Cu profundă tristețe, România își ia rămas-bun de la unul dintre cei mai mari artiști și pedagogi ai săi, Dorel Zaica, care a plecat dintre noi la vârsta de 86 de ani. Un om al vocației, a dedicat întreaga sa viață artei plastice și educației, lăsând o amprentă de neșters în domeniile picturii, graficii și formării tinerei generații de artiști.
Un parcurs artistic remarcabil
Născut în 1939, în București, Dorel Zaica a fost un artist vizual, scriitor și creator al unui sistem pedagogic inovator, cunoscut sub numele de „Metoda Zaica”. Absolvent al Liceului de Arte Plastice și al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (astăzi Universitatea Națională de Arte din București), Zaica și-a început cariera artistică încă din anii ’60, debutând în 1965 printr-o expoziție colectivă alături de marii maeștri ai artei românești – Horia Bernea, Paul Neagu și Virgil Ghinea.
De-a lungul carierei sale, Dorel Zaica a participat la numeroase expoziții, atât în România, cât și în străinătate, fiind recunoscut pentru profunzimea și complexitatea lucrărilor sale. Pictura sa nu a fost doar o reflecție asupra realității vizibile, ci o meditație asupra condiției umane, în special în contextul istoriei recente a României. În cuvintele criticului de artă Dan Grigorescu, „Pictura lui Dorel Zaica este proiecția unei meditații grave asupra condiției umane, nu în înțelesurile ei abstracte, ci în formele tragice ale istoriei noastre recente.”
Arta sa avea rădăcini adânci în tradițiile culturale, în timp ce aborda teme universale precum suferința, rezistența și speranța. De multe ori, formele sale artistice reflectau „piatra și pământul” – simboluri ale rezilienței umane, iar prin intermediul lor, Zaica căuta să împace trecutul cu prezentul, în speranța unui viitor mai luminos.
Un pedagog cu viziune
Dorel Zaica nu a fost doar un artist desăvârșit, ci și un pedagog care a influențat profund generații întregi de tineri artiști. Între 1965 și 1978, a fost profesor de desen la Școala Generală nr. 84 din București, iar din 1978 până în 2000 a predat la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, devenind director al liceului între 1990 și 1992. Pe lângă activitatea didactică, între 1978 și 1986, a coordonat Studioul de pictură al Muzeului Colecțiilor, fiind un adevărat mentor al celor care urmau să devină mari artiști.
Ca pedagog, Dorel Zaica s-a remarcat printr-o abordare inovatoare, având un talent deosebit de a stimula creativitatea elevilor săi. A fost un dascăl care nu se mulțumea cu transmiterea unor tehnici și cunoștințe de bază, ci căuta să cultive spiritul creativ, apelând la instinctul ludic al tinerelor talente. Așa cum spunea scriitorul Andrei Plesu, „Dorel Zaica este, de multă vreme, cea mai importantă și originală figură a pedagogiei artistice din România”, și a reușit să modeleze și să împlinească viața multora prin învățătura sa.
Un artist profund spiritual
Dorel Zaica a fost, de asemenea, un artist cu o viziune profund spirituală. A fost un om al reflecției, preocupat nu doar de frumusețea estetică, ci și de sensul profund al existenței. În pictura sa, nu găsim doar forme și culori, ci și o căutare continuă a „lumii cerești” și a unui legături intime între om și divinitate. Criticul Pavel Șușară observa despre stilul său că „pictura sa se înscrie într-o tendință spiritualistă mai largă, în care miza fundamentală nu este clamarea unui anumit tip de credință, ci reconstrucția legăturilor dintre om și ierarhiile cerești.”
De-a lungul vieții, Dorel Zaica a fost preocupat de cum se poate reconcilia natura umană cu lumile divine și cum se poate transpune acest ideal în imagini. Această abordare îl plasează într-un spațiu neexplorat al artei contemporane românești.
În 2002, Dorel Zaica a fost decorat cu o distincție de către statul brazilian, prin decret guvernamental, în semn de apreciere a activității sale artistice și educaționale, în cadrul programului „Uzina de Vise” (Fundația Brazilia – România). Recunoașterea internațională a talentului și muncii sale a venit ca o confirmare a locului său în panteonul celor mai importanți artiști ai României.
Un om care va rămâne în inimile noastre
Dorel Zaica a plecat dintre noi, dar moștenirea sa rămâne vie, atât prin lucrările sale, cât și prin ucenicii și discipolii care au avut privilegiul de a învăța de la el.
Slujba de înmormântare va avea loc miercuri, 8 octombrie 2025, la Biserica Sf. Treime Dudești, iar apoi va fi condus pe ultimul drum la cimitirul Străulești 2.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-l răsplătească pentru întreaga sa lucrare de artist și educator! Un om care a dăruit atât de mult acestei lumi, lăsând în urmă o lume mai bogată, mai frumoasă și mai profundă.
„Mi-am petrecut existența între jaloane ale uimirii, de cele mai multe ori vecine cu perplexitatea”, spunea Dorel Zaica. Astăzi, uimiți și impresionați, rămânem cu amintirea unui om care a știut să înțeleagă și să exprime cele mai adânci colțuri ale sufletului uman prin artă.
