Exclusiv. De ce renunță părinții la cursurile pentru copii. Director de academie: „Am găsit problema la părinte”

Nu întotdeauna copiii abandonează activitățile extrașcolare pentru că nu le plac. Uneori, cauza este reprezentată de așteptările părinților sau de diferențele dintre regulile impuse acasă și realitatea din colectiv.

Bogdan Ionescu, directorul Academiei Studiourile Buftea din Ploiești, spune că unul dintre cele mai dificile cazuri pe care le-a întâlnit a pornit de la convingerea unui părinte că fiul său este victima bullying-ului.

„Am găsit problema la părinte”

Acesta povestește că mama copilului era convinsă că ceilalți elevi îl marginalizează.

„Am găsit problema la părinte. Deci a venit părintele să plângă că copilul nu se simte bine și ceilalți copii cam fac mișto de el și eu am luat foc în momentul în care mama respectivă mi-a dat telefon. Am chemat-o la birou, am stat de vorbă, mi-a descris cu lux de amănunte, inclusiv numele celor care erau în fruntea curentului ăsta împotriva copilului respectiv.”

După mai multe discuții cu elevii, concluzia a fost însă diferită.

„Am stat de vorbă cu copiii, bineînțeles că asta e o chestie care nu rezolvi azi. E o chestie pe termen lung, trebuie să ții cont de ea, să vezi progresul și nu știu ce. Și am descoperit că bietul copil se simțea foarte bine între ceilalți. Dar avea o problemă. Mama lui, părinții lui nu-i cumpăraseră telefon. Au spus că e prea mic pentru telefon.”

Lipsa telefonului și regulile de acasă l-au făcut să se simtă diferit

Bogdan Ionescu spune că telefonul era folosit inclusiv în activitățile academiei.

„Nu avea telefon. Multe lucruri se întâmplă cu telefonul. De multe ori sunt chestii care se pun pe platforma internă și pe tablă se pune un cod QR, unde copilul trebuie să scaneze și să aibă acces la documentația respectivă. (…) Deci voi învățați cu telefoane de mici. Exact, să le folosească în modul ca instrument.”

În plus, diferențele apăreau și în timpul pauzelor.

„Altă chestie era că în pauză mulți dintre ei cu telefonul își comandau prânzul. Copilul ăla de acasă mânca numai tulpini de țelină, morcovei din aia baby carrots și bea apă plată. (…) Și bietul copil se simțea exclus, nu râdea nimeni de el, că până la urmă am aflat, nu râdea, dar el cu telefonul n-avea, când mai împărtășeau ăștia câte o poză, câte un clip, câte o chestie, el nu vedea.”

Discuția decisivă cu mama copilului

Directorul academiei spune că i-a explicat mamei că profesorii nu pot schimba stilul de viață ales de familie și nici regulile grupului.

„Am stat de vorbă cu mama și am zis, ok, bun, acum dumneavoastră trebuie să luați o decizie. Lucrurile astea nu le putem schimba. Dumneavoastră nu vreți să schimbați felul în care vă creșteți copilul, pe care nu-l judec, nu e nici dreptul meu. Dar ca să-l aduceți în linie cu ceilalți copii, mâine trebuie să mergeți să-i cumpărați un telefon și să-i dați și bani la el sau să-i alimentați un card, ca să poată să-și comande punga cu hamburger sau cu shaorma sau cu pateuri. Vreți să schimbați asta? Nu. Atunci, ori mergem înainte și ne asumăm faptul că ăștia copiii sunt diferiți, ori îl retrageți.”

În final, familia a decis să renunțe la cursuri.

„A ales să-l lase, l-a mai lăsat vreo trei luni, l-a retras acum la 1 iunie. (…) Nu poți să faci o retenție contra naturii.”