Impozitul pe clădiri comerciale devine un cost fix care se mută în prețul final al materialelor
Cosmin Răileanu afirmă că impozitele nu influențează doar profitul companiilor, ci și structura lor de cost, iar acest lucru se reflectă, în final, în prețurile plătite de consumatori. El a indicat ca exemplu impozitul pe clădirile comerciale și logistice, un cost fix care apasă direct asupra business-urilor bazate pe spații mari, stocuri și logistică extinsă. Potrivit lui, acesta este exact modelul dominant în retailul de materiale de construcții.
În acest context, antreprenorul a explicat că impozitul pe clădiri poate ajunge să reprezinte până la 1% din adaosul comercial, iar costul este transferat în prețul final al materialelor de construcții. El a subliniat că atunci când costurile fixe cresc pe întreg lanțul, de la producție la retail, ele nu dispar, ci se mută mai departe în preț.
În același timp, Răileanu a spus că această presiune este una structurală, nu conjuncturală, ceea ce ar menține tendința de creștere a prețurilor.
„Atunci când costurile fixe cresc pe întreg lanțul – de la producție la retail – ele nu dispar, ci se transferă în preț. De aceea vedem o presiune structurală, nu conjuncturală, asupra prețurilor.
Acest context creează o oportunitate clară pentru modele de business care funcționează ca platforme și reduc dependența de spații fizice mari și de lanțuri logistice costisitoare”, declară Cosmin Raileanu, fondator Depozit Virtual.
În unele orașe, impozitul anual pentru spații mari poate depăși 150.000–200.000 de euro pe unitate
Pentru clădirile comerciale și logistice mari, impozitul se calculează ca procent din valoarea impozabilă a construcției, iar cotele sunt stabilite la nivel local. În practică, pentru spații evaluate la zeci de milioane de euro, acest impozit anual poate ajunge la zeci de mii sau chiar peste 150.000–200.000 de euro per unitate, în funcție de oraș și de nivelul de taxare.
Răileanu a arătat că, privit izolat și raportat la cifra de afaceri, acest cost poate părea marginal. Totuși, el susține că impactul real apare atunci când este raportat la marja comercială, mai ales în retailul de volum.
În această situație, impozitul pe clădire poate reprezenta între 0,3% și 0,7% din adaosul comercial, iar în unele cazuri se apropie de 1%. Antreprenorul afirmă că aceste costuri nu rămân doar la nivel contabil, ci ajung să fie incluse în prețul plătit de cumpărător.
Depozitele mari adaugă costuri fixe, iar clientul final vede diferența direct în prețul de la raft sau de pe șantier
Cosmin Răileanu spune că modelul actual de distribuție a materialelor de construcții a fost construit într-o perioadă în care spațiile fizice erau mai ieftine, impozitele pe clădiri aveau un impact redus, iar stocurile mari erau considerate un avantaj. În prezent, el susține că acest model devine tot mai costisitor.
Antreprenorul a explicat că sunt mii de metri pătrați de depozite care nu adaugă valoare materialelor, dar adaugă cheltuieli fixe. Printre acestea a menționat impozite, utilități, întreținere, personal și logistică internă. Potrivit lui, toate aceste costuri ajung să fie incluse, direct sau indirect, în prețul final.
El a precizat că pentru clientul final, fie că este o persoană care își construiește o casă, fie că este un dezvoltator, diferența nu se vede în calitatea materialului, ci în prețul plătit. Materialul ar fi același, însă drumul până la șantier ajunge să fie mai lung și mai scump, iar acest lucru se reflectă în costul total.
Antreprenorul spune că piața va fi forțată să regândească lanțurile logistice și dependența de spații mari
În opinia lui Cosmin Răileanu, impozitul pe clădiri accelerează o realitate deja existentă, anume că lanțurile logistice lungi devin tot mai greu de susținut. El a spus că impozitul pune presiune pe un model de business construit pentru o altă epocă și a explicat că, atunci când costurile cresc, ele nu pot fi absorbite, ci se transferă în preț.
Răileanu a adăugat că industria materialelor de construcții va fi nevoită să se adapteze. În același timp, el a comparat această evoluție cu alte industrii, inclusiv retailul de fashion, unde modelele rigide bazate pe active imobiliare mari își pierd treptat eficiența.
„Impozitul pe clădiri pune presiune pe un model de business construit pentru o altă epocă. Sunt mii de metri pătrați de depozite care nu adaugă valoare materialelor, dar adaugă costuri. În momentul în care aceste costuri cresc, ele nu pot fi absorbite, ci se transferă în preț. Asta explică de ce materialele se scumpesc chiar și atunci când producția nu se schimbă.”, completează Cosmin Raileanu.
„Industria materialelor de construcții va fi nevoită să se adapteze. Nu vorbim despre dispariția magazinelor fizice, ci despre nevoia de a regândi lanțul prin care materialele ajung de la fabrică la șantier, într-o piață care a rămas mult prea tradițională”, adaugă el.
Antreprenorul a precizat că impozitul pe clădiri nu este cauza tuturor scumpirilor, însă este un factor care expune limitele unui sistem costisitor, construit într-o perioadă în care condițiile economice erau diferite.
