune secretă. Sârbu a fost de acord, spunând că l-a cunoscut personal și că îl consideră, la rândul său, un erou care merită respect.

Discuția a continuat cu numele lui Gelu Voican Voiculescu. Dan Andronic l-a caracterizat drept un erou, amintind că fusese arestat și închis în comunism. Adrian Sârbu a adăugat că îl cunoștea încă din 1977, din perioada Cartei 77, și că, deși Voican spunea că sunt prieteni, exista mereu un sentiment de suspiciune specific vieții din comunism.

Sârbu a explicat că, într-un regim represiv, oamenii dezvoltau reflexe de autoapărare și își evaluau constant interlocutorii. El a povestit că, în cercul lor de prieteni, Voican era privit ca un posibil provocator, mai ales în contextul discuțiilor politice libere purtate în privat. Totuși, a recunoscut că Voican fusese arestat în 1977 și ulterior, iar întâlnirile lor se concentrau adesea pe teme de filosofie politică.

Un detaliu relevant evocat de Adrian Sârbu a fost accesul lui Gelu Voican Voiculescu la un aparat Xerox, extrem de rar în comunism, care permitea multiplicarea cărților și ideilor interzise.

Adrian Sârbu: Eu vreau să te întreb altceva, că vorbim de oameni. Au fost cei de la Universitatea eroi? Au vrut să fie eroi sau au devenit eroi pentru că Ceaușescu a dat ordin să fie omorâți?

Dan Andronic: Nu, ei au fost eroi din primul moment în care s-au ridicat.

Adrian Sârbu: Bun, suntem de acord, da? Atunci te întreb, Dan Iosif este erou sau informator al miliției?

Dan Andronic: Este un erou.

Adrian Sârbu: Deci el n-a fost trimis acolo să execute o anumită misiune. S-a vorbit despre Dan Iosif că este informator și a fost trimis. Deci suntem de acord că Dan Iosif e un erou. Trebuie să-l respectăm pe acest om ca pe un erou, da? Bun, îți mulțumesc. Așa cred și eu. L-am cunoscut pe acest om, așa îl cred și eu.

Adrian Sârbu: Gelu Voican Voiculescu?

Dan Andronic: Este un erou. Mai ales că îl cunoșteai dinainte.

Adrian Sârbu: Din 1977.

Dan Andronic: Și era la fel?

Adrian Sârbu: Îți dădea sentimentul că e un provocator. Dacă ai trăit în comunism suficient, știi cum să te aperi. Înveți să te aperi. E un reflex. Trăiai ca în junglă și atunci trebuia să-ți evaluezi opțiunile în fiecare moment. Gelu Voican era… el spunea că suntem prieteni. Nu aș spune chiar că eram prieteni, pentru că felul în care vorbea… aveam libertate totală de a discuta orice în 77.

Și felul în care el aborda situația politică a momentului, l-am cunoscut cu ocazia deciziei lui de a semna Cartea 77, la îndemnul lui Goma de a se alătura grupului Goma. Cercul în care eram și eu de prieteni a fost discret invitat să facă același lucru… și ți-am spus, noi am fost foarte conviști că este un provocator.

Eram un grup de prieteni care nu eram chiar foarte aliniați regimului. Gelul Voican l-am cunoscut și ulterior.

Dan Andronic: A intrat și în închisoare.

Adrian Sârbu: Și în 77 a fost arestat. Și după aia a mai fost arestat odată.L-am cunoscut, am avut de multe ori, multe seri împreună, dialogând în principal, să zicem, filosofie politică și așa mai departe. Era foarte util că lucra la Institutul de Geologie și trăgea la Xerox cărți. Să ai acces la un Xerox în comunism…