Felul în care documentarul Recorder a deviat atenția publicului, un fenomen care depășește simplele reacții emoționale
Robert Turcescu a spus că, în ultimele 48 de ore, România pare prinsă într-o „diversiune” sau „experiment”, după apariția documentarului „Justiție capturată”. El a explicat că situația merită observată „fotogramă cu fotogramă”, pentru că, în opinia sa, asistăm la o rețetă ridicată la un nivel nou.
El a arătat că, spre deosebire de mecanismele de protest de acum câțiva ani, unde emoția se genera treptat, astăzi este suficient ca un canal cu mulți abonați să lanseze un film de două ore pentru a produce un efect masiv și instant.
Turcescu a remarcat că documentarul a ajuns rapid la milioane de vizualizări, iar în acest interval atenția publicului s-a mutat complet de pe teme precum facturi, taxe, finanțări externe, inflație sau măsuri bugetare. A afirmat că, în aceste două zile, „pericolul rusesc”, discursurile suveraniste și restul temelor dominante au dispărut aproape total din conversațiile online.
Robert Turcescu: De aproape 48 de ore în România se desfășoară, eu am zis în titlul podcastului de astăzi, o diversiune în decembrie. Pe modelul diversiunii, dacă vreți, că noi cu luna decembrie avem, știți, încă din 1989, niște legături foarte puternice. Poate că nu e corect spus diversiune și de aceea chiar am să vă rog și vă lansez această rugăminte să încercăm să găsim un termen potrivit. Am putea să-l numim mi-a venit așa adineauri să zic „un experiment”. E foarte interesant să știți din multe puncte de vedere, practic ceea ce se întâmplă acum, ce a început de aproape 48 de ore în România, merită o analiză foarte, foarte atentă, merită să nu ratăm nicio secvență, nicio fotogramă din tot ceea ce se întâmplă acum pentru că pare să fie o rețetă dusă la un alt nivel. Practic s-a aruncat un film documentar, un canal cu mulți abonați, Recorder, nu mai e ca pe vremuri.
Pe vremuri să lucra ca să creeze emoție. Era cu mulți influenceri, se pornea de la o declarație, una, alta, ieșeau doi în piața, a doua e zi, ieșeau 20, 50, 80. Era complicat. Acum în era rețelelor sociale și mai ales în era statului cu fundul pe canapea și a uitatului la televizor sau a statului pe scaun și a uitatului în computer sau a statului în picioare în autobuz și a te uita în telefon, suntem într-un moment în care e suficient să difuzezi un film de două ore. Nu se mai întreabă nimeni că e dezechilibrat, că îl numești pompos documentar.
Apar 3-4 inși care cad în fund de extaz și zic, mamă voi ați văzut reportajul ăla, documentarul? Documentarul ajunge rapid la 2 milioane și ceva de vizualizări, ceva de genul ăsta și lumea zice: Deci nu e, mă, despre facturi de, nici rușii nu mai sunt.
Voi înțelegeți că de 48 de ore în România s-a terminat cu pericolul rusesc. Nu mai vin rușii la graniță. Nu se mai întâmplă nimic din punctul ăsta de vedere. S-a terminat. Suveraniștii nu mai sunt băgați în seamă. Aproape că mă simt jignit. Adică nu te mai înjură lumea. Ce se întâmplă? Cum adică? Nu te face nimeni putinist în România. Momentul ăsta e îngrozitor.
Dezbaterea despre justiție a fost reactivată brusc și într-un mod intens
Turcescu a descris felul în care zona progresistă, influenceri, jurnaliști și comentatori au preluat imediat documentarul, prezentându-l drept cheia tuturor disfuncțiilor din România. A spus că, în acest moment, vocile critice susțin că întreaga situație din țară ar decurge din problemele din justiție, nu din aspectele economice sau administrative care dominau înainte spațiul public.
El a comentat că anumite grupuri par să dorească revenirea unor figuri asociate cu perioada marilor anchete anticorupție. În opinia lui, scopul ar fi recentrarea sistemului judiciar într-o formă considerată „acceptabilă” de acești influenceri.
Turcescu a enumerat mai multe teme economice și sociale despre care afirmă că au dispărut aproape complet din discurs: majorări de taxe, creșterea TVA, împrumuturi, inflație, cheltuieli pentru Ucraina, sau situația barajelor și a infrastructurii. A spus că, în doar două zile, acestea au fost înlocuite integral de discuții despre sistemul judiciar.
El a adăugat că televiziunea publică a difuzat documentarul în prime-time, fapt care a amplificat vizibilitatea fenomenului. Jurnalistul a remarcat că acest lucru a generat o audiență neobișnuit de mare.
Robert Turcescu: Toată rezistărimea patriei, toată zona neomarxistă, toți influencerii dintr-o dată au redescoperit adevărul. Și adevărul este că totul merge prost în țara asta din cauza justiției. Dintr-o dată, de la reportajul Recorder, ca o străfulgerare așa a venit, li s-a luminat privirea și au zis, da, mă, asta era de fapt.
Fraților, de 48 de ore, eu n-am să detaliez că probabil cu toții simțiți, vedeți, că doar dacă trăiți pe altă planetă în momentul de față n-ați auzit de reportajul Recorder. L-a difuzat până și televiziunea națională, ba, seară, în vreme de două ore, în prime-time, de la 9 la 11 și-au tăiat toate gazetele. A făcut televiziunea națională audiență cum n-a mai făcut de mult. Wow, wow, wow!
Așa că în momentul de față avem un asalt teribil asupra hai să-i zicem unei puteri în stat care să mai ținea așa puțin. E vorba de justiție. De ce? Pentru că nu e bine ce se întâmplă în justiție. Păi cum să fie Lia Savonea președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție? Cum? Acolo trebuie să fie una care, nu știu, eventual e clonă a Liviei Stanciu? Atunci a fost bine, bă!
Cum să fie Voineag la DNA? Păi trebuie să fie clona uneia ca Laura Codruța Kovesi. Atunci a fost bine, mă! Cum să fie, bă, nu știu cum o cheamă pe asta, am uitat, iertați-mă de la CSM, Consiliul Superior al Magistraturii. Când era Dănileț acolo, era bine, mă! Eee, prieteni, înțelegeți? Dintr-o dată, ce facturi mărite, mă, ce impozite dublate anul trecut, care creștere de TVA, mă, ce vorbiți, mă, de inflație cât casa sau de împrumuturi? Nu mai contează, mă, dă-le dreacu, mă!
Justiția, frate, că despre ea este vorba. Până nu vin la Înalta Curte de Casație și Justiție, la Consiliul Superior al Magistraturii, la DNA, la Parchetul General, ai lor, nu e bine, mă. Ce țară e aia, bă, în care auzi? Cum, adică ne facem de cap? Așa, chiar așa? Bă, Nicușoare, nu ești în stare? Păi cum mă, nu ești în stare tu Nicușor?
