Facturile la energie explodează. Românii care plătesc cel mai mult în perioada iernii

Odată cu apropierea iernii, românii se confruntă cu creșteri accentuate ale facturilor la energie, un fenomen confirmat recent de datele Institutului Național de Statistică și discutat în cadrul ședinței CSAT, unde specialiști precum Dumitru Chisăliță au avertizat că majorările au ajuns în medie la 70% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Facturile la energie cresc alarmant

Apropierea sezonului rece readuce în prim-plan una dintre cele mai mari temeri ale românilor: scumpirea energiei. Subiectul a ajuns inclusiv pe masa Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), însă deocamdată fără soluții concrete care să fie resimțite de consumatorii obișnuiți, în special de cei cu venituri modeste, deja forțați să-și calculeze cu atenție fiecare cheltuială.

Datele Institutului Național de Statistică arată clar amploarea fenomenului. Potrivit lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, facturile au crescut în medie cu aproximativ 70% comparativ cu luna septembrie a anului trecut. Doar un procent infim de consumatori – circa 2-3% – au avut parte de mici reduceri, în timp ce marea majoritate a românilor a resimțit majorări cuprinse între 30% și 120%.

Pentru un consum modest, de aproximativ 50 kWh lunar, diferența pare suportabilă: de la circa 35 de lei înainte de plafonare, facturile au ajuns acum la aproximativ 75 de lei. Situația devine însă dramatică pentru cei care folosesc energia electrică la încălzire. În aceste cazuri, consumul poate ajunge la 1.000 kWh lunar, ceea ce înseamnă facturi ce urcă de la 1.000 la aproximativ 1.600 de lei – o povară greu de dus pentru multe familii.

„În situația în care o persoană se încălzește cu energie electrică, putem discuta de până la 1000 kw pe care îi poate consuma într-o lună, ceea ce înseamnă o creștere a facturii de la cca. 1000 de lei până la cca. 1600 de lei, deci acolo presiunea este ridicată”, a precizat Dumitru Chisăliță.

O nouă schemă de plafonare, puțin probabilă

Reintroducerea unei scheme de plafonare a prețurilor, precum cea încheiată în vara lui 2025, este considerată improbabilă. Dumitru Chisăliță atrage atenția asupra a trei obstacole majore: angajamentele europene care limitează astfel de intervenții, lipsa fondurilor bugetare necesare pentru susținerea schemei și reticența furnizorilor care, în trecut, au suportat întârzieri uriașe la decontările promise de stat.

„Sunt trei mari impedimente pentru a se reveni la o plafonare a prețurilor la energie. În primul rând discutăm despre faptul că există o încălcare a înțelegerilor asumate în acest sens de România în raport cu Uniunea Europeană, în al doilea rând discutăm despre faptul că ar fi necesare sume importante de bani de la bugetul României și auzim în fiecare zi că acești bani nu mai există”, a explicat el.

Furnizorii au fost nevoiți, practic, să susțină din propriile rezerve costurile plafonării, recuperându-și banii după luni sau chiar ani. Din acest motiv, puține companii ar mai fi dispuse să intre într-un mecanism similar.

„Până la urmă plafonarea efectivă a fost susținută de către acești furnizori, care după cum știm au primit banii cu luni sau ani de întârziere. Nu cred că va mai apărea o chestiune de genul acesta pe modelul care a apărut în 2022”, a mai adăugat el.

Scăderea reală a prețurilor nu este posibilă în lipsa unei strategii naționale coerente

La rândul său, Cătălin Dragostin, directorul Energy Serv, consideră că scăderea reală a prețurilor nu este posibilă în lipsa unei strategii naționale coerente. În opinia sa, deciziile de tip compensare sau subvenție pot doar să amâne problemele, fără a le rezolva pe termen lung.

„Guvernul o să se gândească, probabil, aoleu, e iarnă, hai să facem ceva, dăm subvenții, dăm compensații, plafonări, ce-or fi și trecem iarna și apoi vine vara, iar vara nu-i ca iarna. Noi nu avem cum să scădem prețurile la energie atât timp cât nu avem o gândire și o strategie energetică care să urmărească dezvoltarea industriei energetice cu costuri minime pe termen lung”, a declarat el.

El subliniază că dezvoltarea infrastructurii energetice necesită ani de investiții serioase, iar rezultatele nu pot fi așteptate mai devreme de trei-patru ani. Chiar și proiectele mari întâmpină întârzieri: construcția unei centrale de 400 MW de către Romgaz se derulează de mult timp, fără finalizare rapidă.

Nici extinderea masivă a parcurilor eoliene și solare nu este văzută drept o soluție suficientă pentru reducerea prețurilor.

„Romgazul se chinuie de ani întregi să facă o centrală amărâtă de 400 MW, iar cu eoliene și solare pe care le punem de-a valma cât cuprinde nu scazi deloc prețul energiei electrice. Și cu asta v-am spus tot”, a concluzionat Dragostin.