Care sunt principalele cauze ale risipei alimentare în gospodăriile românilor?
Risipa alimentară începe, de cele mai multe ori, din gesturi obișnuite, din viața de zi cu zi. Conform datelor Eurostat, peste jumătate din risipa alimentară provine din gospodării, aproximativ 53%, ceea ce arată cât de important este rolul fiecăruia dintre noi.
În România, cea mai mare cantitate de alimente irosite vine tot din zona gospodăriilor, de multe ori din cumpărături mai mari decât necesarul, planificare insuficientă a meselor sau depozitare neadecvată. De cele mai multe ori, risipa nu pornește din nepăsare, ci din rutină. Cumpărăm mai mult decât avem nevoie, atrași de promoții sau de dorința de a avea „de toate” în frigider. Gătim porții prea mari, iar resturile rămân neconsumate. Depozităm produsele fără o ordine clară, iar iaurturile sau brânzeturile ajung în spatele raftului și sunt descoperite abia când termenul a trecut. Trăim într-un ritm alert zi de zi, în care de multe ori alimentele sunt uitate, cumpărate în exces sau eliminate prea devreme.
Reducerea risipei nu este responsabilitatea unui singur actor, ci un efort comun. De la producători, retail și sectorul HoReCa, până la bucătăriile personale, fiecare gest contează. Prin alegeri mai conștiente, organizare și respect pentru hrană, putem transforma risipa în resursă și grija în solidaritate. Pas cu pas, împreună.
Cum s-a schimbat comportamentul consumatorilor în ultimii ani în ceea ce privește hrana și risipa?
În ultimii ani, contextul economic și discuțiile tot mai prezente despre risipa alimentară au adus o atenție mai mare asupra modului în care ne raportăm la hrană. Observăm, treptat, mai multă grijă pentru organizarea cumpărăturilor și pentru folosirea alimentelor, semn că educația și informarea încep să își facă loc în obiceiurile de zi cu zi. Sunt pași mici, dar importanți, care arată cum relația cu hrana devine mai responsabilă.
Vedem această evoluție și la nivelul mediului economic. În România, Legea 217/2016 (modificată și completată prin Legea 49/2024) privind diminuarea risipei alimentare încurajează prevenirea risipei și redirecționarea surplusului alimentar sigur pentru consum, iar tot mai multe companii aleg să integreze aceste practici în activitatea lor curentă.
Schimbarea reală se construiește în timp, prin educație continuă și prin gesturi repetate, făcute de fiecare dintre noi, cu respect pentru hrană și pentru resurse.
România se află într-un paradox: milioane de tone de mâncare aruncate anual și milioane de persoane în dificultate alimentară. Cum explicați această discrepanță?
În România, datele Eurostat din 2022 arată că anual se generează aproximativ 3,45 milioane de tone de deșeuri alimentare, în timp ce 27,9% din populație se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. În mediul rural, peste 45% dintre oameni sunt expuși riscului de sărăcie, unde pentru multe familii grija hranei rămâne o realitate zilnică.
Prin organizațiile partenere, întâlnim această realitate în fiecare zi. Sunt familii care își organizează viața în jurul resurselor limitate, părinți care încearcă să ofere copiilor stabilitate, vârstnici pentru care sprijinul alimentar înseamnă siguranță și tot mai des persoane active care, deși muncesc, trăiesc aproape de limita subzistenței. În aceste comunități, hrana nu este un dat garantat, ci o nevoie esențială.
În acest context, rolul nostru, al Băncilor pentru Alimente, este să aducem mai aproape aceste două realități. Prin salvarea și redistribuirea alimentelor sigure pentru consum, surplusul își regăsește valoarea și ajunge acolo unde poate face o diferență reală: pe masa unor oameni pentru care hrana este o incertitudine constantă. Astfel, hrana care altfel s-ar pierde devine sprijin concret pentru comunități și parte dintr-un efort comun de a reduce această discrepanță, cu grijă, responsabilitate și solidaritate.
Ce greșeli frecvente fac românii atunci când depozitează alimentele acasă?
De multe ori, risipa începe din detalii mici, legate de modul în care păstrăm alimentele. De exemplu, cartofii sunt adesea ținuți fie în frigider, fie în locuri expuse la lumină și căldură, deși ei se păstrează cel mai bine într-un spațiu răcoros, uscat și întunecos, unde nu încolțesc și nu se înmoaie. Morcovii sau țelina sunt lăsați neprotejați în frigider și își pierd rapid textura, iar verdețurile depozitate fără protecție se ofilesc în câteva zile. În același timp, roșiile păstrate la rece înainte de coacere își pierd gustul și aroma.
O altă situație frecventă este păstrarea necorespunzătoare a alimentelor desfăcute sau gătite. Brânzeturile, mezelurile sau produsele lactate rămân în ambalajele originale fără a fi închise ermetic, iar mâncarea gătită este uneori lăsată prea mult timp la temperatura camerei înainte de a fi pusă la frigider sau este uitată pe rafturi fără a fi acoperită corespunzător.
Frigiderul în sine joacă un rol important. Atunci când este prea plin, aerul rece nu mai circulă uniform, iar alimentele se degradează mai repede. De asemenea, o temperatură prea mică sau prea ridicată poate reduce durata de viață a produselor proaspete.
Sunt lucruri aparent simple, dar care fac diferența. Atunci când înțelegem cum se păstrează corect fiecare aliment și acordăm puțină atenție organizării din bucătărie, reușim să prelungim viața hranei și să reducem risipa în mod firesc. Iar această grijă zilnică este o formă de respect pentru hrană, pentru bugetul familiei și pentru resursele pe care le avem.
Cum poate principiul FIFO (Primul intrat, primul ieșit) să fie aplicat eficient în bucătăriile de acasă?
Principiul FIFO — First In, First Out / „Primul intrat, primul ieșit” — înseamnă, pe scurt, să folosim mai întâi alimentele pe care le avem deja, înainte de a deschide sau consuma altele noi. Este o regulă simplă, dar foarte eficientă, care ajută la prevenirea risipei și la o mai bună organizare a hranei în viața de zi cu zi.
Acasă, acest principiu poate fi aplicat printr-o organizare vizibilă și ușor de urmărit. O soluție practică este crearea în frigider a unui spațiu dedicat, o zonă pe care o putem numi „Consumă-mă cu prioritate”. Aici pot fi așezate produsele desfăcute sau cele care se apropie de termenul de consum, astfel încât să fie mereu la vedere și ușor de folosit. Este un reper vizual care ne ajută să nu uităm alimentele în spatele rafturilor și să le oferim șansa de a fi consumate la timp.
Același gest simplu poate continua și în rafturi sau cămară, unde produsele mai vechi pot fi aduse în față, iar cele noi cumpărate așezate în spate. În timp, această organizare devine un obicei firesc, care aduce mai multă claritate în bucătărie și ne ajută să prețuim hrana cu mai multă atenție și grijă.
Care sunt principalele confuzii legate de etichetele produselor („a se consuma până la” vs „a se consuma de preferință înainte de”) și cum le putem evita?
O sursă majoră a risipei este confuzia dintre termeni. Există o diferență între „A se consuma până la” (care indică siguranța alimentară și o dată strictă) și „A se consuma de preferință înainte de” (care se referă la calitatea optimă). Multe produse, precum pastele, orezul sau conservele, sunt perfect sigure și după a doua dată, dacă ambalajul este intact. Folosiți-vă simțurile înainte de a decide dacă un produs este deșeu.
Pentru a evita risipa, este util să ne formăm obiceiul de a citi etichetele încă din momentul cumpărării și de a alege cantități potrivite ritmului nostru de consum. Organizarea alimentelor acasă face, de asemenea, diferența: putem stabili, de exemplu, o zi pe lună pentru un mic inventar al produselor din cămară, astfel încât să știm ce avem deja și să evităm cumpărăturile inutile. Este util să etichetăm și conservele de casă, dulcețurile sau alte produse fără ambalaj original, pentru a le consuma la timp.
Atunci când înțelegem corect informațiile de pe etichete și ne organizăm cu atenție, reducem risipa în mod firesc și oferim mai multă valoare fiecărui aliment.
Cum poate exercițiul „pușculița risipei” să influențeze comportamentul unei familii?
Exercițiul „pușculița risipei” este un exercițiu de conștientizare și sinceritate. Propus de Gabriel Sescu, fondatorul rețelei Băncilor pentru Alimente din România, el pornește de la un gest simplu: alegem un borcan sau un recipient și, de fiecare dată când aruncăm hrană, punem în el contravaloarea estimată în bani a alimentului pierdut. La finalul lunii, suma adunată ne arată cât costă risipa și cât de mult din bugetul familiei se pierde, adesea fără să realizăm.
Dincolo de valoarea financiară, exercițiul ne ajută să privim hrana cu mai mult respect. În spatele unei felii de pâine, al unui măr sau a unei conserve se află munca multor oameni, timp, resurse și energie. Atunci când conștientizăm acest parcurs, relația noastră cu hrana se schimbă: devenim mai atenți la ce cumpărăm, la cât consumăm și la ceea ce alegem să păstrăm.
Pentru familii, poate deveni și o activitate educativă și distractivă, în care toți membrii participă și învață împreună. Copiii înțeleg mai ușor valoarea hranei, iar adulții devin mai atenți la obiceiurile zilnice. Este un gest simplu, dar care poate schimba perspectiva și poate transforma respectul pentru hrană într-un reflex natural, zi de zi.
