Negocierile Trump-Putin pentru Ucraina sunt conduse mai mult de interese economice decât militare
Profesorul Cristian Socol spune că negocierile dintre Trump și Putin pentru pacea în Ucraina sunt în primul rând despre bani (70%) și mai puțin despre armată și geopolitică (30%).
El explică faptul că marile puteri se pregătesc pentru un nou „ciclu economic” global, unde cine are tehnologie, energie, minerale rare și terenuri fertile va domina. Ucraina are toate aceste resurse (petrol, gaze, minerale, soluri foarte bune), de aceea războiul nu e doar militar, ci mai ales economic.
Astfel, invazia Rusiei în Ucraina are mai degrabă scopuri economice decât geopolitice. Negocierile de pace sunt blocate, iar costurile războiului și ale înarmării cresc enorm, chiar și dacă se ajunge la un acord.
„Sintetic, 70% interese economice și 30% interese militare și geopolitice. Trăim într-o perioadă (2020-2030) în care se ciocnesc două supercicluri economice de tip Kondratieff (termene lungi 40-50 de ani). Marile puteri fac tot posibilul să-și formeze cât mai multe atuuri, fiecare vrea să se poziționeze cât mai solid la punctul de plecare într-un nou ciclu lung. Pornind de la această ipoteză, țările lider în viitorul ciclu economic trebuie să aibă capacitatea de a inova și produce tehnologie, iar goana după combustibilii noului model (energie, minerale critice, pământuri fertile) este evidentă.
Există opinii fundamentate că invazia rusă în Ucraina are prioritar un scop economic și nu unul geopolitic și militar. Ucraina – considerată înainte de război un ”El Dorado” pentru resursele sale de combustibili fosili, minerale critice și soluri fertile de tip cernoziom – este un câmp de luptă nu doar militar ci și pentru resurse. Există interese economice majore, directe și indirecte. Dividendul păcii pare a fi ajuns la zero deîndată ce a început războiul și pare să coste imens chiar si din punctul în care un acord de pace se va fi încheiat (cresterea exponențială a cheltuielilor de înarmare).”
Ucraina ar putea fi împărțită între Rusia și Vest
Un acord de pace în Ucraina ar fi, de fapt, o înțelegere pentru resurse. Cel mai probabil, Ucraina ar putea fi împărțită în două:
- Estul și sudul ar rămâne sub influența Rusiei, pentru că aici se află cele mai multe resurse: cărbune, petrol, gaze, minerale rare, soluri fertile și ieșirea la mare. Doar Donbasul are 80% din gazele și industria grea a Ucrainei. În total, Rusia controlează deja zone cu resurse de peste 13 trilioane de dolari.
- Vestul și centrul ar rămâne pro-occidental, fără foarte multe resurse, dar cu potențial în IT, agricultură și cu șansa unor câștiguri mari din reconstrucție.
Astfel, Rusia ar câștiga partea bogată în resurse, iar Ucraina ar rămâne cu partea mai săracă în resurse, dar conectată la Occident și cu șansa să se dezvolte altfel.
„Un acord de pace în Ucraina trebuie privit și ca un compromis geopolitic bazat pe resurse. Având în vedere hărțile care au apărut în media relevantă ca posibile puncte de negociere si posibilele cedări / schimburi de teritorii (probabil Ucraina nu va accepta acest proces), putem estima că Ucraina va fi împărțită în două, în funcție de liniile actuale ale frontului.
O Ucraină de Est / Sud integrată în economia bazată pe resurse a Rusiei (cărbune petrol, industrie grea, minerale inclusiv minerale critice și soluri fertile pentru agricultură + ieșire la mare). Să nu uităm că zonele aflate sub ocupație rusă în 2025 înseamnă 20-22% din teritoriul Ucrainei dar reprezintă între 50 și 100% zone deținătoare de minerale critice și hidrocarburi (doar regiunea Donbas reprezintă 80% din rezervele de hidrocarburi ale Ucrainei și are mari combinate siderurgice).
Să adăugăm aici că la finalul lui 2022, Rusia deja deținea prin ocuparea teritoriilor din estul Ucrainei 56% din rezervele de cărbune ale țării, 22% din zăcămintele de gaze naturale și 12% din cele de petrol, plus minimum 50% din rezervele estimate de minerale rare precum litiu, tantaliu, cesiu și stronțiu, cu o valoare estimată a acestor resurse minerale de circa 13 trilioane dolari.
Și o Ucraină de centru-vest prooccidentală, posibil independentă economic și deschisă Occidentului, dar neutră militar. O Ucraină cu o pondere mică a resurselor minerale, însă cu zăcăminte rămase relevante de minerale critice (litiu, titan, uraniu) și cu potențial în domeniile IT, agricultură și cu un potențial de câștiguri ridicate din reconstrucție.”
Presiunea pentru pace în Ucraina are motive economice
Presiunea pentru pace are și motive economice. O zonă cu mari rezerve de litiu, lângă Dnipropetrovsk, e aproape de front și riscă să fie ocupată de Rusia. SUA și UE vor să o protejeze, pentru că litiul și alte minerale rare sunt esențiale pentru tehnologie și industrie.
Deja există un acord prin care SUA are acces prioritar la resursele din centrul și vestul Ucrainei și la investițiile pentru reconstrucție. Prin această „diplomație a mineralelor”, Trump urmărește să reducă avansul Chinei la resurse strategice și să recupereze banii investiți în ajutorul militar pentru Ucraina.
„O posibilă urgență ar pute fi cauzată și de faptul că o zonă estimată a fi bogată în minerale de litiu – Kruta Balka / Dnipropetrovsk se află la doar câțiva km de linia frontului și poate pica în mâinile armatei ruse. Este un obiectiv pe care atât SUA cât și puterile UE vor să-l securizeze economic. O altă prioritate presupune intrarea efectivă în vigoare a acordului dintre SUA și Ucraina cu privire la fondul comun de exploatare a resurselor naturale și mineralelor critice ale Ucrainei centrale și de vest și a investițiilor pentru reconstrucție.
SUA și-a rezervat accesul prioritar la resursele minerale strategice ale Ucrainei pe termen lung. Prin așa numita ”diplomație a mineralelor”, Trump a țintit un dublu obiectiv: a dorit să reducă din avansul Chinei pe resursele de pământuri rare, strict necesare pentru tehnologia și industriile viitorului și pentru industria de apărare de vârf și, în același timp, să recupereze costurile suportate cu ajutorul militar acordat Ucrainei.”
Putin ar semna pacea pentru a obține avantaje economice
Putin s-ar grăbi să semneze pacea pentru că Rusia are mari probleme economice: creștere mică, inflație mare, deficit bugetar și lipsă de tehnologie și forță de muncă.
Printr-un acord, ar putea obține ridicarea unor sancțiuni, reconectarea la sistemul financiar global și, mai ales, recunoașterea controlului asupra teritoriilor bogate în resurse, pe care le-ar putea exploata pentru bani și stabilitate pe termen lung.
„Pentru că vrea un boost financiar pentru economie, prin eventuala relaxare a restricțiilor economice / sancțiunilor, reconectarea sistemului bancar la rețeaua globală. Condițiile macroeconomice actuale ale Rusiei arată mai degrabă dezechilibre în creștere decât sustenabilitate: stagflația – cu o creștere economică estimată la 1,4% și o inflație ajunsă la 10%; deficitul bugetar a depășit deja ținta stabilită pentru acest an (parțial pe baza scăderii cu 32% a veniturilor estimate din vânzarea de petrol și gaze), deficitul de forță de muncă (șomajul declarat este de doar 2%) și tehnologie devine sever iar rezervele financiare se epuizează, fără acces la finanțarea internațională. Ar semna pentru că dacă obține validarea diplomatică a câștigurilor teritoriale și de resurse poate porni exploatarea lor, cu avantaje comerciale importante pe termen mediu și lung.”
Acordul de pace va crea provocări pentru NATO și UE
După un eventual acord de pace, principalele probleme vor fi:
- Rusia va rămâne vecină cu NATO la granița de est și sud.
- UE va trebui să decidă dacă menține sancțiunile economice pe termen lung.
- Pot apărea tensiuni între SUA și Europa privind relația cu Rusia.
- Va exista întrebarea dacă UE va continua să finanțeze reconstrucția Ucrainei, mai ales că are mai puține resurse.
- Presiunea economică va crește, deoarece multe firme europene vor dori să revină pe piața rusă.
- Un acord rapid ar putea duce la mai multă militarizare pe flancul estic al NATO.
- România și NATO vor trebui să facă față riscurilor dacă Rusia își întărește controlul la Marea Neagră.
„Într-o perspectivă optimistă și strict economic, un acord de pace ar aduce beneficii indirecte țărilor UE și, implicit, României. S-ar tempera inflația alimentată de criza energetică și geopolitică, piețele financiare și lanțurile de aprovizionare s-ar stabiliza. Pentru România, principalele consecințe economice pozitive ar fi unele directe, prin participarea companiilor românești la reconstrucția Ucrainei și unele indirecte, prin reducerea costurilor de finanțare și a prețului materiilor prime, ca urmare a reducerii efectului de contagiune negativă în întreaga zonă aflată în proximitatea războiului.”
