Efectele economice ale războiului din Orientul Mijlociu. Cristian Socol: Șocurile pe energie și transport pot alimenta stagflația și tensiunile sociale

Profesorul universitar Cristian Socol spune că impactul economic și social al războiului din Orientul Mijlociu depinde în mod esențial de cât va dura conflictul. El observă deja creșterea incertitudinii în piețe, cu corecții bursiere și cu aprecierea dolarului și a aurului, pe fondul cererii pentru active de refugiu.

Cristian Socol descrie două scenarii, iar diferența majoră este între un șoc temporar și unul persistent care schimbă economia pe termen lung

În analiza sa, Cristian Socol pleacă de la ideea că durata conflictului dictează amplitudinea consecințelor. El spune că, într-un scenariu pe termen scurt, în care războiul ar dura două sau trei luni, efectele ar fi un șoc temporar, transmite Mediafax.

În această variantă, impactul ar putea fi absorbit în șase până la nouă luni, cu o creștere tranzitorie a prețului petrolului, a primelor de risc, cu perturbări logistice și efecte pe migrație, iar situația s-ar putea normaliza relativ repede.

În scenariul pe termen mediu și lung, cu o durată de peste un an, Socol vorbește despre șocuri persistente. El menționează histereză a inflației înalte, prime de risc mai mari, reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare, investiții blocate și modificări la nivelul finanțelor publice și al sustenabilității economice.

În această variantă, el anticipează daune în producția industrială, ocupare și exporturi. Totodată, spune că o creștere persistentă a prețului petrolului ar putea genera, ca răspuns, creșteri ale dobânzilor, prin nevoia băncilor centrale de a combate inflația ridicată.

El indică drept canale principale de transmisie energia, transportul, zona financiară și fiscală și investițiile. Pe energie, ar fi vorba despre șocuri în prețul petrolului și al gazului natural lichefiat. Pe transport, reconfigurarea rutelor și creșterea costurilor de asigurare ar putea scumpi bunuri intermediare precum produse chimice, îngrășăminte și materiale de construcții.

Pe zona financiară și fiscală, el menționează aversiunea la risc, volatilitate, efecte pe dobânzi și spread-uri suverane, dar și posibilitatea reapariției unor scheme de compensare pentru energie și subvenții pentru transport, cu presiune pe deficite și datorie. Pe investiții, incertitudinea ar duce la amânări și ar afecta inclusiv turismul.

Analiza include riscul Strâmtorii Ormuz și estimări privind petrolul, inflația și creșterea economică la nivel global și în UE

Cristian Socol afirmă că o parte importantă a impactului global vine din șocurile pe energie și gaze naturale. El amintește că aproximativ 20% din petrolul mondial și 30% din LNG tranzitează Strâmtoarea Ormuz, zonă vulnerabilă în cazul unui război.

În scenariul pe termen scurt, el estimează că, dacă prețul petrolului ar crește cu 10–30%, inflația globală ar putea urca cu 0,6–0,8 puncte procentuale. În aceeași variantă, creșterea economică globală ar putea scădea cu 0,5–0,6 puncte procentuale în 2026. El adaugă și ideea perturbării comerțului maritim din Golf, evaluat la peste 1.000 de miliarde de dolari pe an, dar și riscul unei crize umanitare.

În această perspectivă, el menționează posibilitatea ca numărul refugiaților să crească cu 2–5 milioane în statele vecine și că inflația ar afecta mai puternic puterea de cumpărare pentru cei mai săraci 40%, cu risc de sărăcie energetică și tensiuni sociale.

În scenariul pe termen mediu și lung, Socol vorbește despre un posibil efect al unei creșteri cu 50% a prețului petrolului, la care s-ar adăuga efecte indirecte precum creșterea costurilor de asigurare și transport și reconfigurarea rutelor.

În această variantă, el estimează un plus de 1,8–2 puncte procentuale la inflația globală și un minus de 1,3–1,5 puncte procentuale la creșterea economică globală. În paralel, ar crește primele de risc pe piețele financiare, cu presiune pe costurile de împrumut și pe sustenabilitatea finanțelor publice, mai ales în țările cu datorii și deficite ridicate.

El adaugă că băncile centrale ar putea amâna reducerea dobânzilor sau chiar să crească dobânzile de referință, iar fenomenul stagflaționist s-ar putea generaliza, pe fondul adâncirii inegalităților.

În analiza sa, el menționează și relația comercială Iran–China, arătând că în 2025 o parte importantă din exporturile și importurile Iranului ar fi pe relația cu China, principalul partener comercial.

Pentru Uniunea Europeană, Socol estimează că, în scenariul pe termen scurt, creșterea prețului petrolului cu 10–30% ar putea reduce creșterea PIB potențial cu 0,4–0,6 puncte procentuale și ar putea adăuga 0,4–0,8 puncte procentuale la inflația HICP. În aceeași variantă, el indică o deteriorare a balanței comerciale cu 8–10%, pe fondul dependenței energetice și al scăderii competitivității din cauza energiei scumpe, plus presiuni asupra finanțelor publice, inclusiv prin posibile scheme de compensare.

În scenariul pe termen mediu și lung pentru UE, el estimează că o creștere cu 50% a prețului petrolului ar putea reduce creșterea PIB potențial cu 1–1,2 puncte procentuale, inclusiv prin șocuri de ofertă care afectează productivitatea și investițiile.

România ar resimți șocul pe un fond deja inflaționist, cu risc pentru consum, investiții și nivelul de trai

Cristian Socol afirmă că șocul ar găsi România într-un context deja inflaționist și pe fondul unei recesiuni economice adânci. El indică dependența de importurile de petrol și menționează o inflație ridicată la începutul anului 2026, pe care o pune în legătură cu creșterea TVA și a accizelor și cu liberalizarea prețului la energie.

În același context, el arată că o scumpire a carburanților ar reduce consumul prin scăderea venitului real disponibil, ar afecta investițiile private prin creșterea costurilor și a dobânzilor și ar pune presiune pe exporturile nete, prin factura energetică mai mare și pierderea de competitivitate.

Pe termen scurt, în ipoteza unei creșteri a prețului petrolului cu 10–30% urmată de revenire, Cristian Socol estimează un impact negativ asupra creșterii PIB real de 0,5–0,6 puncte procentuale, asupra inflației de 0,6 puncte procentuale și o creștere a costurilor de împrumut ale statului cu 50 de puncte de bază. El mai indică o reducere a veniturilor bugetare ca pondere în PIB și o deteriorare a balanței comerciale.

Pe termen mediu și lung, în ipoteza unui șoc persistent și a unei creșteri cu 50% a prețului barilului, el estimează un minus de 1,5 puncte procentuale la creșterea economică, un plus de 1 punct procentual la inflație și o creștere a costurilor de împrumut ale statului cu 60–80 de puncte de bază.

În aceeași variantă, el indică o scădere mai mare a veniturilor bugetare în PIB și o deteriorare mai puternică a balanței comerciale.

În listarea sectoarelor expuse, profesorul menționează industria chimică, materialele de construcții, transportul și industria agroalimentară.

El spune că presiunea ar cădea mai ales pe gospodăriile vulnerabile și pe IMM-uri, într-un context în care acestea sunt deja afectate de măsuri de austeritate. În final, el afirmă că probabilitatea apariției tensiunilor sociale ar crește, pe fondul creșterii costului vieții și al deteriorării nivelului de trai.