Faliment pentru o fabrică emblematică din România. Decizia, confirmată definitiv de Curtea de Apel după 12 ani de insolvență

Fabrica AEM din Timișoara, unul dintre reperele industriei românești și un exemplu de privatizare considerată reușită în anii ’90, a intrat oficial în faliment. Decizia a fost confirmată definitiv de Curtea de Apel Timișoara, după mai bine de un deceniu de insolvență.

Curtea de Apel Timișoara a confirmat definitiv intrarea în faliment a fabricii AEM

Fabrica AEM (Aparate Electrice de Măsurat) din Timișoara a intrat oficial în faliment, după ce Curtea de Apel Timișoara a confirmat hotărârea Tribunalului Timiș privind deschiderea procedurii de lichidare.

Compania se afla în insolvență încă din martie 2014, moment în care datoriile ajunseseră la aproximativ 370 de milioane de lei. Planul de reorganizare depus în august 2025 nu a fost aprobat de creditori, printre care ANAF și Eximbank, instituții care dețin împreună aproximativ 40% din creanțe, potrivit Cancan.

După respingerea planului, administratorul judiciar și unul dintre creditori au solicitat intrarea societății în faliment. Tribunalul Timiș a admis cererea, iar pe 10 martie 2026 Curtea de Apel Timișoara a menținut definitiv decizia.

Judecătoarea Nadeja Oprescu, purtător de cuvânt al Curții de Apel Timișoara, a explicat că falimentul a fost dispus deoarece planul de reorganizare nu a fost aprobat, nu au fost identificate soluții pentru atragerea unor investitori, iar perioada de observație a depășit termenul legal fără să fie formulate cereri de prelungire.

„Falimentul a fost dispus în principal pentru că planul de reorganizare nu a fost aprobat, nu au fost identificate soluții pentru atragerea unor investitori, iar perioada de observație a depășit termenul legal, nefiind formulate cereri de prelungire a acesteia”, a explicat judecătorul Nadeja Oprescu.

Magistratul a mai precizat că procedura de faliment nu înseamnă dispariția imediată a activității. Potrivit acesteia, procedura presupune valorificarea activelor pentru acoperirea creanțelor, iar pe parcurs poate apărea posibilitatea identificării unor investitori interesați să preia afacerea.

„Procedura presupune valorificarea activelor pentru acoperirea creanțelor, iar pe parcurs există în continuare posibilitatea identificării de către cei implicați în procedură a unor investitori interesați de preluarea acestei afaceri”, a mai declarat Nadejda Oprescu.

Activele fostei fabrici de contoare ar urma să fie scoase la licitație

Potrivit unor surse apropiate procedurii, activele companiei ar urma să fie scoase la licitație pentru recuperarea datoriilor. O vânzare în bloc este considerată puțin probabilă, fiind de așteptat ca societatea să fie valorificată pe segmente.

Fostul director al companiei, Tudor Hrincescu, declara în urmă cu aproximativ doi ani, după oprirea producției, că fabrica ar fi putut fi repornită, existând în continuare cerere pentru contoarele produse de AEM.

El susținea însă că închiderea unității fără o strategie de relansare a dus la degradarea completă a platformei industriale. În opinia sa, în perioada în care procedurile au fost prelungite nu s-ar fi făcut altceva decât valorificarea unor active la fier vechi sau demontarea unor echipamente.

„În toată această perioadă, în care s-a tras de timp prin toate tertipurile pe care le permite legea, nu s-a făcut altceva decât o devalizare prin vânzarea a orice s-a putut vinde la fier vechi sau a putut fi demontat”, a declarat Tudor Hrincescu.

Fostul director afirma că liniile de producție se află în stare de degradare, nefiind pornite și întreținute de aproximativ doi ani și jumătate. În aceste condiții, repornirea activității ar deveni dificilă.

„Ele sunt în paragină, în ruină. De doi ani și jumătate sunt nepornite, neîntreținute. La ora actuală, acolo eu consider că o repornire este un deziderat iluzoriu”, a mai spus fostul director din cadrul fabricii.

În opinia sa, modelul de afaceri existent înainte nu mai era sustenabil, inclusiv din cauza suprafeței foarte mari a platformei industriale, de aproximativ șase hectare.

Hrincescu aprecia că activitatea ar putea fi reorganizată pe o suprafață mai mică, de aproximativ un hectar și jumătate, în timp ce restul terenului ar putea fi valorificat în alte scopuri.

„Am colegi care și acum mă întreabă dacă am putea reporni. Le-am spus că e nevoie de cineva care are foarte mulți bani și foarte multă răbdare. Să repornești o activitate durează cel puțin un an. La ora actuală nu văd persoana care să vină cu atâția bani sau care să aibă atâta răbdare. AEM-ul poate fi o soluție pentru așa ceva.

Nu văd, în schimb, cercuri politice care să ia o decizie în direcția asta. AEM-ul, până să se prăbușească, putea fi trecut în conservare sau în administrarea statului, dacă era cineva interesat de salvarea acestui brand. Se pare că toată lumea a întors capul. AEM-ul a murit liniștit ca orice individ în comă la care, după 20 de ani, îi oprește cineva aparatele”, a mai declarat Tudor Hrincescu.

Cum au apărut suspiciunile de devalizare în cazul fabricii AEM din Timișoara

Declinul companiei a început după ce acționarii majoritari au acuzat fosta conducere de devalizarea societății.

Investigația a fost declanșată în 2017, când un inventar realizat la solicitarea acționarilor a indicat o diferență majoră între stocurile din acte și capacitatea reală de depozitare. În documente apăreau aproximativ 800.000 de contoare, deși spațiile existente ar fi permis depozitarea a cel mult 300.000.

Pe baza acestor constatări, acționarii au susținut că, timp de mai mulți ani, conducerea ar fi raportat artificial cifre de afaceri și profituri. Scopul ar fi fost acordarea unor bonusuri anuale de peste un milion de euro directorului general Olimpia Moica și soțului acesteia, care ocupa la rândul său o funcție de conducere.

Ancheta internă transmisă ulterior către DIICOT a indicat și faptul că primele acordate angajaților ar fi fost deturnate în mare parte, doar aproximativ 20% ajungând efectiv la salariați.

Dosarul penal deschis de DIICOT a fost însă închis ulterior după constatarea prescripției faptelor.

În august 2023, când investigația era încă în desfășurare, acționarii majoritari au transmis publicației Renașterea Bănățeană un drept la replică în care susțineau că societatea ar fi vizată de grupuri de interese care urmăresc preluarea sau falimentul companiei, acuzând în același timp Parchetul DIICOT Timișoara de gestionarea neglijentă a dosarului privind fraudele reclamate.