Franța: Recep Tayyip Erdogan, sultanul piroman

Un editorial realizat de Le Monde scoate la suprafață adevărul din spatele tensiunilor dintre Turcia și Franța. Potrivit sursei menționate, Recep Tayyip Erdogan nu se poate abține și continuă să îl critice pe Emmanuel Macron.

În faţa diatribei președintelui turc împotriva omologului său francez pe fondul tensiunilor dintre cele două țări pe mai multe fronturi geopolitice, este important să se exprime solidaritatea cu Parisul. De parcă nu ar avea suficiente crize cu care se confruntă, Recep Tayyip Erdogan tocmai le-a mai adăugat o alta.

Criticându-l violent pe președintele francez, Emmanuel Macron, căruia i-a recomandat, în două ocazii, sâmbătă 24 octombrie și duminică 25, să-şi controleze sănătatea mintală, șeful statului turc a aprins un nou foc într-un peisaj deja destul de incandescent, în mare parte datorită inițiativelor sale.Relațiile dintre Paris și Ankara, tensionate de peste un an din cauza divergenţelor legate de Siria și Libia, unde Turcia este implicată militar, s-au deteriorat în ultimele luni din cauza activității marinei turcești în Mediterana Estică, în special în apele teritoriale grecești și cipriote. Acum, politica franceză de luptă împotriva islamului radical și discursul președintelui Macron în timpul omagiului național adus lui Samuel Paty, profesor de istorie și geografie decapitat pe 16 octombrie de un terorist islamist, sunt în vizorul președintelui Erdogan.

Ca reacție la „grosolănia” acestuia din urmă, Franța și-a rechemat ambasadorul de la Ankara pentru consultare și Macron și-a reiterat poziția, duminică seară: „Nimic nu ne va face să dăm înapoi vreodată”, a insistat el pe Twitter, în timp ce apeluri la boicotarea produselor franceze erau lansate în anumite țări din Golf.

Ce caută președintele turc?

În primul rând, să crească numărul conflictelor în străinătate și să apară în faţa concetățenilor săi ca arhitectul unei noi puteri otomane, în timp ce economia sa este în stare proastă, moneda turcească, lira, se prăbușește și proiectul său de revoluție culturală trenează. Singurul nivel care nu scade este cel al represiunii. După Siria, Libia, Irak și Mediterana de Est, Turcia își împinge acum pionii în Caucaz, sprijinind Azerbaidjanul în războiul din Nagorno-Karabah. Profitând de pasivitatea Statelor Unite ale lui Donald Trump, care nu a făcut niciodată un secret din simpatia sa pentru autocratul turc, Ankara tocmai a efectuat un test al rachetelor de apărare antiaeriană S-400 pe care le-a cumpărat de la Rusia, încălcând toate practicile NATO, organizaţie a cărei membră este şi Turcia.

De asemenea, Recep Tayyip Erdogan este animat de dorința de a apărea ca principal apărător al lumii musulmane, prin denunțarea tratamentului aplicat islamului în țările Uniunii Europene – păstrând în același timp tăcerea cu privire la cel aplicat uigurilor în China. El este în concurenţă cu Arabia Saudită. Nu va merge atât de departe încât să ceară boicotarea produselor din Franța, dar îl atacă pe președintele acesteia.În fine, această nouă ofensivă a liderului turc îi trădează frustrarea față de proiectul de lege pregătit la Paris privind separatismul islamist, care ar trebui să priveze Turcia de principala sa pârghie asupra islamului din Franța, cea a imamilor turci și a profesorilor de limba turcă din școlile publice, notează Le Monde. 

Franța, aflată în mod voluntar în prima linie în estul Mediteranei, nu trebuie să rămână singură în fața aventurismului președintelui turc. Solidaritatea cu Parisul în acest nou episod, formulată în mod expres duminică de liderii instituțiilor UE, este importantă. Cea a șefilor de stat și de guvern din statele membre, în special din Germania, ar fi, de asemenea, binevenită, la fel ca și nişte poziții mai ferme ale secretarului general NATO, Jens Stoltenberg, în fața abuzurilor Ankarei în cadrul acestei organizații.