EXCLUSIV. Adrian Severin: Netanyahu are nevoie de un război pentru ca să se mențină la putere, pentru ca să evite condamnarea la închisoare

În cadrul podcastului „HAI Live”, Robert Turcescu și Adrian Severin au discutat despre tensiunile din Orientul Mijlociu și viitorul Iranului. Dezbaterile lor provoacă întrebări despre democrație, minijupuri pe străzi și strategiile ascunse ale Statelor Unite și Israelului într-un context geopolitic extrem de complicat.

Tulburările din Orientul Mijlociu nu vor democratiza Iranul. Intervenția militară poate bloca liberalizarea țării

În cadrul episodului de luni al podcastului „HAI Live”, Robert Turcescu și Adrian Severin au analizat situația tensionată din Orientul Mijlociu și implicațiile unui eventual atac asupra Iranului. Turcescu a susținut că tulburările din regiune nu vor duce la democratizarea Iranului și că populația nu va răspunde printr-o apropiere de valorile occidentale, ci se va uni în jurul conducătorilor existenți. El a subliniat că perspectivele unei schimbări rapide, vizibile chiar prin elemente culturale precum vestimentația, sunt reduse.

Adrian Severin a fost de acord că nu există tendințe de schimbare imediată a conducerii, menționând însă că în timpul ultimei sale vizite în Teheran observase deja minijupuri pe străzi, indicând un proces de deschidere care ar putea fi afectat de conflict. Severin a avertizat că intervenția militară ar putea împiedica pacea și liberalizarea în Iran.

Robert Turcescu: – Toată această fierbere teribilă, care a cuprins Orientul Mijlociu, tot ce se întâmplă acolo… nu va duce la democratizarea (Și când spun „democratizarea” unii și închipuie deja că ne întoarcem la momentul în care în Iran, la Teheran, vom vedea doamne în fuste mini umblând pe străzi. Nu vom vedea această chestiune. Da? Pentru că populația, în momentul ăsta, nu o să zică „Slava America, slava Israel!”. Vor zice: „Nu, domnule. Suntem în fața unui atac din exterior. Ne unim în jurul conducătorilor… care ar mai fi ei.”)

Adrian Severin: – Absolut. Nu ne unim. Nu vrem să-i schimbăm. Știți cum se spune în România: „Nu schimb caii când căruța trece vadul.” Deci, nu schimbăm acum conducător, dar vă contrazic. Să știți că se văd minijupuri la Teheran deja.

Robert Turcescu: – Zău? Nu știam.

Adrian Severin: – Da. La ultima mea călătorie acolo, acum câteva luni, chiar un profesor iranian mi-a atras atenția. Ați văzut că sunt minijupuri pe străzile din Teheran? Sigur, n-or fi în toate orașele, dar deja au apărut minijupurile pe străzile din Teheran. Deci, eram în acest proces. Poate că acum vom regresa, poate nu vor mai fi minijupuri acum iarăși pe străzile respective. Deci, încă o dată spun: război preventiv. Singurul lucru care va fi prevenit va fi prevenită pacea în regiune și liberalizarea vieții în Iran.

Robert Turcescu: – Nu cred că vom vedea un Iran democratic occidental, după această chestiune.

Adrian Severin: – Asta în niciun caz.

Atacurile asupra Iranului răspund intereselor lui Netanyahu. Cooperarea militară cu SUA rămâne esențială pentru Israel

În ceea ce privește rolul Statelor Unite și al Israelului, Turcescu a întrebat cine beneficiază de pe urma unui atac coordonat, amintind de critici legate de politica externă a președintelui american Donald Trump. Severin a răspuns că deciziile actuale sunt iraționale din perspectiva intereselor americane și că ele răspund mai degrabă intereselor premierului israelian Beniamin Netanyahu. Potrivit lui Severin, Netanyahu are nevoie de conflict pentru a-și consolida puterea și pentru a menține o doctrină regională care presupune dominarea vecinilor, chiar dacă Iranul nu se învecinează direct cu Israelul.

Severin a precizat că anumite prevederi din Constituția Iranului privind desființarea Israelului nu mai există, iar elitele iraniene consideră că normalizarea relațiilor cu Israelul ar fi necesară pentru ca țara să devină un stat „normal” în regiune. Totuși, pentru ca acest lucru să fie posibil, Israelul ar trebui să își regândească, la rândul său, relațiile, iar cooperarea militară cu SUA rămâne esențială în contextul unui conflict mai amplu.

În final, Severin a subliniat că, istoric, SUA au perceput Israelul ca un aliat strategic în Orientul Apropiat și Mijlociu, un „vârf de lance” pentru menținerea influenței americane în regiune, în special în perioada confruntării cu fosta Uniune Sovietică.

Robert Turcescu: – Vreau să înțeleg de ce acum apare acest atac coordonat Statelor Unite, Israel asupra Iranului, cui folosește? Evident că asta e întotdeauna întrebarea clasică într-un astfel de context și ce s-a întâmplat, că sunt mai multe paliere, ce l-a făcut pe Donald Trump (actualul președinte al SUA) să schimbe perspectiva? Ăsta e un reproș pe care văd că îl lansează foarte mulți dintre democrați: „Domnule, ne-a promis Trump că lucrurile se vor concentra mai ales pe interiorul granițelor Americii. Acum și el, la fel ca predecesorii lui, se duce și el cu un război în afara granițelor americane.” Care sunt răspunsurile dumneavoastră la aceste paliere de discuție?

Adrian Severin: – Aceste răspunsuri nu există. Ele ar fi putut exista dacă ne-am fi aflat într-un context rațional. Tot tot ceea ce se întâmplă, vorbesc din punctul de vedere american, nu din punct de vedere israelian, este irațional pentru că nu coincide cu cu tot ceea ce noi putem defini, oricine poate defini ca interese americane. Nici domnul Trump nu arată care este interesul american în această operațiune. Există, eu aș spune că nu există nici interes israelian, există însă interesul premierului (Israelului, Beniamin) Netanyahu. Din punctul de vedere al domnului Netanyahu, lucrurile sunt perfect explicabile.

Are nevoie de un război pentru ca să se mențină la putere, pentru ca să evite condamnarea la închisoare, are nevoie de un război după aceea potrivit doctrinei domniei sale, care spune că Israelul nu poate trăi în pace decât dacă-și domină vecinii, vecinii imediați și vecinii apropiați. Iranul, pentru cine nu știe, nu e un vecin imediat al Israelului. N-au graniță comună, dar este o putere regională și în această regiune Israelul nu acceptă să existe cineva care își asumă un rol de căpetenie. Există o legendă, este doar o amintire istorică și anume aceea că în Constituția Iranului ar exista un text, o prevedere care spune că Iranul urmărește, statul iranian urmărește desființarea statului israelian. Această prevedere nu mai există în Constituția Iranului.

Robert Turcescu: – A existat, nu?

Adrian Severin: – A existat cândva, a existat în perioada mai revoluționară a statului iranian. Acum, revoluțiile toate se domolesc odată cu trecerea timpului sau fervoarea revoluționară se domolește. Această prevedere nu mai există. Deci, e un lucru pozitiv. Iată încă un progres. Mai mult decât atât, există o convingere în rândul elitelor de toate felurile, academice, politice, guvernamentale, administrative iraniene, că fără normalizarea relațiilor cu Israelul, Iranul nu va putea deveni un stat normal în regiune. Numai că pentru tango este nevoie de doi. Adică aici este nevoie ca și Israelul să creadă același lucru, că el nu poate fi un stat normal în regiune fără să-și normalizeze relațiile cu toate celelalte state, inclusiv Iranul.

Aceasta ar face din Israel o putere regională, un actor regional și nu un prepus al Statelor Unite. Practic, Israelul nu poate face nimic din punct de vedere militar, deși are o dezvoltare foarte importantă a capacităților sale militare dacă nu operează împreună cu Statele Unite. Sigur, dacă e să atace Hamasul, să bombardeze Gaza, asta poate face, dar într-o confruntare mai importantă, mai ales cu un stat ca Iranul, Israelul nu poate face absolut nimic dacă nu este susținut de Statele Unite. Ori cât mai poate, mă întreb eu, ca prieten al Israelului, vă subliniez, ca prieten, ca susținător al drepturilor, a dreptului la existență sigură și prosperă a statului israelian, cât mai crede statul israelian că va putea să reziste în război cu toată lumea?

Pentru că și tratatele abrahamice, tot promovate de președintele Trump în fostul său mandat, prin care se ajunge la o anumită cooperare și coexistență între anumite state arabe și Israel, chiar și acelea sunt minate de suspiciune, sunt minate de resentimente, ele sunt o gheață foarte subțire care de îndată se rupe dacă mergi prea apăsat pe ea. Să nu uităm că în acest moment se ridică o altă putere care este mult mai incisivă și mai riguroasă, mai strictă la adresa Israelului decât Iranul. Iranul a fost deja integrat în tot felul de structuri regionale, cum ar fi BRIXul, de pildă, sau Organizația de Cooperare de la Shanghai, care impun o anumită conduită, care îi impun să își domolească sau chiar să și anuleze eventualele vise de dominație sau de hegemonism regional.

În aceste combinații, Iranul nici n-are nevoie să mai dezvolte o politică hegemonică întrucât își atinge interesele naționale într-un alt context și anume: acesta al solidarității regionale, dezvoltării economice, un context pacific de tipul celui promovat de China. Turcia, însă, cu anumite gânduri neotomane, cu o tot mai pregnantă autonomie strategică în cadrul NATO, ea se profilează a fi un rival important sau, aș spune mai rău decât atât, un contestatar al politicii și al strategiei israeliene. Rivalii sunt oarecum la egalitate. Ori dacă Turcia își pune mintea, cum s ar zice, poate foarte ușor să prevaleze în orice relații cu Israelul, cu condiția ca Statele Unite să nu stea în spatele Israelului.

Robert Turcescu: – La momentul la care discutăm acum, azi, acțiunile din Iran sunt mai degrabă inițiativa Israelului sau inițiativa Statelor Unite ale Americii?

Adrian Severin: – Când statul Israel a fost înființat și după aceea, SUA au văzut în acest stat care, din punct de vedere istoric, într-un anume fel, a urmat aceeași pași cu crearea statului american, mai ales ne gândim chiar la originile biblice, nu? Pământul promis, care era locuit de alții și acei alții au fost exterminați de evrei potrivit poruncii divine și așa mai departe. Și tot ce s-a întâmplat după seamănă, într-o anumită măsură, cu istoria mult mai recentă a statului american.

Dar dincolo de această simpatie istorică, America a văzut în Israel vârful său de lance în Orientul Apropiat și Mijlociu. A văzut brațul său întins care putea să asigure hegemonia, controlul, dominația superputerii americane în acea regiune mai ales în perioada în care superputerea americană era în confruntare cu superputerea sovietică.