ANAF pune presiune pe companii. Deloitte: Aproape jumătate din impozitul suplimentar stabilit la controale provine din prețurile de transfer

Prețurile de transfer rămân una dintre principalele zone de risc fiscal pentru companiile care fac parte din grupuri internaționale. Potrivit unei analize Deloitte România, cele mai recente rezultate ale controalelor ANAF arată că simpla existență a dosarului prețurilor de transfer nu mai este suficientă pentru a evita ajustări fiscale semnificative. Inspectorii verifică tot mai atent activitatea reală a companiilor, justificarea economică a tranzacțiilor și documentele care susțin serviciile intra-grup.

Aproape 655 de milioane de lei obligații suplimentare stabilite de ANAF

Datele comunicate de Agenția Națională de Administrare Fiscală confirmă că prețurile de transfer continuă să reprezinte una dintre cele mai sensibile zone în cadrul inspecțiilor fiscale.

Potrivit materialului de opinie semnat de Adelina Bobe, Senior Manager Prețuri de Transfer în cadrul Deloitte România, în ultimele 12 luni inspectorii fiscali au verificat tranzacții intra-grup în valoare de peste 199 de miliarde de lei și au stabilit obligații fiscale suplimentare de aproximativ 655 de milioane de lei. Dintre acestea, peste 386 de milioane de lei reprezintă impozit pe profit suplimentar, iar aproape jumătate din sumă provine din ajustările de prețuri de transfer.

„În ultimele 12 luni, inspectorii fiscali au analizat tranzacții intra-grup de peste 199 de miliarde de lei și au stabilit obligații fiscale suplimentare de aproximativ 655 de milioane de lei. Din această sumă, peste 386 de milioane de lei reprezintă impozit pe profit suplimentar, iar aproape jumătate (46%, respectiv 179 de milioane de lei) provine din ajustările de prețuri de transfer.”

Specialiștii Deloitte atrag atenția că rezultatele controalelor transmit un semnal clar mediului de afaceri privind necesitatea reevaluării propriului profil de risc fiscal.

Dosarul prețurilor de transfer nu mai este suficient

Potrivit analizei, multe companii consideră că pregătirea dosarului prețurilor de transfer și actualizarea benchmark-urilor sunt suficiente pentru a trece cu succes de o inspecție fiscală.

În realitate, autoritățile verifică mult mai mult decât existența documentației obligatorii.

„Autoritățile analizează tot mai atent coerența dintre documentație și realitatea operațională: funcțiile îndeplinite, activele utilizate, riscurile asumate, justificarea economică a tranzacțiilor intra-grup, nivelul marjelor de profit și documentarea serviciilor primite de la entități afiliate.”

În practică, una dintre întrebările-cheie ale inspectorilor fiscali este dacă modelul de business prezentat în documentație reflectă cu adevărat modul în care compania funcționează în realitate.

De ce pierd companiile controalele chiar dacă au documentația pregătită

Deloitte arată că numeroase controale se concentrează asupra diferențelor dintre activitatea descrisă în dosarul prețurilor de transfer și activitatea desfășurată efectiv.

Un exemplu frecvent este reprezentat de distribuitorii cu risc limitat, care în documentație sunt prezentați drept entități cu funcții reduse și marje moderate de profit, însă în practică pot avea un rol mult mai activ în negocierea contractelor și gestionarea relațiilor comerciale.

„Experiența practică arată că multe controale se concentrează asupra unei întrebări fundamentale: este modelul de business descris în documentație aliniat cu modul în care compania operează în realitate?”

Potrivit experților, simplul fapt că echipa locală negociază cu un client nu înseamnă automat că își asumă riscul comercial, însă aceste aspecte trebuie explicate și documentate corespunzător pentru a evita interpretări diferite din partea ANAF.

Industria auto și IT, printre sectoarele aflate în atenția inspectorilor

Analiza Deloitte evidențiază și riscurile specifice unor sectoare importante ale economiei.

În industria auto, multe companii operează ca producători contractați sau centre de servicii remunerate pe baza modelului cost-plus. Problemele apar atunci când rolul entității locale evoluează, iar documentația nu mai reflectă realitatea operațională.

În sectorul IT, riscurile sunt generate frecvent de situațiile în care compania din România este remunerată ca simplu prestator de servicii, însă echipele locale contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea produselor, la know-how sau la definirea soluțiilor tehnice.

Companiile pe pierdere intră automat în zona de risc?

Potrivit Deloitte, răspunsul este nu.

O companie care înregistrează pierderi sau marje reduse de profit nu are automat probleme de prețuri de transfer. Însă explicațiile trebuie susținute cu date concrete și argumente solide.

„Faptul că o societate înregistrează pierderi sau marje scăzute de profit nu indică automat o problemă de prețuri de transfer. Totuși, explicația trebuie să fie susținută prin date concrete.”

Experții subliniază că afirmațiile generale privind condițiile dificile de piață sau creșterea costurilor au valoare limitată dacă nu sunt însoțite de analize care să cuantifice impactul economic asupra afacerii.

Serviciile intra-grup rămân una dintre cele mai sensibile zone de control

Un alt punct sensibil identificat de Deloitte îl reprezintă serviciile intra-grup.

Multe companii consideră că existența contractelor și a facturilor este suficientă pentru justificarea acestor servicii. În practică însă, ANAF solicită dovezi privind prestarea efectivă și beneficiul concret obținut.

„Contractele-cadru, facturile generice, prezentările standard sau rapoartele reutilizate la nivel regional sunt rareori suficiente.”

Potrivit analizei, inspectorii fiscali solicită din ce în ce mai des e-mailuri, minute ale întâlnirilor, documente cu modificări efective, fluxuri de aprobare și alte dovezi care să demonstreze implicarea operațională reală și impactul serviciilor asupra activității companiei.

Deloitte: Pregătirea pentru control trebuie începută înainte de avizul de inspecție

Concluzia specialiștilor este că pregătirea pentru o eventuală inspecție fiscală trebuie să înceapă cu mult înainte de primirea avizului de control.

„Dat fiind că aproape jumătate din impozitul pe profit suplimentar stabilit în urma controalelor realizate de ANAF provine din ajustări de prețuri de transfer, pregătirea pentru o eventuală inspecție fiscală trebuie să înceapă cu mult înainte de primirea avizului de inspecție.”

Potrivit Deloitte, adevăratul test pentru companii nu este existența dosarului de prețuri de transfer, ci capacitatea de a demonstra, cu documente și argumente solide, că activitatea desfășurată în practică este în concordanță cu ceea ce este prezentat în documentația fiscală.