Impozitele pe care un român le poate datora statului. Ce plătești anual către ANAF și ce plătești la Primărie

Când spui „impozite”, mulți se gândesc automat la salariu. În realitate, un român poate avea obligații fiscale din mai multe surse, inclusiv din chirii, investiții sau proprietăți. Baza legală principală pentru aceste obligații este Codul fiscal, care stabilește cadrul pentru impozite, taxe și contribuții sociale obligatorii.

Impozitul pe venit rămâne baza pentru cele mai multe tipuri de câștiguri

Impozitul pe venit apare ori de câte ori o persoană fizică obține bani dintr-o activitate sau dintr-o sursă impozabilă. În cazul salariilor, lucrurile sunt mai simple, pentru că impozitul este reținut și plătit de angajator, fără drumuri suplimentare pentru angajat.

Pentru alte tipuri de venituri însă, cum ar fi chirii sau activități independente, obligațiile se pot declara direct de contribuabil, în funcție de situație.

Regulile generale pentru impozitarea veniturilor sunt incluse în Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), care definește categoriile de venituri și modul de taxare.

CAS și CASS pot apărea nu doar la salariu, ci și la alte venituri

Pe lângă impozitul pe venit, sistemul românesc include și contribuțiile sociale, cele mai importante fiind CAS și CASS. CAS este contribuția pentru pensie, iar CASS este contribuția pentru sănătate.

La salariu, ele sunt gestionate prin angajator, dar pentru alte venituri pot apărea obligații distincte, calculate după praguri și reguli prevăzute în Codul fiscal.

ANAF are inclusiv ghiduri care explică modul de declarare și plata contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice, pentru veniturile care nu trec prin contract de muncă.

Declarația unică este formularul care adună mai multe obligații la un loc

Pentru persoanele care au venituri din afara salariului, documentul central este Declarația unică (formular 212). ANAF precizează că aceasta este folosită pentru declararea impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice, fiind cadrul standard pentru situații precum chirii, activități independente și alte venituri relevante.

Practic, în multe cazuri, românii ajung să interacționeze cu ANAF nu prin controale, ci prin această declarație, depusă pentru regularizare sau estimări, în funcție de anul fiscal și de venituri.

Când închiriezi un apartament și încasezi bani, intri într-o categorie de venit care, de cele mai multe ori, trebuie declarată. În practică, chiria este una dintre cele mai frecvente surse „extra” de bani și una dintre cele mai discutate în zona fiscală. Instrumentul folosit de persoane fizice pentru astfel de venituri este Declarația unică (formular 212).

Dacă obții bani din activități independente, fie ca PFA, fie ca profesie liberală, lucrurile se schimbă. De obicei, nu mai ai un angajator care să „țină în spate” calculul și plata taxelor. Devii responsabil direct de declarare și plată.

Și aici, Declarația unică rămâne formularul central, pentru că ANAF o folosește pentru impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice.

O zonă foarte comună pentru românii care au firme sau investesc este cea a dividendelor. Dividendele au un regim fiscal distinct și apar atunci când o societate distribuie profit către asociați/acționari.

Din punct de vedere legal, baza rămâne tot Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), unde sunt definite veniturile și modul de impozitare. Pentru persoanele fizice, poate apărea și discuția despre plata CASS, în funcție de cumulul veniturilor, adică dacă ai și alte surse pe lângă dividende.

Câștigurile din criptomonede sunt un alt subiect separat, mai ales pentru cei care au făcut tranzacții ocazionale și nu au considerat că trebuie declarate. ANAF are o broșură despre tratamentul fiscal al veniturilor din transferul de monedă virtuală, unde se precizează că persoanele fizice care realizează astfel de venituri au obligația de a le declara.

Impozitele locale se plătesc către Primărie, dar tot Codul fiscal le definește

Separat de taxele datorate prin ANAF, există impozite locale, administrate de Primărie, prin direcțiile de taxe și impozite locale. În Codul fiscal, la Titlul IX, sunt enumerate principalele impozite și taxe locale, precum impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și impozitul pe mijloacele de transport.

Asta înseamnă că, dacă deții un apartament sau o casă, vei avea de regulă impozit anual pe clădire, iar dacă ai teren, apare și impozitul pe teren. Dacă ai mașină, intră în discuție și impozitul pe mijloacele de transport, care se achită tot către bugetul local.

TVA-ul și accizele nu se declară, dar se simt „în preț”

O parte importantă din taxele pe care românii le plătesc nu apar ca „facturi de la ANAF”, ci sunt incluse în prețurile de zi cu zi. TVA este taxa inclusă în majoritatea produselor și serviciilor, iar accizele sunt aplicate unor bunuri precum carburanții sau tutunul.

Chiar dacă aceste taxe sunt administrate prin firme, efectul lor este direct în costul final suportat de consumator, conform regulilor generale din Codul fiscal.