Cancelarul Friedrich Merz vrea să transforme Germania în principala putere militară a Europei. Dar China deține frâiele datorită controlului său asupra mineralelor critice necesare industriei de apărare europene, subliniază publicația.
„Dacă materialele provenite din China dispar brusc, acest lucru ar putea opri planurile industriale de apărare”, a avertizat Jakob Kullik, cercetător la Universitatea Tehnică din Chemnitz și expert în politica de pământuri rare.
Planul cancelarului german de a face din forțele armate ale țării sale „cea mai puternică armată convențională din Europa” vine cu un cost fără precedent. Berlinul s-a angajat să cheltuiască sute de miliarde pentru apărare până în 2029, spulberând decenii de constrângeri fiscale.
Germania vrea să fie puterea militară a Europei
O bună parte din acești bani este deja în mișcare. Comenzile pentru vehicule militare depășesc cifrele, producția de rachete este în creștere rapidă, iar cererea de muniție crește rapid.
Firmele de apărare se grăbesc să modernizeze fabricile și să reînvie liniile de producție mult timp inactive – cu speranța de a reface o bază industrială care a dispărut după Războiul Rece.
Dar reînarmarea Germaniei se clădește pe o fundație fragilă, subliniază publicația.
Dependență critică de minerale
Fiecare tanc, rachetă sau dronă comandată ca parte a campaniei de reînarmare a țării depinde de materii prime pe care puținidin afara industriei de apărare le-ar putea numi, amintește publicația.
Potrivit Federației Industriilor Germane (BDI) cel mai mare grup de lobby industrial din țară, elementele de pământuri rare precum neodim și disprosiu, împreună cu tungsten, grafit, titan și magneziu de înaltă puritate, reprezintă coloana vertebrală a sistemelor militare de ultimă generație.
Acestea alimentează rețele radar, motoare electrice, aripioare de ghidare a rachetelor, dispozitive de ochire termică și propulsie a dronelor – esența războiului modern.
Cele mai multe dintre ele provin din China.
BDI avertizează că UE importă 95% din toate materiile prime strategice – și se bazează pe țări din afara UE pentru 90% dintre acestea.
Prelucrarea în Germania este aproape inexistentă. Între timp, China controlează peste 50% din prelucrarea globală a multor minerale critice – și până la 86% pentru unele dintre cele mai relevante pentru apărare, inclusiv galiu și germaniu.
Riscul este cu atât mai mare, cu cât armele devin mai avansate. Avioanele Eurofighter se bazează pe titan rezistent și ușor – prelucrat în principal în China – pentru cadre și pe metale speciale rezistente la căldură pentru motoare. Rheinmetall a confirmat că învelișurile tancurilor perforatoare utilizează miezuri dense de tungsten.
Contactat de POLITICO, ministerul german al economiei a recunoscut riscurile legate de materiile prime pentru sectorul apărării, dar nu a furnizat date specifice.
Amenințarea nu este doar teoretică
Cu toate acestea, amenințarea nu este doar teoretică. China limitează în mod activ exporturile de materii prime critice către firmele occidentale de apărare, provocând întârzieri în producție și creșteri bruște ale costurilor în întreaga industrie.
Este o preocupare specială pentru SUA, mai ales după ce Beijingul a blocat exportul a 11 materiale critice, ca răspuns la tarifele impuse de Donald Trump, o restricție ridicată ulterior.
„Din punct de vedere macroeconomic, acesta este un risc major – fără îndoială”, a spus Kullik. Chiar dacă Beijingul menține exporturile deschise, a avertizat el, dependența structurală rămâne.
„Toate țările care utilizează aceste tehnologii – Franța, Spania, Regatul Unit – se bazează pe aceleași lanțuri de aprovizionare și toate duc înapoi la China”, a specificat el.
UE prea indulgentă, Berlinul prea lent
Deși UE a promis că va asigura accesul la minerale-cheie, Kullik susține că nu a tras concluziile strategice necesare.
„Acesta este singurul domeniu pe care cred că l-am neglijat complet – atât în UE, cât și în Germania”, a spus el.
Cadrele juridice, de ambele părți ale Atlanticului, sunt complet diferite.
Washingtonul le tratează ca active strategice, legi precum Legea privind producția de apărare permițând guvernului să finanțeze mineritul intern, să dirijeze lanțurile de aprovizionare și să prioritizeze nevoile de apărare în situații de urgență.
SUA au o rezervă națională, prin intermediul Agenției Logistice de Apărare – o plasă de siguranță federală, concepută pentru situații de război. În ciuda acestui lucru, continuă să aibă nevoie de China.
Bruxelles-ul, scrie Politico, a ales o cale mai indulgentă: Legea privind materiile prime critice stabilește obiective și cadre la nivel înalt, dar lasă implementarea efectivă coordonării voluntare între țările membre – fără nicio autoritate centrală care să susțină aplicarea legii. Unii parlamentari de la Berlin spun că abordarea actuală a UE nu merge suficient de departe.
Vanessa Zobel, din partea creștin-democraților conservatori, membră a comisiei pentru afaceri economice a Bundestagului, critică Legea privind materiile prime critice a UE, numind-o bine intenționată, dar ineficientă.
„Aceasta identifică problema, dar se pierde în birocrație”, a spus ea. În schimb, guvernele naționale trebuie să intervină acolo unde Bruxelles-ul ezită – mai ales când vine vorba de apărare, consideră ea.
Dependența Germaniei de materiile prime, amenințare directă la adresa securității
Potrivit lui Zobel, dependența Germaniei de materiile prime reprezintă o amenințare directă la adresa securității naționale.
„Fără lanțuri de aprovizionare sigure, nu poate exista o descurajare militară credibilă”, a spus ea. „A ne face atât de dependenți în domenii critice din punctul de vedere al securității este o nesăbuință”, afirmă ea.
„O rezervă strategică are sens în perioade de criză, dar fiecare stoc este finit”, a spus ea. „Dacă vrem o adevărată reziliență, trebuie să facem schimbări structurale”, afirmă Zobel.
Asta înseamnă reactivarea resurselor proprii ale Germaniei.
”Am fost prea mulțumiți de noi prea mult timp”, a adăugat ea, subliniind zăcămintele de litiu neutilizate și rezistența politică la mineritul intern. „Oricine își dorește o industrie de apărare rezistentă trebuie să autorizeze situri miniere, să aprobe extracția și să prioritizeze finanțarea”, adaugă Zobel.
Mesajul clar este că Germania trebuie să înceteze să se bazeze pe forțele pieței și să înceapă să gândească precum un actor geopolitic.
„Zeitenwende trebuie să-și facă loc în gândirea noastră”, a spus ea, referindu-se la promisiunea fostului cancelar Olaf Scholz de a schimba fundamental abordarea Germaniei în materie de securitate și apărare, după invazia Rusiei. „Totul este politic. Totul este strategic.”
