Decembrie ’89 a fost primul mare exercițiu de manipulare în direct al istoriei moderne
Într-un nou episod al podcastului „Evenimentul Istoric”, difuzat pe canalul de YouTube „HAI România!”, Ion Cristoiu și Mirel Curea poartă un dialog amplu și incitant despre manipulare, presă și marile evenimente care au schimbat cursul istoriei recente, de la Revoluția din Decembrie 1989 până la pandemia COVID-19 și politica globală actuală.
Ion Cristoiu susține că decembrie ’89 nu a fost doar o revoluție, ci și „un exercițiu planetar” de manipulare mediatică, poate primul de asemenea amploare din istoria omenirii. Jurnalistul explică ideea „dublei realități”: una percepută de public prin intermediul televiziunii și al transmisiunilor în direct, și alta, mult mai complexă, care se desfășura în culise.
În opinia sa, Revoluția română a reprezentat momentul în care s-a exersat pentru prima dată, la scară globală, manipularea prin direct – cea mai periculoasă formă de influențare pentru că „directul creează impresia că așa e”.
Discuția lor este completată de exemple istorice: de la celebra panică produsă de „Războiul lumilor” la radio, până la manipulările prin televiziune și, mai târziu, la celebrul episod din Consiliul de Securitate al ONU, când presupuse dovezi despre armele Irakului au fost prezentate în direct întregii planete și s-au dovedit ulterior false. Mirel Curea subliniază tocmai această forță a directului, care „vine peste tine” și te face să nu mai pui nimic la îndoială.
Ion Cristoiu: – Decembrie ’89 este un eveniment, un exercițiu planetar pentru diversiuni ulterioare planetare. Adică în decembrie ’89… și prăbușirea lui Ceaușescu și teroriștii… avem de a face cu un exercițiu, care apoi a devenit rutină, o manipulare planetară de către presă, cu atât mai mult acum, a unui eveniment care se dovedește că are dublă realitate. Una ce am văzut noi, ce vedeau occidentalii la televizor și ce se întâmpla în realitate. Deci, cred că atunci pentru prima dată în istoria omenirii s-a exersat, cum spun într-un articol, manipularea prin direct.
Mirel Curea: – Da. Manipulări mai avem în istorie.
Ion Cristoiu: – Avem o manipulare care s-a văzut, de exemplu, la acel Teatru Radiofonic, Războiul Stelelor din America radiofonică. Aveam manipulare prin presă scrisă destul de puțin primejdioasă pentru că apărea a doua zi, nu toată lumea citea. Apoi a urmat manipularea prin televiziune, prin înregistrare, adică se dădea dintr-un eveniment un filmuleț și el.. pentru prima dată în istoria omenirii s-a exersat și cea mai primejdioasă manipulare. De ce? Deoarece directul creează impresia că așa e.
Mirel Curea: – Că așa e și că vine peste tine.
Ion Cristoiu: – Adică omul spune, dacă când e vorba de un o un eveniment înregistrat, „Da, domnule, deci pe ăia l-au dus în studio, nu?” Deci, o manipulare în direct avem când șeful Departamentului de Externe de pe vremea lui Bush, când a prezentat în Consiliul de Securitate în direct pentru toată planeta acele pastile, care s-au dovedit un fals, dar era în direct.
Ion Cristoiu: Mitingul din 24 decembrie ’89 a fost împiedicat prin diversiune
Un moment central al dialogului îl reprezintă reflecția asupra „școlii Cristoiu”, așa cum o numește Mirel Curea: o formă de jurnalism construită pe îndoială sistematică. Curea povestește cum această filosofie profesională – să te îndoiești de tot ce vezi și auzi și să te întrebi cui folosește – l-a format ca jurnalist și l-a ferit de capcana prejudecăților și a erorii de confirmare.
Ion Cristoiu aduce apoi în discuție o dezvăluire mai puțin cunoscută despre zilele Revoluției: mitingul anunțat pentru 24 decembrie 1989 în Piața Revoluției și diversiunea care ar fi fost folosită pentru a-l împiedica.
Potrivit acestuia, Doina Cornea ar fi fost adusă la București și dusă la Televiziune, unde, alături de Silviu Brucan și Corneliu Mănescu, ar fi cerut tinerilor să nu participe, invocând pericolul „teroriștilor”. Cristoiu afirmă că, de fapt, această amenințare ar fi fost folosită ca pretext pentru a împiedica mobilizarea populară, într-un context geopolitic complicat, cu posibile influențe externe.
Dialogul se extinde spre prezent, atingând tema pandemiei și a cenzurării îndoielii. Ion Cristoiu face o paralelă între atmosfera din ianuarie–februarie 1990, când era de neconceput să pui la îndoială caracterul spontan al Revoluției, și perioada recentă, în care orice întrebare incomodă despre pandemie era rapid stigmatizată.
În viziunea sa, ceea ce ieri părea de necontestat ajunge, peste ani, să fie revizuit și reinterpretat.
Mirel Curea: – Da. Nu-ți vine să pui la îndoială. Dumneavoastră aveați o teorie. Teorie care pe mine m-a format ca ziarist. „Băi, Mirele, îndoiește-te de tot ceea ce vezi, îndoiește-te de tot ceea ce ți se spune și întreabă te de ce ți se arată și de ce ți se spune, ce se urmărește?” Atunci abordând tactica asta, strategia asta de cunoaștere era imposibil să nu puneți la îndoială și noi ne am format în școala asta. Școala Cristoiu. Da, domnule.
Cred că 60% din importanța școlii Cristoiu asta este: îndoiala, care te ține la o parte de eroarea de confirmare. Nu pleci cu nicio o prejudecată. Dacă ai plecat cu o prejudecată ești mâncat. Pentru că te gândești că adevărul ăsta e și cauți argumente numai în favoarea a ceea ce crezi tu că e adevărul. Atunci sigur că da.
Ion Cristoiu: – Este o dezvăluire care a trecut neobservată. Este vorba de un interviu. Deci pentru 24 24 decembrie era anunțat un miting uriaș în București în Piața Revoluției. Pentru populației care vedea că a ajuns echipa Iliescu. În acel moment a avut loc o uriașă… adică a fost adusă de la Cluj Doinea Cornea. A fost dusă la o unitate militară, plimbată prin București să vadă teroriștii și s-a dus la televiziune și împreună cu Brucan și cu Mazilul au implorat pe tineri să nu vină la acest miting pentru că e o diversiune a teroriștilor.
Mirel Curea: – Vor fi împușcați.
Ion Cristoiu: Jandarmul mondial e o povară. America nu mai poate impune democrația lumii
În final, discuția lor ajunge la politica globală și la rolul Statelor Unite în lume. Cristoiu evocă ideea „jandarmului mondial”, pe care o consideră o povară ce duce inevitabil la compromisuri și eșecuri, și observă că inclusiv liderii americani par să recunoască astăzi limitele intervenționismului.
Ion Cristoiu: – Da, dar noi am dat atunci interviu cu organizatorul acelui miting unde e un document că de fapt teroriștii au fost folosiți atunci ca o diversiune ca să nu se adune poporul și să nu meargă, probabil că era și mâna rușilor, să nu meargă revoluția, au mers evenimentele către democrație și către Occident. Noi ne-am mai ne-am confruntat, în ultima vreme, cu chestiunea pandemiei, cu această… acest refuz, această cenzurare a punerii la îndoială.
Gândiți-vă că cine a trăit ianuarie și februarie ’90 nu puteai… era ca și cum ai pune la îndoială existența lui Iisus pentru un creștin. Deci, a pune la îndoială faptul că a fost o revoltă spontană, era ceva inimaginabilă. Iată că acum e o axiomă. Probabil că peste patru, cinci ani se va descoperi că e o axiomă faptul că pandemia… nu știu… au fost a fost și niște lucruri cu care ne scapă suspect. Dacă spuneai, acum câțiva ani, că America nu are ce să caute ca rol de jandarm al lumii imediat…
Acum, iată, avem declarația lui Biden care confirmă că America nu mai are să fie. Eu chiar am un editorial, trebuie să-l redau, reiau, unde spuneam următorul lucru: „Jandarm al lumii înseamnă o uriașă compromitere pentru jandarmi. Pentru că jandarmul lumii este obligat să se vâre și în păruielile a două țațe de pe maidan.” În momentul în care vine jandarmul, țațele îl bat. Ori acum s-a ajuns la această conștiință că nu mai au rost cruciadele în numele democrației, să impui diferitelor popoare normele tale care sunt norme făurite în sute de ani de capitalism.
