Avem baze militare americane, avem trupe americane. Avem bazele de la Deveselu și Kogălniceanu. Cooperăm excelent cu FBI și CIA. Suntem alături de americani cu trupe, de fiecare dată. Numai că nu este ajuns pentru a avea o umbrelă de securitate reală. Vedem cum administrația Trump pune în discuție întreaga filosofie din spatele Articolului 5, darmite soarta unei țări aflate la granița NATO, scrie jurnalistul Dan Andronic pentru EVZ.
Parteneriatul strategic cu George Washington
Adevăratul Parteneriat Strategic poate fi realizat doar cu bătrânul George Washington! Nu cu personajul istoric, al cărui spirit l-am invoca degeaba, ci cu cel de pe bancnota de 1 dolar. Pentru că dacă privim partea economică, România este încă copilul de mingi al regiunii. Ne bucurăm de atenția SUA, dar nu ne-am ridicat niciodată la nivelul unei relații economice cu adevărat solide.
Potrivit AmCham România, investițiile directe americane în România au ajuns la 8,9 miliarde de dolari în 2023. La prima vedere este un record istoric și poziționează SUA pe locul patru între investitorii străini din țară, primul loc dintre investitorii non-UE. Exporturile de servicii către SUA au depășit 3,4 miliarde de dolari, în special în IT și servicii profesionale. Pare un progres, dar dacă privim structura schimburilor comerciale, tabloul se schimbă.
Avem bază, dar nu avem calitate
În 2024, exporturile de bunuri către SUA au atins doar 2,2 miliarde de dolari – adică 2,5% din totalul exporturilor României. Importurile americane s-au ridicat la 1,3 miliarde de dolari, doar 1% din totalul importurilor românești. Structura exporturilor – produse industriale, echipamente de transport, mobilier și textile – arată că există nișe promițătoare, dar insuficient dezvoltate.
Paradoxal, adevărata valoare vine din exportul de servicii: cele 3,4 miliarde de dolari reprezintă peste 8% din totalul exporturilor de servicii ale României. IT-ul românesc și serviciile profesionale de înaltă calificare câștigă teren în economia digitală transatlantică. În plus, firmele americane din România susțin peste 120.000 de locuri de muncă, iar companiile membre AmCham – americane, internaționale și românești – generează împreună o cifră de afaceri de peste 65 de miliarde de euro și 250.000 de angajați.
Așadar, baza există. Întrebarea este: de ce nu reușim să facem saltul calitativ?
Lecția poloneză
Privind spre Polonia, răspunsul devine evident și usturător. Potrivit Băncii Naționale a Poloniei, fluxul anual de investiții americane a fost estimat la 4,2 miliarde de dolari în 2021. U.S. Bureau of Economic Analysis estimează stocul total la 13 miliarde de dolari, iar AmCham Varșovia chiar la 26 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, vecinii noștri sunt cu o ligă peste noi, pentru că au știut să lege securitatea de investiții, infrastructura de competitivitate și fiscalitatea de predictibilitate.
În timp ce Polonia atrage mari corporații americane în energie, auto și tehnologie, România continuă să trăiască din improvizații fiscale și din promisiuni politice vagi. AmCham România avertizează clar: impozitul minim pe cifra de afaceri, suprataxele din energie și construcții, birocrația excesivă subminează fix acele sectoare care ar putea aduce exporturi și competitivitate.
Nu este lipsă de interes din partea americanilor, ci lipsă de seriozitate din partea noastră.
Parteneriatul Strategic între simbol și realitate
Un parteneriat strategic matur nu se clădește pe poze cu generali și parade militare, ci pe fabrici, centre de cercetare, locuri de muncă și transfer tehnologic. În lipsa acestora, parteneriatul România–SUA riscă să rămână asimetric: securitatea vine dinspre Washington, loialitatea politică dinspre București. Prosperitatea însă lipsește.
România are atuuri: forță de muncă bine pregătită, infrastructură digitală în dezvoltare, apartenența la NATO și UE, perspectiva aderării la OCDE. Dar fără predictibilitate fiscală, infrastructură modernă, educație reformată și digitalizare reală a administrației, aceste avantaje se risipesc.
Cheia parteneriatului strategic cu SUA nu se află la Deveselu sau Kogălniceanu, ci în deciziile economice de la Palatul Victoria. Dacă nu livrăm reforme și o strategie economică pe termen lung, vom rămâne doar consumatori de securitate, nu și beneficiari de prosperitate.
Parteneriatul strategic nu se cântă la paradă. Se măsoară în miliarde de dolari investite, în locuri de muncă create și în competitivitatea pe care România o poate construi împreună cu Statele Unite ale Americii. Indiferent de administrația care vine la Casa Albă.
