Reducerea emisiilor și a consumurilor energetice nu începe cu proiecte mari sau promisiuni politice, ci cu înțelegerea exactă a realității din teren. Pentru administrațiile locale, lipsa datelor duce la priorități greșite, bugete amânate și proiecte fragmentate. În acest interviu, Răzvan Nica, CEO BuildGreen și CarbonTool, explică de ce monitorizarea și digitalizarea sunt baza oricărei strategii eficiente de decarbonizare, ce rol joacă tehnologia și inteligența artificială și care este diferența dintre o certificare verde și o strategie reală, cu impact economic și social.
Despre date, măsurare și verificare
Spuneți des „fără măsurare nu există reducere”. Ce înseamnă concret acest lucru pentru o primărie?
Pentru o primărie, concret, înseamnă că măsurarea îi dă capacitatea de a prioritiza. Nu există bugete nelimitate, deci nu poți să faci totul deodată, iar fără date riști să începi de unde nu trebuie. Când măsori, vezi zonele cu consum mare, vezi unde sunt cele mai mari probleme și poți să te focusezi acolo. Începi cu ceva, vezi rezultatele, monitorizezi și apoi mergi la următorul pas, la următoarea zonă, la următorul tip de proiect. Iar dacă ceea ce ai făcut inițial este replicabil, îl scalezi mai departe.
Cât de greu este să construiești un sistem real de măsurare–raportare–verificare la nivel de oraș?
Măsurarea în sine nu este greu de făcut, pentru că la nivel de oraș există surse de informații foarte clare, cum sunt distribuitorii de energie, și poți vedea pe fiecare punct de consum cine sunt marii consumatori. Mai departe, ca să ajungi la raportare și verificare, trebuie să faci o analiză locală și să stabilești KPI-uri care te ajută să clasifici și să prioritizezi: consum pe metru pătrat, consum pe tipologie, pe școli, pe spitale, pe administrativ, și așa mai departe. Acolo este munca serioasă, pentru că trebuie să traduci datele în decizii și în priorități.
De ce lipsa datelor duce la amânări de bugete și proiecte fragmentate?
Pentru că, în lipsa datelor, prioritățile nu sunt clare. Dacă am ști foarte clar care e cea mai mare problemă, s-ar găsi soluții, inclusiv de finanțare. În momentul în care ai un sistem real de măsurare, poți să vezi și amortizarea investiției, return-ul economic, și atunci poți fundamenta o investiție foarte clar, inclusiv în logica finanțărilor europene. Fără asta, proiectele devin fragmentate, bugetele se amână, pentru că nu ai argumentul solid: „de aici încep, aici câștig cel mai mult, acesta e impactul”.
Politici publice și finanțare
Cum poate un primar să explice oamenilor nevoia de investiții mari în clădiri, înainte de a vedea efectele?
Poate face o analogie cu termoizolarea blocurilor. În cele mai multe cazuri, populația a beneficiat de astfel de proiecte, proprietarii au înțeles și au văzut direct în facturi care sunt efectele. Dacă explici eficientizarea energetică a școlii, a spitalului, a primăriei prin aceeași logică, a economiilor generate și a controlului pe costuri, mesajul devine mult mai ușor de înțeles. E, până la urmă, o discuție despre cum cheltuim mai eficient banii comunității.
Care este cea mai eficientă combinație între fonduri europene, bugete locale și finanțări private?
Dacă vorbim strict de orașe și de clădirile publice, cel mai eficient ar fi 100% fonduri europene. Dacă însă discutăm la nivel de oraș și includem și clădiri private care furnizează servicii publice, de exemplu școli private, spitale private care degrevează sectorul public, atunci o susținere din partea autorităților poate fi benefică, inclusiv prin mecanisme de sprijin care să stimuleze investițiile în clădiri sustenabile. Sunt diverse soluții posibile, inclusiv forme de susținere parțială, care pot avea efecte palpabile și pentru proprietarii privați, nu doar pentru clădirile deținute de autorități.
Despre BuildGreen și CarbonTool
Cum ajută CarbonTool o primărie sau o companie să-și calculeze și reducă emisiile în mod real?
În primul rând, CarbonTool ajută la partea fundamentală: monitorizezi, colectezi și centralizezi datele și poți vedea clar unde sunt zonele deficitare, unde sunt consumurile mari și unde trebuie să prioritizezi. Apoi, calculul amprentei de carbon transpune aceste date în emisii, adică în reperul de performanță care este urmărit și la nivel european. Și, evident, te poate ajuta și în zona de reducere, prin stabilirea unor targeturi și inițiative de reducere, dar aici trebuie spus foarte clar: pentru implementare e nevoie de specialiști fie din primărie, fie din mediul academic, ingineri, experți în performanță energetică, pentru că, tehnic vorbind, reducerea reală se face prin proiecte bine gândite și operate corect.
Cât de mult contează digitalizarea proceselor operaționale în reducerea consumurilor la nivel de oraș?
Contează enorm, pentru că digitalizarea operaționalului înseamnă, în primul rând, monitorizare și vizibilitate. Îi dă celui care gestionează clădirile publice posibilitatea să înțeleagă unde sunt problemele reale și, foarte important, să vadă și provocările de mentenanță înainte să devină avarii. Dacă tu compari consumurile la două școli sau într-un grup de clădiri similare și vezi că unele performează mult mai prost decât media, ai un semnal clar că există o problemă de eficiență și trebuie identificată. Dacă vezi un consum neobișnuit de mic, poate însemna chiar că un echipament a cedat și nu mai funcționează. Monitorizarea în timp real te ajută să intervii mai repede și să operezi mai eficient.
1Care este diferența dintre o certificare verde și o strategie reală de decarbonizare?
O strategie reală de decarbonizare, făcută corect, te duce la o certificare verde mult mai ușor. Certificarea, dacă o privești ca pe un ghid, poate sprijini o strategie de decarbonizare, dar la nivel de oraș trebuie să înțelegem că există mai multe niveluri. Ai optimizarea și strategia la nivel de comunitate, adică servicii publice, distribuție de energie, distribuție termică, apoi cobori la nivel de clădire. Și mai ai elemente care influențează consumul comunității, precum transportul, accesibilitatea, proximitatea funcțiunilor urbane. Dacă oamenii trebuie să traverseze orașul pentru un serviciu, o parte din energia comunității se duce acolo. Decarbonizarea reală nu e doar o etichetă, ci o abordare pe straturi, de la comunitate la clădiri.
Despre viitorul orașelor
Cum vor arăta orașele europene în 2035?
Cred că în 2035 orașele europene nu vor arăta foarte diferit de cum arată acum, iar motivul e simplu: peste 90% din clădirile care vor exista în 2035 sunt deja construite. Dar asta nu înseamnă că nu se pot face pași. Avem un interval de aproximativ zece ani în care putem îmbunătăți performanța clădirilor și putem crea un context mai favorabil pentru renovare, actualizare și eficientizare.
Va exista momentul în care clădirile nesustenabile devin imposibil de vândut sau de închiriat?
Nu cred că va exista un moment în care devine „imposibil” să vinzi sau să închiriezi, pentru că există întotdeauna o piață, inclusiv pentru oferte bune sau pentru reconversii. Dar da, va fi mult mai greu, iar prețul de închiriere sau valoarea vor fi mai mici. Și aici contează foarte mult managementul proprietății și planul pe care proprietarul sau ocupantul îl are pentru spațiul respectiv.
Ce rol joacă inteligența artificială în următorul val de eficiență energetică?
Inteligența artificială este un cadru, un tool pe care ar trebui să-l folosim, dar trebuie să fim atenți: dacă informațiile pe care le introducem nu sunt corecte, pot apărea probleme. Partea bună este că AI poate gestiona foarte multe informații și repere simultan și, în timp, poate opera în timp real multe clădiri, evident acolo unde ai sisteme care permit asta. Eu văd o oportunitate pentru clădiri și pentru orașe să colecteze date de pe acum, astfel încât ele să poată fi folosite în sisteme predictive și preventive, iar pe baza istoricului un sistem ghidat de AI să poată lua decizii mai bune pentru viitor și să opereze clădirile mai eficient.
