Fragilitatea noului regim post comunist. Campania împotriva lui Dumitru Mazilu după manifestația anticomunistă din Piața Victoriei

Pe 12 ianuarie 1990, în Piața Victoriei din București, un miting inițial dedicat comemorării victimelor Revoluției s-a transformat într-o manifestație anticomunistă radicală, în care participanții cereau măsuri extreme împotriva fostului Partid Comunist, notează jurnalistul Dan Andronic într-un nou articol pentru evz.ro.

Primul test real al fragilității noului regim instaurat după căderea lui Nicolae Ceaușescu

Ziua de 12 ianuarie 1990 a reprezentat pentru România un moment foarte important, marcând primul test real al fragilității noului regim instaurat după căderea lui Nicolae Ceaușescu, notează jurnalistul Dan Andronic într-un articol pentru evz.ro. Acesta spune că mitingul desfășurat în Piața Victoriei, inițial conceput ca omagiu pentru victimele Revoluției, s-a transformat rapid într-o manifestație anticomunistă radicală.

Participanții cereau măsuri extreme, de la reintroducerea pedepsei capitale la interzicerea Partidului Comunist Român.

Dumitru Mazilu, prim-vicepreședinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), a intervenit public, urcând pe un tanc și încercând să canalizeze energia mulțimii. Unii participanți susțin că intenția sa era de a-l răsturna pe Ion Iliescu, în timp ce Mazilu însuși descria acele momente ca fiind sub influența unor stări tulburi și necontrolate.

Această manevră a declanșat imediat o reacție media agresivă. Presa și televiziunea au construit rapid o imagine a unui haos generalizat, prezentând protestatarii ca elemente periculoase, iar regimul ca singurul garant al ordinii și stabilității.

Articolele din publicații precum Tineretul Liber sau România Liberă au vizat direct reputația lui Mazilu, acuzându-l de legături cu fostul aparat de securitate și de intenția de a destabiliza guvernul, notează cunosctul jurnalist.

Tineretul Liber: Despre evenimentele petrecute la mitingul din Piața Victoriei ce ne puteți spune?

Dumitru Mazilu: Avînd în vedere încordarea din Piața Victoriei, colegii din consiliul de conducere al Frontului au stăruit să vorbesc mulțimii spre a calma lucrurile. Între membrii conducerii Frontului există o deplină unitate. Iar în ceea ce mă privește, mă consider părtaș atît la realizările, cît și la greșelile comise. Nu există disensiuni între membrii conducerii noastre, iar sloganurile care s-au lansat urmăresc spargerea unității conducerii Frontului cu consecințe imprevizibile pentru toată țara.

Totodată consider că nu avem dreptul să ne lăsăm antrenați sub presiunea anumitor evenimente la adoptarea unor măsuri insuficient gândite și la acceptarea unor slogane care nu reflectă obiectivele programatice ale Frontului.

Strategia de atac împotriva lui Dumitru Mazilu a fost calculată

Protestatarii erau prezentați drept huligani și indivizi iresponsabili care nu respectau memoria celor decedați în Revoluție, în timp ce muncitorii, țăranii și soldații erau etichetați drept „oamenii de bine” care apărau unitatea CFSN și legitimitatea liderilor Ion Iliescu și Petre Roman. Prin această abordare, opoziția radicală a fost izolată social și mediatic.

Manipularea a mers mai departe prin mobilizarea platformelor industriale mari, unde muncitorii au fost transformați în portavocea poporului pentru a condamna „anarhia” și a legitima intervenția regimului. Sentimentul religios și respectul față de morți au fost exploatate pentru a discredita manifestanții, transformând cererile democratice într-un atac asupra ordinii morale.

Armata, de asemenea, a fost implicată în această strategie de imagine. Cadrele militare au fost prezentate ca victime ale comportamentului „anarchic” al protestatarilor, iar sloganuri precum „Armata e cu noi” au fost folosite pentru a întări mesajul oficial privind necesitatea disciplinei și loialității față de putere.

Campania media și socială declanșată după 12 ianuarie 1990 a demonstrat că, deși regimul comunist fusese înlăturat, mecanismele de control și manipulare a opiniei publice au rămas puternice. Prin stigmatizarea liderilor opoziției și a protestatarilor, noua conducere a reușit să tempereze radicalismul pieței și să instaureze o formă de democrație controlată, bazată pe disciplina muncii și loialitatea față de noii lideri, totul sub aparența unei voințe populare spontane.

Articolul complet poate fi citit AICI.