Iarna sărăciei în România: ce ajutoare oferă Ministerul Muncii. Cât de bine protejează ele populația vulnerabilă

Sezonul rece accentuează vulnerabilitățile sociale pentru sute de mii de români, obligați adesea să aleagă între încălzire, hrană și medicamente. Statul răspunde printr-un ansamblu de măsuri care includ venitul minim de incluziune, ajutoare pentru energie, sprijin alimentar și intervenții comunitare. Datele Ministerului Muncii arată un sistem extins de protecție, dar cu limite vizibile în raport cu scumpirile și costurile reale ale traiului.

Iarna ca test social pentru România. Ce sprijin acordă Ministerul Muncii pentru românii care au nevoie de ajutor financiar?

Pentru sute de mii de români, venirea sezonului rece nu înseamnă doar temperaturi scăzute, ci o confruntare dură cu lipsurile. Iarna devine, pentru mulți, o alegere imposibilă între hrană, tratamente medicale și încălzirea locuinței, o alegere în care, adesea, una dintre nevoi este abandonată.

Frigul nu mai este doar un fenomen meteo, ci o problemă socială profundă, amplificată în ultimii ani de inflație, creșterea prețurilor la energie și inegalități cronice, care au transformat vulnerabilitatea într-o realitate structurală.

În acest context, rolul statului este acela de plasă de siguranță. Rămâne însă întrebarea esențială: cât de eficientă este această plasă și câți dintre cei aflați la limită reușesc să fie cu adevărat protejați?

Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale (MMFTSS) a prezentat, la solicitarea Evenimentul Zilei, o imagine detaliată a instrumentelor de protecție socială destinate sprijinirii persoanelor vulnerabile la frig, de la ajutoare financiare până la intervenții comunitare.

Venitul minim de incluziune, baza noului sistem

Una dintre cele mai importante schimbări recente din asistența socială este introducerea Venitului minim de incluziune (VMI), aplicabil din 1 ianuarie 2024, ca parte a angajamentelor asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență.

„Prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România și-a asumat implementarea, începând cu data de 1 ianuarie 2024, a Programului VMI, care se adresează celor mai vulnerabile persoane”, au precizat oficialii Ministerului Muncii.

Noul program a înlocuit venitul minim garantat și alocația pentru susținerea familiei, într-un demers de simplificare și eficientizare a sprijinului social.

Potrivit ministerului, VMI se adresează „tuturor familiilor și persoanelor singure cu venituri reduse sau fără venituri, care se află în dificultate (din cauze socioeconomice, de sănătate și/sau care rezultă din mediul social de viață)”.

Structura sa este una duală, incluzând atât un ajutor pentru incluziune, destinat combaterii sărăciei extreme, cât și un sprijin pentru familiile cu copii, orientat spre prevenirea abandonului școlar și susținerea educației.

Sume rămân reduse în raport cu costurile reale ale traiului în România

Din punct de vedere financiar, cuantumurile rămân reduse în raport cu costurile reale ale traiului.

Ajutorul pentru incluziune poate ajunge la „366 lei/lună/membru de familie sau 533 lei/lună în cazul persoanei singure cu vârsta de cel puțin 65 de ani”, în situația în care beneficiarul nu obține niciun venit, potrivit Ministerului Muncii. Sunt sume care, în plină iarnă, acoperă cu dificultate facturile la energie și celelalte nevoi de bază.

Totuși, autoritățile subliniază că VMI nu este conceput exclusiv ca un sprijin financiar.

„VMI nu se rezumă la acordarea unei sume de bani”, ci presupune „un pachet integrat de măsuri de sprijin în domenii-cheie, cum ar fi: ocuparea forței de muncă, serviciile sociale, educația, sănătatea și locuirea”. Filosofia programului este cea a „incluziunii active”, care urmărește reducerea „dependenței de ajutorul social” și facilitarea reintegrării pe piața muncii.

În ceea ce privește problema directă a frigului, ajutoarele pentru energie joacă un rol central. România se află constant printre statele europene cu un nivel ridicat al sărăciei energetice, fenomen definit nu doar de facturi mari, ci și de imposibilitatea asigurării unui confort termic minim.

Cadrul principal este stabilit prin Legea nr. 226/2021, care reglementează ajutoarele pentru încălzirea locuinței în sezonul rece și suplimentele pentru energie acordate pe tot parcursul anului.

Aceste măsuri sunt „financiare și non-financiare și sunt finanțate din bugetul de stat, din bugetele locale sau din fonduri europene”, potrivit ministerului.

Ajutor pentru încălzire, indemnizație pentru persoanele cu dizabilități sau tichete pentru alimente

Ajutorul pentru încălzire variază în funcție de tipul de combustibil utilizat și de nivelul veniturilor, fiind completat de un supliment lunar pentru energie.

„Aceste măsuri de protecție socială vor continua și în anul 2026 pentru persoanele cu venituri mici”, a transmis MMFTSS.

În paralel, Guvernul a introdus, prin OUG nr. 35/2024, un mecanism distinct de sprijin pentru consumatorii casnici de energie electrică aflați în sărăcie energetică.

Pentru persoanele cu dizabilități, vulnerabilitatea este dublată de alte limitări. În baza Legii nr. 448/2006, statul acordă „indemnizații lunare și bugete lunare complementare”, indiferent de venituri, în funcție de gradul de handicap.

În situații excepționale, precum calamități, incendii sau epidemii, pot fi acordate ajutoare de urgență, în bani sau în natură, completate de sprijinul autorităților locale, pe baza anchetelor sociale.

Pe lângă sprijinul financiar, statul acordă și tichete sociale pentru produse alimentare și mese calde, în valoare de 125 de lei, o dată la șase luni, pentru perioada 2025–2027.

Beneficiarii includ pensionarii cu indemnizație socială, persoanele cu dizabilități și familiile care primesc ajutor de incluziune. Totodată, autoritățile locale, prin serviciile sociale, pot asigura adăposturi de noapte, distribuirea de alimente sau pături, intervenții vitale atunci când temperaturile scad drastic.

În ansamblu, măsurile descrise de Ministerul Muncii conturează un sistem amplu, dar fragmentat, cu numeroase programe și mecanisme. Deși există o rețea de protecție, discrepanța dintre nivelul sprijinului și costurile reale ale vieții rămâne evidentă, mai ales într-un context economic marcat de scumpiri succesive.