Gelu Voican Voiculescu, despre procesul de la Târgoviște și rolul noii puteri
În podcastul „Hai România!”, moderat de jurnalistul și analistul politic Dan Andronic, Gelu Voican Voiculescu oferă o perspectivă directă asupra modului în care a fost gândit procesul soților Ceaușescu, insistând asupra contextului politic și instituțional din acele zile. Gelu Voican Voiculescu explică faptul că transferul de putere către Consiliul Frontului Salvării Naționale a fost rapid și total, iar deciziile luate atunci au urmărit stabilizarea unei situații explozive.
Invitatul descrie momentul ca pe o ruptură radicală de vechiul regim, în care vechile instituții au fost practic desființate, iar noua structură de putere a trebuit să acționeze imediat. În acest context, procesul de la Târgoviște apare, în relatarea sa, ca o soluție politică mai degrabă decât una juridică. Gelu Voican Voiculescu subliniază că procedura a fost concepută inclusiv pentru a răspunde unor rezerve morale existente în interiorul noii conduceri.
„Întreaga putere trece mâinile CFSN. Asta înseamnă și mai înainte ai înseamnă începutul. Mai înainte am spus am enumerat toate instituțiile care se desființează, se abolesc, parcă așa am spus. Și legat deci de proces, el era necesar în primul rând ca să satisfacem scrupulele umanitare ale lui Ion Iliescu, care în momentul când a auzit că daaa dacă e un proces, nu știu ce, dar toată lumea știam că procesul pentru de ce…”.
Moderatorul Dan Andronic intervine pentru a sublinia caracterul previzibil al verdictului, afirmând:
„Da, n-avea decât un singur rezultat, achitarea nu e, nu intra în calcul…”.
Replica lui Gelu Voican Voiculescu vine în aceeași logică a inevitabilului:
„Domnule, la cele cinci capete de acuzare care nu exista posibilitate și la ce ne făcuse el așaaa…”.
Capetele de acuzare pentru Ceaușescu și disputa asupra veridicității lor
Un punct central al dialogului îl reprezintă conținutul capetelor de acuzare formulate împotriva lui Nicolae Ceaușescu, documente care continuă să genereze controverse. Dan Andronic amintește că a identificat lista acuzațiilor într-o publicație a vremii și ridică problema veridicității acestora.
„Da. Bun. Cele cinci capete de acuzare știți că eu le am întâmplător. Am găsit în Tineretul Liber care a publicat acele capete de acuzare…”,
afirmă moderatorul, înainte ca Gelu Voican Voiculescu să precizeze natura documentului:
„Nu e sentință. E dispozitivul sentinței, e minuta sentinței.”.
Discuția devine mai tensionată când Dan Andronic califică acuzațiile drept profund problematice: „Eu le consider cea mai mare minciună din istorie.”, întrebare la care invitatul reacționează scurt: „Toate?”. Moderatorul detaliază: „Toate. Aia cu miliardul”.
Gelu Voican Voiculescu explică originea acestei afirmații controversate:
„Aia a fost adăugat la intervenția lui Brucan mult mai târziu”.
Dan Andronic continuă analiza, separând impactul emoțional de cel juridic:
„Da. faptul că Ceaușescu avea 1 miliard în conturi străine, că făcuse un genocid. Bine, hai să dacă o luăm ca figură de stil este adevărat, dacă o luăm ca realitate juridică, nu. Deci e ceva care suna când citeai ăla, te îngrozeai”.
Cifra victimelor și confuzia care a marcat Revoluția
Un alt subiect sensibil abordat în podcast vizează cifra victimelor Revoluției, în special celebra referire la zeci de mii de morți. Dan Andronic aduce în discuție afirmația privind 60.000 de victime, asociată direct cu execuția lui Ceaușescu.
„60.000 de morți la Timișoara. Știți că pentru asta l-ați împușcat pe Ceaușescu?”, întreabă moderatorul.
Răspunsul lui Gelu Voican Voiculescu este tranșant:
„Nu.”, urmat de insistența jurnalistului: „Ba da. Asta scrie”.
Invitatul oferă o explicație detaliată asupra modului în care a apărut această cifră:
„Ia citiți tot și acolo spune. Articolul 4 genocid 457 alineat C, iar A. sunt ăia prin împușcare…Alineatul C. este omorârea unei populații prin condiții de viață lente. Deci …60.000 mi-a cerut Dan Voinea. Pe urmă am aflat că nu era nevoie de cuantificare. Eu am spus îl condamnăm pentru ce ne-a făcut în ultimii 10 ani. Adică ne-a înfometat, ne-a refuzat medicamente etc etc”.
El insistă asupra imposibilității logistice a unei asemenea cifre într-un interval scurt:
„Domnul Dan Andronic sunt un om care, nu puteam să spun 60.000 în trei zile atunci, nici cu bomba atomică nu se putea obține așa”.
Rețineri, tăceri și promisiunea unui volum viitor
Dialogul dintre Dan Andronic și Gelu Voican Voiculescu scoate la iveală și dificultatea de a spune un adevăr care pare neverosimil publicului larg. Moderatorul observă reticența invitatului de a oferi explicații exhaustive, iar răspunsul acestuia indică presiunea percepțiilor publice.
„Știți de ce? Adevărul e neverosimil și în momentul când spun ceea ce v-am spus dumneavoastră…și aaaa, minte! Nu, dar cei care ne ascultă zice minte, ascunde. Are pe cineva în spate care a făcut e alta-i realitatea și atuncea prefer să nu spun nimic”.
Spre finalul discuției, Gelu Voican Voiculescu evocă experiențe personale din anii următori Revoluției și explică de ce a decis să scrie.
„Vreau să vă fac o confidență, chiar vă rog, de la momentul cu cârja în cap, amintindu-mi de momentul 22 decembrie 1990 când a trebuit să plec în extremis cu Dan Iosif de acolo și am fost considerat așa, unii ne apărau, alții nu… Ei bine, asta m-a determinat să scriu”.
El anunță astfel apariția viitoare a unui volum dedicat acelor evenimente, lăsând deschisă dezbaterea asupra rolului său și asupra modului în care istoria recentă continuă să fie reinterpretată.
