EXCLUSIV De ce Rusia nu se grăbește să încheie războiul. Ștefan Popescu: Într-un an și ceva se va produce o schimbare majoră într-o țară sistemică din UE

În cadrul podcastului „Contrapunct”, Dan Andronic și analistul de politică externă Ștefan Popescu (specialist în spațiul euro-atlantic și în relațiile internaționale) au discutat despre unul dintre cele mai sensibile și importante subiecte ale momentului: planul de pace pentru Ucraina.

Cei doi au discutat despre planul de pace propus de Administrația Trump, care sunt liniile roșii ale Kievului și unde se întâlnesc – sau se ciocnesc – cu interesele Washingtonului și Moscovei, ce înseamnă planul de pace propus de Administrația Trump pentru România, pentru securitatea pe Flancul Estic și pentru Marea Neagră.

„Are Uniunea Europeană o voce proprie în această ecuație sau doar reacționează la inițiativele venite dinspre Washington?”, „Cum ar trebui să joace Bucureștiul într-un context în care hărțile și garanțiile de securitate pot fi redesenate peste noapte?” acestea sunt doar două dintre întrebările la care au răspuns Andronic și Popescu în cadrul podcastului „Contrapunct”, publicat marți, 25 noiembrie, pe canalul de YouTube „HAI România!”.

SUA văd Rusia drept un instrument pentru limitarea Chinei

Popescu a explicat că una dintre marile temeri ale SUA este ascensiunea rapidă a Chinei, care a reușit să dezvolte capacități industriale superioare și să avanseze semnificativ tehnologic. Popescu a arătat că Washingtonul privește cu îngrijorare apropierea dintre Moscova și Beijing, pe motiv că Rusia poate oferi Chinei acces mai ușor la regiunea arctică – considerată un viitor teatru strategic major, mai ales din perspectiva resurselor.

Totodată, Popescu a subliniat că americanii nu încearcă neapărat să rupă Rusia de China, ci mai degrabă să îi ofere Rusiei o alternativă de cooperare cu Occidentul pentru a limita transferul de tehnologii critice către Beijing, în domenii precum propulsia nucleară submarină sau sistemele sonar navale.

În plus, el a afirmat că actualul curent politic reprezentat de Donald Trump și mișcarea MAGA consideră că există și amenințări interne pentru SUA, cum ar fi schimbările etnodemografice, problema migrației și consumul de droguri. În acest context, America ar urmări securizarea „spațiului său de proximitate” din America latină, într-o logică apropiată de o „doctrină Monroe 2.0”.

„Ștefan Popescu: – Hai să punem avansul în raport cu China pentru că China face progrese spectaculoase, are capacități industriale superioare Statelor Unite ale Americii. Rusia în brațele Chinei înseamnă, de fapt, un dezavantaj foarte mare pentru Statele Unite ale Americii pentru că Rusia îi poate oferi un acces cu limite mult mai laxe la Arctica, viitorul teatru strategic de mare importanță al secolului XXI, jumătatea secolului XXI, inclusiv sub aspectul resurselor.

Apoi, bineînțeles, este un rezervor de materii prime. Cred că există acolo o frică existențială cu privire la această ascensiune a Chinei care riscă să provoace un adevărat cutremur pentru Statele Unite ale Americii. China crește, China inovează foarte mult. Există anumite zone unde americanii sunt interesați, cum este propulsia nucleară submarină, unde chinezii mai au de făcut progrese, sonarele pentru nave, deci sunt anumite tehnologii critice pe care americanii speră, printr-o cooperare cu Rusia, ca acest transfer să fie ceva mai măsurat și ei să câștige timp.

Apoi, într-adevăr, ceea ce se întâmplă în interior este de asemenea o amenințare existențială a curentului MAGA și a lui Donald Trump, schimbările etnodemografice care se profilează la orizont în Statele Unite ale Americii, controlul frontierei, consumul de droguri, bineînțeles, și dorința ca în această competiție. Trebuie să securizeze spațiile de proximitate, adică America trebuie să fie blocul american, cel din sud, central și blocul nord-american să fie securizat de Statele Unite ale Americii, o doctrină Monroe II. De aceea vedem interesul pentru Venezuela, interesul de a trece cartelurile.”

Despre Administrația Trump și strategia securizării Americii Latine

Andronic a observat că această doctrină ar fi chiar mai intruzivă decât cea originală, având în vedere că Trump a vorbit inclusiv despre posibilitatea trimiterii de trupe în Mexic pentru combaterea cartelurilor de droguri și chiar despre intervenții în Venezuela.

Popescu a explicat că desemnarea cartelurilor drept organizații teroriste ar permite legal intervenții militare americane împotriva acestora. El a mai spus că SUA vor să recâștige influența în America Latină, unde China a avansat mult în perioada pandemiei, oferind vaccinuri, echipamente medicale și sprijin umanitar, pe care le-a transformat ulterior în avantaje comerciale și politice.

„Dan Andronic: – E mult mai intruzivă chiar decât doctrina Monroe pentru că de data asta amenință că invadează Venezuela. Și Mexic, a spus că trimite trupe în Mexic să se bată cu cartelurile de droguri, că mexicanii nu sunt în stare.

Ștefan Popescu: – Absolut, cartelurile de droguri nu întâmplător au fost trecute ca organizații teroriste, ceea ce, potrivit legislației americane, permite armatei americane să întreprindă operațiuni împotriva lor. Deci este clar că America vrea să securizeze acest spațiu unde China a făcut progrese foarte mari în tipul pandemiei de COVID-19 pentru că a fost mult mai promptă și a livrat vaccinuri, echipamente medicale, ajutoare umanitare în acea perioadă. Deci să-și creeze influență politică chiar în zona din imediată apropierea Statelor Unite ale Americii.”

De ce Rusia nu se grăbește să încheie războiul?

Întrebat dacă Rusia se grăbește să închidă conflictul din Ucraina, Popescu a afirmat că Rusia nu se află sub o presiune decisivă a timpului și consideră că îl are de partea sa. El a explicat că, deși sancțiunile afectează economia rusă, Rusia nu depinde exclusiv de hidrocarburi.

Andronic a adus în discuție informații apărute în presa internațională, potrivit cărora veniturile Rusiei din petrol și gaze ar putea scădea cu aproximativ 35% într-o singură lună, ceea ce indică presiunea tot mai mare a sancțiunilor. El a atras atenția și asupra impactului indirect asupra României, susținând că sancțiunile care afectează companii precum Lukoil pot transforma România din exportator în importator de carburanți, ceea ce ar putea duce la creșteri de prețuri de până la 20% și la un posibil prag de 10 lei pe litru.

Popescu a mai arătat că Rusia beneficiază de sprijin indirect din partea unor actori importanți, precum China și India, care nu își doresc o înfrângere a Moscovei. El a menționat că oficiali ruși au avut întâlniri la nivel înalt în India, unde s-ar fi discutat inclusiv despre cooperare militară în domeniul aviației de generația a cincea.

Popescu a susținut că la Kremlin există convingerea că frontul ar putea ceda în favoarea Rusiei și că ar putea obține cel puțin controlul complet asupra Donbasului în următorul an. El a adăugat că industria militară rusă implică milioane de oameni, iar oprirea bruscă a acestei economii de război ar crea un șoc social și economic major.

Andronic a atras atenția asupra radicalizării societății ruse, alimentată de propaganda de război și de retorica agresivă privind Ucraina. El a susținut că, după ani de mesaje despre „denazificare” și negarea existenței statului ucrainean, va fi extrem de greu pentru conducerea rusă să le spună rușilor că obiectivele s-au limitat doar la Donbas.

Popescu a completat afirmând că în societatea rusă s-a dezvoltat un hipernaționalism puternic, reflectat inclusiv în producțiile cinematografice axate pe glorificarea celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Dan Andronic: – Dar crezi că există o grabă și a rușilor de a închide acest conflict?

Ștefan Popescu: – Nu cred că rușii nu. Rușii au timpul de partea lor. Sigur că și-ar dori.

Dan Andronic: – Am văzut o știre pe Reuters, care spune că veniturile Rusiei din petrol și gaze o să scadă cam cu 35% în luna noiembrie, vorbim de 6,8 miliarde. E clar că sancțiunile îi încorsetează destul de rău. Bineînțeles că ne lovește sancțiunea asta aplicată Lukoil, de exemplu, lovește foarte multă lume. Și suntem în situația, chiar vorbeam cu cineva la finalul weekend-ului, cineva din domeniu, la finalul weekend-ului trecut, în care România din exportator de motorină și de benzină va deveni importator, ceea ce înseamnă automat o creștere a prețului cel puțin cu 20%. Deja putem vorbi de o perspectivă de 10 lei pe litru, care va produce un alt șoc în economie. La fel se va întâmpla în Bulgaria, la fel se întâmplă în Serbia, Ungaria.

Ștefan Popescu: – Da, dar totuși Rusia cred că are capacitatea… un an de zile cel puțin să mai ducă acest conflict. Îl mai poate duce. E sigur că hidrocarburile joacă un rol important în balanța comercială rusească, dar nu depind numai de hidrocarburi. Cred că în ecuația războiului intră și alți actori care sunt importanți. Nu întâmplător, ministru de externe chinez, la întâlnirea cu doamna Kaja Kallas din vara acestui an, spunea că China nu își permite ca Rusia să piardă războiul, deci există un interes și al, nu numai al Chinei, ci al Indiei.

Deci sunt niște interese ale unor actori care profită de pe urma războiului și care sunt direct interesați să ajute Federația Rusă în acest război care are și o coloratură civilizațională, nu numai o coloratură, cum să spun… nu e vorba numai de relațiile dintre Rusia și Occident. Și atunci cred că Rusia mai are capacitatea să ducă acest război. Ei cred că la Kremlin se consideră că frontul începe să cedeze și că pot să obțină pe teren militar, adică cam într-un an de zi îi consideră că ar putea să își îndeplinească obiectivele legate de cel puțin acoperirea Donbasului în limitele administrative. Și sunt pregătiți să meargă până la capăt.

Cred că s-a ajuns atât de departe cu acest război încât greu mai poate fi dat înapoi. Plus că mai este o problemă în Rusia apropo de economie. Complexul militar-industrial a ajuns la vreo 16 ani milioane de persoane. Ori în momentul în care îl închizi, generezi o altă problemă economică. Lucrurile sunt foarte complicate. Din păcate, războiul are propria lui dinamică. Cred că se va continua. Trecem anul fără probleme. Împlinim patru ani, închidem…

Dan Andronic: – Dar mai trebuie luat un element în calcul în această analiza: faptul că toată retorica războinică, toată propaganda care s-a construit în jurul conflictului din Ucraina în Federația Rusă a dus la o radicalizare. O radicalizare nu numai a elitelor și numai a elitelor militare și nu mai a nevoilor de hrănirea fiarei de care vorbeai cu complexul militar-industrial, ci și a populației, căreia dacă i-ai spus că, de fapt, Ucraina e un stat care nu există, după vreo 2 ani, cred că acel stat n-ar mai trebui să existe. Și va fi foarte complicat să le spui că, la final, e vorba doar de Donbas, când ei se așteaptă să cucerești Kievul.

Ștefan Popescu: – Eu nu vreau să speculez, dar cred că există acolo o intenție de a atinge Kievul măcar… partea estică să o acopere și sper să nu ajungă să facă acest lucru, dar cred că există o asemenea intenție. Cred într-adevăr că populația rusă, în interiorul ei, s-a dezvoltat un hipernaționalism, ajunge să ne uităm la toată cinematografia rusă recentă, e foarte interesant de urmărit motivul celui de al Doilea Război Mondial care este în exces. În exces.

Nu cred că există o altă țară din lume, nici americanii n-au făcut atâtea variațiuni pe aceeași temă cu western-urile câte au făcut rușii apropo de al Doilea Război Mondial și asta spune ceva. Marele război pentru apărarea patriei și cred că mai așteaptă ceva.”

Kremlinul așteaptă schimbări politice majore în Uniunea Europeană

Popescu a explicat că Rusia se uită atent și la evoluțiile politice din UE, în special la alegerile din Franța din 2027 și la eventuale schimbări de putere în Germania. El a sugerat că, indiferent dacă la Paris va ajunge la putere extrema dreaptă sau extrema stângă, este posibilă o tendință de normalizare a relațiilor cu Moscova.

În acest context, Popescu a concluzionat că Rusia ar putea miza pe schimbări politice majore în UE într-un orizont de unu-doi ani, ceea ce explică de ce nu există o grabă reală la Moscova pentru încheierea conflictului militar.

„Ștefan Popescu: – Se uită și la Europa. Vom avea alegeri în Franța în aprilie 2027. Vor mai fi alegeri în câteva landuri din Germania, deci știm că lucrurile se pot schimba. Mă uitam acum recent în Le Figaro, chiar astăzi, deschizând Le Figaro online bineînțeles, Bardella iese pe primul loc în orice combinație posibilă. Deci acolo a ajuns Franța în acest moment.

Deci după Macron cel mai probabil este este ca Franța să fie condusă de Reuniunea Națională, de un bloc de dreapta oricum constituit în jurul Reuniunii Naționale, cu un președinte din Reuniunea Națională. În orice caz, chiar dacă ar ieși un președinte de extrema stângă, pentru că trebuie să ne uităm la ieșicherul politic din Franța, cele două se urăsc, dar se înțeleg pe un punct: normalizarea relațiilor cu Federația Rusă.

Deci dacă ai fi la Kremlin, de ce să nu aștepți? Orizontul nu este chiar atât de îndepărtat, adică într-un an și ceva se va produce o schimbare majoră într-o țară sistemică din Uniunea Europeană, cea mai ambițioasă cu privire la Ucraina, și atunci eu cred că în ecuația lor de decizie intră și aceste termene electorale și posibile schimbări din Uniunea Europeană.”