„În căutarea Revoluției pierdute”. Adrian Sârbu: Marii complotiști din jurul lui Iliescu nu au avut niciun plan

Un nou material video difuzat pe canalul de YouTube „HAI România!” readuce în atenție zilele decisive din decembrie 1989, printr-o discuție între Adrian Sârbu, Ionela Bănărescu și Dan Andronic. Cei trei rememorează trăirile personale din timpul Revoluției, dar și atmosfera de haos, teamă și improvizație care a însoțit prăbușirea regimului Ceaușescu.

Revoluție trăită pe viu. Ionela Bănărescu spune că a ieșit în stradă pentru libertate, asumându-și conștient riscul extrem

În deschiderea podcastului, Ionela Bănărescu a povestit că s-a întrebat de multe ori ce s-ar fi întâmplat cu fiicele ei dacă ar fi murit la Revoluție. Ea a spus că tocmai faptul că avea copii acasă a împins-o să iasă în stradă, pentru că își dorea libertatea fără de care, în opinia ei, nu există nimic.

Bănărescu a descris orele de după fuga lui Nicolae Ceaușescu ca fiind un moment de exaltare, în care a simțit că poate zbura, stare care s-a risipit rapid în seara de 22 decembrie. A explicat că atunci au apărut atacurile atribuite unor „teroriști”, iar pe străzi au urmat gloanțe, sânge și confuzie, în timp ce la televiziune se contura noua putere.

Ionela Bănărescu: M-am întrebat de multe ori ce s-ar fi întâmplat cu fetele mele dacă eu aș fi murit la Revoluție. Cum ar fi crescut fără dragostea mea? Cine le-ar fi ocrotit? Cred că ele ar fi vrut să știe cine m-a împușcat, așa cum vor să știe atâția copii care au rămas fără părinți în decembrie 1989 și atâția părinți care au rămas fără copii.

Orele acelea magice pe care le-am trăit în 22 decembrie după fuga lui Ceaușescu, în care am simțit că pot zbura, s-au risipit seara. Dușmani nevăzuți, cărora le-am spus generic teroriști ne-au atacat.

Gloanțe, sânge și confuzie pe străzi, în timp ce la televizor făceam cunoștință cu noua putere. Visam atunci la o Românie frumoasă și prosperă și nu-mi imaginam că drumul va fi lung și greu. Încă nu știam că libertatea este ca o cutie cu ciocolată. Niciodată nu știi ce primești. Ne-a furat cineva Revoluția? Am pierdut o noi? Cert este că nu vom înceta niciodată să o căutăm.

Dan Andronic ridică problema unei lovituri de stat

Dan Andronic a spus că, urmărindu-l pe Adrian Sârbu, în ediția precedentă, a avut impresia că acesta vorbea coerent despre o lovitură de stat, deși declara că era concentrat pe ideea de democrație. Jurnalistul a amintit că Sârbu descrisese tineri din stradă ca fiind provocatori și a pus întrebarea dacă nu cumva subconștientul său indica percepția unei preluări de putere organizate.

Andronic a insistat asupra faptului că această reprezentare apărea clar în modul în care Sârbu relata evenimentele din interiorul Comitetului Central.

Dan Andronic: Până căutăm Revoluția și vedem dacă o găsim, hai să lămurim un lucru care a rămas în suspensie de aseară. Acolo eu cumva am văzut o parte a subconștientului tău, că inconștient nu păreai să fii în acele momente când vorbești de lovitură de stat.

Ești primul om care vorbește, lucru care te-a surprins și pe tine pentru că erai concentrat pe faptul că tu vorbeai de democrație. Nu, nu vorbeai de democrație. Vorbeai de o lovitură de stat și tot aseară ne-ai povestit cum tinerii care erau în piață, care erau în față la Inter, ți se păreau a fi provocatori de profesie.

Deci tu aveai reprezentarea că ceea ce se întâmplă este o lovitură de stat, hai să-i spun așa, pentru că ai articulat într-un mod atât de coerent, fără să-ți dai seama lucrul ăsta încât stau să mă întreb dacă, repet, n-a vorbit subconștientul din tine.

Adrian Sârbu: Mi-ai făcut psihoanaliza. Nu, n-a fost așa. Hai să vedem caseta înainte și-ți povestesc.

Adrian Sârbu afirmă că nu a existat niciun plan al celor care au preluat puterea

După un scurt material video, Adrian Sârbu a susținut că, din ceea ce a văzut personal, nu a existat niciun plan coerent în jurul lui Ion Iliescu. El a declarat că Iliescu a folosit un text redactat cu o zi înainte și că cei din jur își dădeau doar cu părerea, fără o direcție clară. Sârbu a relatat că Iliescu nu ținea cont de opiniile celor din jur și că atmosfera era una de improvizație totală.

Accesul în încăpere era filtrat și că el a intrat pentru că a fost confundat cu un cameraman de televiziune. El a mai explicat că i-a văzut pe membrii noii conduceri corectând textul care urma să fie citit public, într-un mod care semăna mai degrabă cu o muncă editorială decât cu un act politic revoluționar.

Adrian Sârbu: Marii complotiști din jurul lui Iliescu nu au avut niciun plan. Zero. Eu am fost acolo. Ce plan?

Eu ce am văzut era așa. Iliescu a venit la CC, a folosit un text scris de Mazilu cu o zi înainte. Ceilalți toți pe lângă el își dădeau cu părerea, absolut cu părerea. Ai auzit părerologi? Încă erau între ei tovarăși.

Dan Andronic: Dar nu părea să țină cont de părerea lor.

Adrian Sârbu: Deloc. Și foarte autoritar Militarul despre care habar n-aveam niciunul. Eu cel puțin nici n-auzisem de el.

Dan Andronic: Brucan auzise, Bârlădeanu auzise. Era din generația lor.

Adrian Sârbu: Am aflat ulterior că ei auziseră bine unii de alții. Nu știu dacă ai observat că s-au închis în spatele ușii, l-au pus pe Lupoi să filtreze cine intră. Eu am intrat pentru că ei au crezut că sunt operator cameraman de la televiziune și Cazimir Ionescu tot striga și împingea și cu Caramitru: Domnule, să intre unul să filmeze, să vadă că nu ne furați Revoluția. Deci era o stare de disconfort și în afara ușii.

Eu am intrat, am început să filmez, habar n-aveam ce fac ăștia. Și când i-am văzut că încep să citească, ai văzut corecta Iliescu ca și cum era la Editura Tehnică. El corecta ce primise de la secretara lui Apostoiu. Zice Roman că ar fi fost secretarul lui Curtici. Toți erau secretarii lui Ceaușescu. Ce primise? Ce urma să citească. În mintea lui se pare că urma să citească la CC. Ce a urmat după aia l-a împins înapoi la televiziune. Și ai auzit cum ei vorbesc despre înființarea Frontului Salvării Naționale, un termen pe care l-am auzit acolo și îl mai auzisem cu luni în urmă la Europa Liberă.