EXCLUSIV. Plecarea lui Nicolae Ceaușescu în Iran în plină Revoluție. Era nevoit să reconstruiască rapid legăturile cu Statele Arabe

A fost fuga unui dictator sau o decizie diplomatică rece? Plecarea lui Nicolae Ceaușescu în Iran, în plină Revoluție la Timișoara, a alimentat decenii de speculații. Adevărul, bazat pe documente și mărturii, este dezvăluit pas cu pas în cadrul podcastului „Evenimentul Istoric”, publicat luni, 22 decembrie, pe canalul de YouTube „HAI România!”.

Adevărul despre motivele plecării lui Nicolae Ceaușescu în Iran

Motivele plecării lui Nicolae Ceaușescu în Iran au rămas pentru mulți până și în ziua de astăzi un mister. S-a speculat că acestea erau legate de obținerea unui sprijin din partea statului arab în problema revoltei populare declanșate la Timișoara.

Ce s-a întâmplat de fapt aflăm din podcastul „Evenimentul Istoric”, publicat luni, 22 decembrie, pe canalul de YouTube „HAI România!”.

Ca orice vizită oficială a unui președinte de stat, vizita în Iran fusese programată cu câteva luni înainte. Ion Stoian, secretar cu probleme internaționale al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a fost trimis de Ceaușescu încă din septembrie 1989 la președintele Iranului, Ali Akbar Hemi Rafsanjani.

Misiunea lui Ion Stoian era mijlocirea unei înțelegeri între Iran și Afganistan privind repatrierea unor grupări de afgani. Într-o discuție cu Vaiazii, consilierul cu probleme internaționale a președintelui Iranului, acesta îi propune lui Ion Stoian ca Nicolae Ceaușescu să facă o vizită în Iran. Neputând să și asume această decizie, Ion Stoian îi trimite o telegramă lui Nicolae Ceaușescu în care îi prezintă propunerea venită din partea Iranului.

La întoarcerea acestuia în România, cei doi decid ca vizita diplomatică să aibă loc între 17-20 decembrie 1989. Asupra acestei plecări, s-a speculat că Nicolae Ceaușescu ascundea intenția de a și pune averea la adăpost sau de a primi sprijin din partea Iranului în înăbușirea revoltei populare din țară.

Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit cu Ali Akbar Hemi Rafsanjani din motive economice

De fapt, adevăratul motiv a fost unul economic. Cu o săptămână înainte de a avea loc vizită în Iran, Comisia Româno-Ianiană de Colaborare Economică Științifică s a întrunit pentru a redacta comunicatul referitor la aspectele care trebuiau soluționate între cele două state. În urma acestor discuții, trebuia să fie stabilit volumul de țiței și gaze ce urma să fie oferit de Iran. La schimb, România trebuia să aprobe exportul de grâu.

Întrebarea pusă de mulți a fost de ce nu a putut amâna Ceaușescu această vizită? Rațiunea este destul de simplă. Amânarea unei astfel de vizite dedicate perfectării și semnării unor contracte economice ar fi afectat defavorabil negocierile.

Ceaușescu, aflat într-o criză de imagine pe scena internațională, găsește ca oportunitate reconstruirea rapidă a legăturilor cu Statele Arabe. Dar ce se întâmpla cu revolta populară din Timișoara? Înainte de plecarea în Iran din 18 decembrie, ora 8:30, Nicolae Ceaușescu i-a chemat pentru ultima oară la reședința sa din primăveri pe ministrul apărării, Vasile Milea, ministrul de interne Tudor Postelnicu și pe șeful securității Iulian Vlad pentru a discuta despre situația de la Timișoara.

Într-o declarație, Silviu Curticeanu, șeful Cancelariei Prezidențiale, spunea:

„Plecarea în Iran, considerată de toată lumea un act irațional, își are totuși o explicație.”

Grevele de la Timișoara din decembrie 89 ar fi fost organizate și dirijate de serviciile de spionaj străine, susținea Nicolae Ceaușescu

La teleconferința din seara zilei de 17 decembrie 1989, Ceaușescu a cerut expres celor de la Timișoara ca toate informațiile privind mersul evenimentelor să fie furnizate direct neinformat sau, cine știe, dezinformat, ori apreciind el greșit lucrurile. Ceaușescu a crezut cu ușurință că la Timișoara a fost un simplu foc de paie provocat din exterior care s a stins la prima adiere de vânt.

Timp de două zile cât Ceaușescu a fost plecat în Iran, la conducerea statului a rămas Elena Ceaușescu alături de Emil Bobu și Manea Mănescu. Luptele din stradă au continuat. Ceaușescu găsind la întoarcerea sa din 20 decembrie 1989 o situație la fel de incertă ca cea pe care o lăsase la plecare.

Primul lucru pe care l-a făcut la întoarcere a fost chemarea lui Constantin Dăscălescu și a lui Emil Bobu pentru a-i consulta în legătură cu o cuvântare ce urma să fie difuzată de postul național de televiziune. Cuvântarea urma să fie construită în jurul idei privind intervenția în evenimentele din Timișoara.

Toate aceste incidente grave de la Timișoara au fost organizate și dirijate de cercurile revanșarde, revizioniste, serviciile de spionaj străine, susținea atunci Nicolae Ceaușescu. Plecarea lui Ceaușescu, care evident a fost o acțiune în beneficiul țării, a creat oportunitatea unora să o folosească în construirea de dezinformări. Astfel, pe fondul Revoltei Populare de la Timișoara, unii au profitat de această plecare pentru a înrădăcina în mentalul colectiv ideea că Nicolae Ceaușescu nu este interesat de soarta propriului popor, creând condițiile necesare pentru o viitoare dezmembrare a României.