EXCLUSIV. Prăbușirea regimului Ceaușescu a început înainte de revoluție. Întâlnirea cu Mihail Gorbaciov care s-a lăsat cu scântei: A sfârșit prost

Decembrie 1989 nu a însemnat doar curajul românilor care au ieșit în stradă, ci și desfășurarea unui joc geopolitic complex, purtat în mare parte în spatele scenei. Prăbușirea regimului Ceaușescu trebuie înțeleasă atât prin prisma revoltei populare, cât și prin contextul internațional și prin mișcările strategice care au precedat evenimentele decisive.

Un rol esențial în izolarea lui Nicolae Ceaușescu l-a avut schimbarea de direcție de la Moscova, odată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, potrivit unui documentar publicat pe pagina de YouTube „HAI România!”.

Schimbarea de direcție de la Moscova a avut un rol esențial în izolarea lui Nicolae Ceaușescu

Mihail Gorbaciov a fost perceput drept un salvator într-un moment în care sistemul economic sovietic dădea semne evidente de prăbușire, iar reorganizarea sa devenise o necesitate stringentă.

Una dintre primele decizii importante luate de Gorbaciov a fost schimbarea ministrului de externe. Andrei Gromîko, care ocupase această funcție timp de 28 de ani, a fost înlocuit cu Eduard Șevarnadze, o mutare cu semnificație majoră pentru politica externă sovietică. Maturizarea programului de reforme s-a produs în ianuarie 1987, când plenara CC al PCUS a propus, pentru prima dată în istoria Uniunii Sovietice, alegeri cu mai mulți candidați și aprofundarea reformelor economice prin dezvoltarea sistemului cooperativist.

„Mihail Serghevici Gorbaciov vine la putere în URSS în 11 martie 1985. Este adus ca un salvator pe vremea când avea doar 54 de ani, devenind primul secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, născut după revoluția bolșevică. Ceea ce a încercat Mihael Gorbaciov să facă a fost să introducă un program de reforme economice, întrucât simțea că sistemul economic sovietic se prăbușește și că reorganizarea lui era absolut necesară.

Programul său de reforme a fost adoptat de plenara CC al PC al URSS din aprilie 1985, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l schimbe pe ministrul de externe, Andrei Gromîko, cu Eduard Şevarnadze, o mișcare importantă pentru că Andrei Gromîko fusese timp de 28 de ani ministrul afacerilor externe al URSS. Plenara CC al PC al URSS din ianuarie 1987 este considerată ca fiind începutul maturității programului de reforme din momentul în care, pentru prima dată în patria sovietică, s-au propus alegerile cu mai mulți candidați și adâncirea reformelor economice prin dezvoltarea sistemului cooperativist.

Încă de la începutul preluării puterii, Gorbaciov a lansat un proces de restructurare bazat pe trei concepte cheie: Perestroika, restructurare economică, Glasnost, transparență și Uskorenie, accelerare, care au vizat trei arii mari: economie, societate, partidul stat. Pe plan internațional, liderul de la Kremlin a încercat să înlăture de pe URSS eticheta de imperiu al răului și să stabilească relații bune cu Occidentul, făcând apel la o retorică nouă, pacifistă, care accentua valorile umane în detrimentul celor de clasă, concretizate prin disponibilitatea de a reduce armamentul nuclear.

În ceea ce privește comunitatea socialistă, Mihail Gorbaciov a ales o politică de persuasiune în locul uneia de impunere a noului curs aplicat la Moscova. Gorbaciov ar fi dorit ca țările din lagărul socialist să procedeze la o  restructurare controlată după modelul sovietic, afirmând chiar la București în 26 mai 1987 că „suntem bucuroși când țările frățești găsesc ceva util pentru ele în activitatea creatoare care se desfășoară la noi în țară”. Însă nu era dispus să exercite presiuni în această direcție”, arată documentarul.

Ceaușescu s-a numărat printre liderii comuniști care s-au opus ferm programului de reforme inițiat de Gorbaciov

Nicolae Ceaușescu s-a numărat printre liderii comuniști care s-au opus ferm programului de reforme inițiat de Gorbaciov, considerând că acesta nu înțelege adevăratele valențe ale comunismului. Prima întâlnire dintre cei doi a avut loc în 1985, cu ocazia numirii lui Gorbaciov ca secretar general al PCUS, fiind una protocolară. Relația tensionată s-a manifestat însă clar la a doua vizită a liderului sovietic în România, desfășurată între 25 și 27 mai 1987. Deși cei doi s-au întâlnit de patru sau chiar de cinci ori, această vizită de la București a stârnit cele mai multe comentarii.

„Nicolae Ceaușescu avea să fie unul dintre liderii comuniști care i se va opune lui Mihail Gorbaciov în programul de reforme, considerând că acesta nu înțelege valențele reale ale comunismului. Prima întâlnire între Nicolae Ceaușescu și Mihail Gorbaciov are loc chiar cu ocazia numirii acestuia ca secretar general al PCUS în 1985. A fost o întâlnire de politețe, dar cea de-a doua vizită din 25-27 mai 1987, când Mihail Gorbaciov a venit în România, s-a lăsat cu scântei. Nu au fost singurele întâlniri, cei doi văzându-se de patru sau chiar de cinci ori. Însă, așa cum spuneam, vizita de la București a stârnit cele mai multe comentarii pentru că Mihail Gorbaciov reprezenta o speranță pentru poporul român, iar soția sa, Raisa Gorbaciova, era un fotomodel pe lângă Elena Ceaușescu.

De altfel, Elena Ceaușescu a fost extrem de invidioasă pe soția liderului sovietic, astfel încât nu a participat la toate vizitele de protocol. În calitate de gazdă, la București, Nicolae Ceaușescu a văzut cu ochii lui cum Mihail Gorbaciov îi dădea lecții de popularitate. Liderul sovietic a intrat în mulțime, a vorbit cu oamenii, a strâns mâini și a criticat viziunea comuniștilor de la București.

Dineul de la reședința Ceaușeștilor din Primăverii, la care au participat doar cei doi cu soțiile, a fost un moment în care gărzile de protecție aproape că au simțit nevoia să intervină. Supărat pe viziunea lui Mihail Gorbaciov, Nicolae Ceaușescu a spus: „Dacă eu aș fi secretar general al PCUS, m-aș preocupa mai mult de ridicarea nivelului de trai al oamenilor sovietici.” Din acest moment, s-a pornit o discuție despre construcția socialismului, Nicolae Ceaușescu vrând să-i demonstreze că nu el descoperise Perestroika. Se spune că revenit acasă, Gorbaciov ar fi spus prietenilor și colaboratorilor apropiați: „Nicolae va sfârși prost”. De altfel, în discuțiile private, Gorbaciov îl numea pe Ceaușescu Fuhrerul român.

Nici Nicolae Ceaușescu nu-l ierta: „Ăsta (adică Gorbaciov), la revoluția sovietică era în pantaloni scurți”. Numai că Nicolae Ceaușescu va descoperi pe propria piele că sentimentele liderului de la Moscova erau îndreptățite și mai mult aveau să fie puse în practică în decembrie 1989. Așa cum a prezis Mihail Gorbaciov, Nicolae Ceaușescu a sfârșit prost, cu ajutorul celui care-i pusese cruce de la Moscova”, arată documentarul.

Întregul documentar poate fi vizualizat aici.