EXCLUSIV Dezvăluire despre Revoluția din 1989. Cum a început revolta. Ion Cristoiu: Rămâi uluit. Fiecare știa ce are de făcut

Decembrie 1989 continuă să ridice semne de întrebare la peste trei decenii de la căderea regimului Ceaușescu. În podcastul de pe canalul de YouTube „HAI România!”, jurnalistul și istoricul Ion Cristoiu, alături de Mirel Curea, propune o lectură diferită a acelor zile, bazată pe comparații istorice și pe ideea unei preluări de putere organizate.

Ion Cristoiu spune că imaginea haosului din decembrie 1989 ascunde o organizare clară a evenimentelor

Ion Cristoiu afirmă că, dincolo de aparența de haos total, în decembrie 1989 a funcționat o mașinărie în care fiecare actor știa ce avea de făcut. El spune că această concluzie i-a fost confirmată atunci când a studiat perioada Germaniei din 1945, imediat după sinuciderea lui Hitler și capitularea nazistă.

Potrivit lui Cristoiu, și atunci exista un talmeș-balmeș uriaș, cu populație în derivă, foamete și ruine, dar aliații aveau un obiectiv clar și acționau organizat. În opinia sa, același tipar s-a regăsit și în România, unde haosul vizibil a mascat o acțiune coordonată de preluare a puterii.

Cristoiu spune că nu a fost vorba doar despre întâmplări izolate sau reacții spontane. El susține că existau roluri bine stabilite, inclusiv în ceea ce privește deplasarea unor persoane-cheie către puncte strategice, precum Televiziunea Română.

Jurnalistul afirmă că, în acest context, victoria nu a aparținut mulțimii dezorganizate, ci unei structuri care a reușit să se impună exact pentru că a acționat coerent, în ciuda aparenței de haos generalizat.

Ion Cristoiu: Am comparat, mi s-a confirmat această teză a talmeș balmeșului, bine regizat când m-am ocupat în ultima vreme de Nuremberg. Deci suntem în Germania lui 1945, s-a sinucis Hitler, ei au capitulat și e un talmeș balmeș inimaginabil. Unii pleacă spre vest, oamenii mor de foame, sunt ruine. În acest talmeș balmeș, aliații vânează pe fasciști. Rămâi uluit cum în bătălie, ăia nu au un scop decât ăla. Așa a fost și în decembrie ’89. Sigur că au fost întâmplări, dar dincolo de asta era o mașinărie în care fiecare știa ce are de făcut. Tu te duci și-l iei pe Iliescu și-l duci la televiziune.

Ion Cristoiu susține că, într-o revoltă cu adevărat spontană, Dan Iosif ar fi devenit liderul

O idee centrală avansată de Ion Cristoiu este legată de legitimitatea leadershipului apărut după 22 decembrie. El spune că, dacă Revoluția ar fi fost cu adevărat spontană, liderul firesc ar fi fost Dan Iosif, una dintre figurile vizibile ale străzii.

Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat este, în opinia sa, un indiciu clar că puterea a fost preluată printr-un mecanism organizat, nu ca rezultat direct al presiunii populare.

Ion Cristoiu: Era un balamuc, dar o misiune din asta organizată până la urmă a învins. (…) Această teză a mea a confirmat următorul lucru: Normal președintele României trebuia să fie Dan Iosif. Dacă era o revoltă spontană, liderul era Dan Iosif.

Paralelă cu preluarea puterii de către talibani în Afganistan

Ion Cristoiu spune că și în Afganistan imaginea transmisă a fost cea a unui balamuc generalizat, însă realitatea arăta o forță extrem de disciplinată și atentă la imagine.

În opinia sa, faptul că nu au existat acte de răzbunare haotică, deși ar fi fost de așteptat, demonstrează că nu era vorba de o hoardă, ci de o structură organizată. Cristoiu spune că exact această logică se aplică și în cazul României din 1989.

Mirel Curea completează analiza afirmând că atât în Afganistan, cât și în alte cazuri istorice, noii veniți la putere au fost extrem de atenți la imaginea publică încă din primele momente.

El subliniază că această preocupare pentru simboluri și pentru mesajul transmis publicului nu este specifică unei revolte spontane, ci mai degrabă unor acțiuni planificate.

Ion Cristoiu: Același lucru s-a întâmplat în Afganistan. (…) Avem o imagine de balamuc, dar dincolo de acesta, lucrurile funcționau. Asta a și făcut ca eu să fiu dintre puținii care s-au contrazis cu toată lumea, că acolo talibanii sunt o forță prea organizată ca să nu fie ceva în neregulă. Nu se poate să intri într-o Capitală unde sunt torționarii lor. Noi uităm mereu că și ei la rândul lor au fost subiect de abuzuri. Normal era ca X să se ducă la Y acasă să-i ia gâtul pentru că l-a torturat. Nu s-au dus. Aici este marele mister. Nu e hoardă.

Mirel Curea: Din prima secundă au fost foarte atenți la imaginea lor.

Ion Cristoiu: Intrarea în palat transmisă de Al Jazeera.

Mirel Curea: Exact și s-au descălțat se uitau la obiectele acelea frumoase. N-au devastat și au și anunțat că vor fi foarte civilizați.

Ion Cristoiu: Folosirea intrării în Palat, unde nu a fost nimic spontan … Noi avem o imagine falsă. Avem imaginea unei hoarde. Nu este adevărat. În Kabul n-a intrat o hoardă.

Mirel Curea: Mie mi-a adus aminte de intrarea revoluționarilor cubanezi, Fidel Castro, în Havana. La fel au intrat.

Ion Cristoiu: Exact. La fel a căzut regimul.