EXCLUSIV Adrian Severin: Eu cred că statele europene au nevoie de o formă de cooperare care să le ajute nu să servească altor imperii neeuropene, ci să le ajute să facă față competiției cu aceste imperii (video)

Adrian Severin ne explică, la „HAI Live” de pe canalul de YouTube „HAI România!”, de ce ordinea globală post-Război Rece s-a prăbușit și ce riscuri majore se conturează pentru Europa.

Forumul de la Davos 2026 marchează prăbușirea ordinii globale post-Război Rece bazate pe „valori” și trecerea la o politică a raporturilor de forță

În cadrul podcastului „HAI Live”, publicat luni, 26 ianuarie 2026, pe canalul de YouTube „HAI România!”, Robert Turcescu și Adrian Severin au discutat pe larg despre semnificația Forumului Economic Mondial de la Davos din acest an și despre schimbările profunde din arhitectura ordinii internaționale.

Întrebat de Robert Turcescu dacă poate trage o concluzie după ediția din acest an a Forumului de la Davos, Adrian Severin a susținut că, spre deosebire de anii anteriori, reuniunea nu a mai fost dominată de un grup omogen de lideri cu viziuni comune. În opinia sa, Davosul a fost mult timp locul unde globaliștii se întâlneau pentru a construi, atât în mod public, cât și din culise, o narațiune despre viitorul omenirii, bazată pe ideea inevitabilității unor crize globale și pe promovarea unei ordini internaționale întemeiate pe „valori”.

De această dată, a explicat Severin, la Davos s-au întâlnit mai degrabă actori cu viziuni divergente, unii încercând să-și construiască o imagine „suveranistă” fără a renunța, în fond, la reflexele globaliste. Aceștia ar fi încercat să se prezinte drept victime ale noilor curente politice, susținând că sunt atacați pentru că ar fi apărat libertatea și valorile universale. În același timp, a arătat el, au apărut și actori politici care resping explicit discursul valorilor și afirmă deschis că singurul criteriu real rămâne raportul de forță, puterea fiind exercitată în limitele posibilului – limite care, în realitate, s-au dovedit mai înguste decât se credea.

Adrian Severin a subliniat că, din perspectiva publicului larg, aceste evoluții nu ar trebui privite ca un spectacol, ci ca o realitate care afectează direct viața și istoria oamenilor. În acest context, el a concluzionat că ordinea globală construită după sfârșitul Războiului Rece, o ordine „fictivă” bazată pe aparența valorilor comune, s-a destrămat. A precizat însă că termenul „fictiv” nu trebuie înțeles neapărat negativ, deoarece istoria arată că multe construcții solide s-au bazat pe convenții și ipoteze acceptate colectiv.

În opinia sa, această ordine internațională a funcționat atâta timp cât puterile dominante au reușit să ofere securitate și bunăstare celor care au acceptat regulile jocului, într-un aranjament prezentat ca fiind între egali, dar care, în realitate, ascundea o relație profund inegală, în care unii decideau, iar ceilalți executau.

Robert Turcescu: – Dacă tot veni vorba despre (Forumul Economic de la) Davos, ați tras o concluzie după tot ce s-a întâmplat la Davos anul acesta, domnule Severin?

Adrian Severin: – Deci, așa cum am și spus, la Davos înainte se întruneau globaliștii și împreună complotau, împreună puneau la cale viitorul omenirii. Atât pe scenă, unde ne pregăteau cu privire la apocalipsa care urmează, apocalipsa globală, ne pregăteau ca să fim deja puși la curent și să nu ne mai speriem sau să nu ne mai agităm, că nu puteam scăpa de destin, iar prin culise se puneau la cale detaliile, detaliile politice. De data aceasta nu s-au mai întrunit, așa cum se spune „like-minded people”, persoane care gândesc la fel, ci „unlike-minded people”, persoane care nu gândesc la fel și care au venit, unii, să își creeze niște alibiuri suveraniste pentru globalismul lor și în același timp aceștia să câștige în fața opiniei publice, în fața popoarelor victimizându-se: „Iată, noi, globaliștii, care am pledat pentru valori, pentru libertate, pentru libertatea de expresie, libertatea fără margini.” Nu libertate largă, ci libertate lăbărțată.

„Deci, noi care am pledat pentru cea mai lăbărțată libertate suntem acum brutalizați, suntem acum amenințați ori cu tarife, ori cu pierderi de teritorii din partea mișeilor suveraniști de peste Ocean.”, iar mișeii suveraniști de peste Ocean, care de fapt sunt și ei niște globaliști, dar imperialiști, niște „globaliști suveraniști”, ca să spunem așa între ghilimele, printr-o unitate a contrarilor, aceștia au venit și le-au spus „Știți ce? Nu ne mai interesează valorile astea pe care tot le-ați fluturat, dar în care voi n-ați crezut.” și ăsta este un mare adevăr.

„Nu mai ne interesează valorile alea pe care le-ați servit oamenilor ca să le luați mințile, ne interesează doar raporturile de putere și noi facem orice vrem în limitele în care putem.” Și, mă rog, au adăugat ei „Să știți că și putem.” S-a constatat că putința asta nu e așa de nelimitată sau limitele ei nu sunt așa de largi, ceea ce ar trebui să rezulte pentru noi privitorii, care nu privim de fapt un spectacol, cum o spunea (Mihai) Eminescu, ci privim însă realitatea vieții noastre, istoria vieții noastre. Deci, nu putem să spunem că, (Mihai) Eminescu: „Privitor ca la teatru, tu în lume să te închipui.” Pentru că nu suntem privitori la teatru, suntem niște persoane aflate pe masa de operație, care li se aplică tot felul de experimente medicale.

Ei bine, ceea ce putem noi conchide este că, într-adevăr, ordinea fictivă care a guvernat lumea în ultimele decenii, cel puțin de la sfârșitul Războiului Rece, nu mai există. Și când spun fictivă, aș vrea repede să precizez că nu e un cuvânt cu conotații negative. Adesea s-a construit în lume pe aparențe. Aparențele sunt, pot fi o bază pentru o construcție solidă. Până la urmă și geometria euclidiană se bazează pe o ficțiune pentru că nu o putem proba și anume că paralelele nu se întâlnesc niciodată. Poate că se întâlnesc, au venit euclidienii și au zis să se întâlnesc la infinit. Nici asta nu e dovedit, dar, sigur, luăm asta ca o premisă și pe asta construim. Și câte nu s-au construit pe ideea că paralelele nu se întâlnesc niciodată. Așa și această ordine globală bazată pe valori, ordine internațională bazată pe valori, a fost o ficțiune, dar pe ficțiunea asta s-a construit și-a profitat atâta timp cât hegemonic în puterile principale au putut să dea și niște avantaje în securitate și în bunăstare celor care acceptau ordinea respectivă și se integrau în ceva ceea ce trebuia să fie teoretic un aranjament între egal, dar care în realitate era un non-aranjament între inegale, în care unul comanda și ceilalți executau.

Europa riscă revenirea la conflicte interne

Robert Turcescu a remarcat, la un moment dat, că discursul lui Adrian Severin pare să trădeze o anumită nostalgie față de acea perioadă. Răspunsul fostului ministru a fost că oamenii sunt, prin natura lor, nostalgici față de ordine, nu față de dezordine. El a amintit că există și astăzi nostalgici ai Imperiului Roman, care consideră că prăbușirea acestuia a generat un haos din care Europa nu s-ar fi refăcut complet nici până acum.

Severin a explicat că sentimentul de siguranță din perioada post-Război Rece a provenit din acceptarea unei ficțiuni a egalității, în care statele mai mici erau protejate de o putere dominantă ce oferea, la schimb, acces la resurse și bunăstare. Acest echilibru s-ar fi rupt în momentul în care puterea hegemonică a devenit dependentă de resursele altora și a început să pună presiune pe cei pe care anterior îi sprijinea, renunțând la aparența generozității.

Referindu-se la viitorul Europei, Adrian Severin a susținut că, fără o formă de cooperare profundă între statele naționale suverane – mergând până la o federalizare adaptată specificului european – continentul riscă să revină la vechile rivalități interne și la conflictele care, de fiecare dată, au atras intervenția marilor puteri din afara Europei. El a avertizat că marile imperii ale lumii vor continua să existe și să își impună regulile, iar Europa trebuie să fie suficient de unită pentru a face față acestei competiții.

Totodată, Severin a criticat direcția actuală a Uniunii Europene, despre care a spus că s-a îndepărtat de interesele reale ale națiunilor europene, fiind capturată de o ideologie care pune minoritatea în poziția de a dicta majorității și de un proces de oligarhizare, în locul unei reale democratizări. În acest sens, el a arătat că demolarea acestei construcții, chiar dacă este inițiată din exterior, nu reprezintă o soluție în sine, ci doar o curățare a terenului, pe care va trebui construit ceva nou, viabil și adaptat realităților lumii de astăzi.

Robert Turcescu: – Totuși simt în glasul dumneavoastră, așa ca mică paranteză, un pic de nostalgie față de această perioadă… așa scurtă?

Adrian Severin: – Noi, totdeauna, nu putem fi decât nostalgici ai ordinii. Dezordinea nu ne place niciodată, nu ne convine. Gândiți-vă că până în ziua de astăzi sunt unii nostalgice ai Imperiului Roman ș i spun „Dom’le ce bine era pe vremea Imperiului Roman. și căderea Imperiului a creat o mare dezordine în Europa din care nici până acum se pare că nu ne-am revenit cu totul.” Sigur că a existat un moment… în care ne-am dat seama că până la urmă, tot să-l citim pe Mihai Eminescu, egalitatea nu există decât în matematică.

Nu va fi niciodată egalitatea între dulăi și căței, cum zice fabula noastră a lui Alexandrescu, dar noi ne-am imaginat, am pornit de la ficțiunea că ea poate exista. Noi ne-am simțit în siguranță pentru că dulăul ne apăra și în același timp dulăul ne dădea niște bani pentru ca noi să avem cu ce cumpăra produsele lui. Deci, era un fel cum se zice win-win, câștig-câștig, un joc de sumă pozitivă. Numai că dulăul în momentul în care nu și-a mai putut produce singur mâncarea, a devenit dependent de mâncarea produsă de alții. Această mâncare, scumpindu-se, dulăul a început să sufere de foame, el a încetat să ne mai furnizeze nouă mijloace de subzistență și a apăsat mai mult pe pedala prezii, pe pedala luării de la noi decât pe cea a unei aparente generozități. Momentul ăla ordinea s-a rupt.

Sigur că îmi pare rău într-un fel. Mai mult decât atât. Eu cred că dacă ne referim la Europa, fără o formă de federalizare, folosesc cuvântul ăsta chiar cel mai tare dintre ele, fără o formă de federalizare, fără o formă de uniune a statelor suverane, nu a statelor dispărute, a unor suveranități moarte, ci o formă, o federație de aceasta… un tip special între state, națiuni suverane este necesară pentru că în lipsa ei în lipsa ei ne întoarcem la perioada anterioară și perioada anterioară este a războaielor dintre europeni care i-au chemat de fiecare dată pe americani să vină să ne despartă și ultima oară americanii dacă tot au venit și ne-au despărțit nici n-au mai plecat de aici.

Deci, acum eu cred că, Europa, Uniunea, statele europene au nevoie de o formă de cooperare, de integrare care să le ajute nu să servească altor imperii neeuropene, ci să le ajute să facă față competiției cu aceste imperii pentru că ele nu vor pleca, ele vor rămâne și fiecare va încerca să-și impună regulile. De aceea, e o mică nostalgie. Numai că devierea, derapajul a ceea ce avem în Uniunea Europeană de la scopurile reale ale națiunilor europene și capturarea Uniunii pe de o parte de o ideologie de aceasta împotriva naturii până la urmă, în care minoritatea vrea să dicteze majorității, indiferent ce fel de minoritate ar fi aceasta, iar pe de altă parte, oligarhizarea Uniunii Europene, în loc să vorbim de democratizarea Uniunii Europene, sigur că acestea nu sunt realități cu care noi să putem fi de acord sau pe care să le regretăm dacă domnul (actualul președinte al SUA, Donald) Trump le demolează. A demola nu înseamnă a rezolva. A demola înseamnă a curăța terenul și trebuie să construim ceva pe acest teren care va fi viran.