EXCLUSIV Dan Andronic și Mirel Curea, despre rolul jurnalistului. Mirel Curea: Primul instrument este îndoiala, fără ea nu există nimic

În podcast-ul „Contrapunct” de pe canalul de YouTube „HAI România!”, jurnaliștii Dan Andronic și Mirel Curea au vorbit despre un episod care a stârnit agitație în România: avioanele elvețiene care l-au însoțit pe Nicușor Dan. De la acest caz, discuția s-a dus rapid spre un subiect mai amplu: cum ar trebui să gândească și să lucreze un jurnalist.

Rolul jurnalistului este să pună la îndoială ce spune politicianul

În opinia celor doi jurnaliști, subiectul a fost amplificat în România și transformat într-o problemă de stat, deși, la bază, era vorba despre un protocol normal.

Tot în acest context, Dan Andronic și Mirel Curea au comentat și reacția presei din România, pornind de la felul în care un eveniment relativ simplu poate ajunge să fie împins într-o zonă de alarmă publică.

Dan Andronic a explicat că pentru el întrebarea fundamentală, în munca de jurnalist, este cum ar putea cineva să nu pună la îndoială ceea ce spune un politician. El a subliniat că tocmai acesta este rolul presei și că acest reflex ar trebui să fie baza activității jurnalistice.

El a mai completat că nu e vorba despre certitudini absolute, pentru că realitatea se poate schimba pe parcurs. Din perspectiva lui, tocmai de aceea întrebările trebuie să continue. A spus că și atunci când primești un răspuns, acesta duce mai departe la o întrebare nouă, până când ajungi să te lămurești cât de cât.

Dan Andronic: Deci asta mi se pare întrebarea fundamentală a vieții, a activității unui jurnalist. Cum să pui la îndoială ce spune un politician? Tocmai rolul presei este să pună la îndoială, e fundamentul.

Mirel Curea: Primul instrument al jurnalistului este îndoiala. Lăsăm la o parte că îndoiala este instrumentul principal al teoriei cunoașterii, al gnoseologiei, al cercetării științifice. Sunt astronomi care au cercetat cum e pământul, se învârte în jurul soarelui, soarele în jurul pământului, adică au pus la îndoială. Au pus la îndoială ce se spunea până în Evul Mediu. Fără îndoială nu există nimic. Certitudini au numai tâmpiții.

Dan Andronic: Dar aici nu e vorba nici măcar de certitudini, pentru că lucrurile poate să sufere schimbări pe parcurs, dar ele vor suferi schimbări datorită acestor întrebări care trebuie să vină tot timpul. Adică și dacă am primit acum un răspuns, mai pun o întrebare. Orice răspuns te duce de fapt la o nouă întrebare până când te lămurești cât de cât.

Mirel Curea: Îndoiala este primul instrument al jurnalistului și pleci „pe nu”

Mirel Curea a întărit ideea și a spus că primul instrument al jurnalistului este îndoiala. El a explicat că îndoiala nu ține doar de presă, ci este și un instrument al cercetării și al modului în care oamenii au ajuns să înțeleagă lumea, inclusiv în știință.

El a mai spus că jurnalistul „pur sânge” vede un punct de vedere oficial și prima reacție ar trebui să fie să se întrebe ce s-ar putea ascunde în spate.

Mirel Curea: Jurnalistul pur sânge vede un punct de vedere oficial și prima reacție trebuie să fie: „Aha! Ce or avea ăștia de ascuns?” Pleci pe „nu”. În felul acesta eviți și ceea ce se numește eroarea de confirmare. Nu ai voie să crezi nimic.

Dan Andronic, despre ideea că poți fi „îngropat în informații”

Dan Andronic a adus și un exemplu personal dintr-o experiență mai veche, când a fost la NATO, în perioada în care Ion Iliescu a mers acolo pentru prima dată. El a povestit că după o reuniune, la scurt timp, presa a primit un teanc de materiale cu detalii despre ce s-a discutat și ce s-a decis.

Dan Andronic: Știi ce mi-a zis mie odată Jamie Shea? Am fost eu la NATO pe vremea când a fost Iliescu prima oară la NATO. De mult. După reuniunea NATO, puteai s-o urmărești pe ecrane, dar fără sonor, deci nu știai ce se discută acolo. Te uitai, era o sală mare de presă, iar după reuniune cred că în 10 minute a venit un teanc de material cu ce spusese ăla, ce făcuse ăla, toate lucrurile care se deciseseră acolo. Și l-am întrebat la un moment dat pe Jamie. Era adjunct, nu era purtător de cuvânt, era pe la biroul de presă. El a devenit purtător de cuvânt mai târziu.

Și zic: „Domnule, cum? Dar dumneavoastră dați așa toate materialele imediat, toată lumea are acces la ele?” S-a uitat la mine și a zis: „Da, dar zice ceea ce trebuie să înveți tu ca ziarist, cred că aveam 24-25 de ani, este că noi avem altă tactică. Zice: „Eu înțeleg la ce te referi tu. Noi dăm 90% din informație, dar 10% știm să ascundem.” Zice: „Dar știi cum o ascundem? Vă îngropăm în informații.”

Mirel Curea: Da. Asta e o tehnică.

Dan Andronic: Deci cum s-a terminat 1.000 de pagini. Ia-le și citește-le.

Regula „trei surse” nu funcționează mereu

Discuția a mers spre ideea că jurnalistul trebuie să știe să caute ce contează cu adevărat. Mirel Curea a spus că studenților la Jurnalism li se repetă ideea că o informație trebuie verificată din trei surse, însă consideră că această regulă nu funcționează mereu.

Curea a explicat că există situații în care o informație poate fi verificată din mai multe surse și totuși să fie falsă.

Mirel Curea: Într-o vreme mă mai chemau la câte un curs la facultatea de Jurnalism să le mai explic studenților câte ceva. Nu mai m-au chemat. De ce? Pentru că de câte ori mă duceam le spuneam următorul lucru: Vi s-a spus că o informație trebuie verificată din trei surse. E o prostie, uitați-o.

Sunt situații în care o informație verificată din șapte surse e falsă, dar tu ai verificat-o. Și la fel de bine se întâmplă ca o informație venită dintr-o sursă să rupi cu ea. În afacerea Watergate au avut o singură sursă. Nu au avut șapte surse.