Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google NewsPotrivit informațiilor oferite de Dragoș Pîslaru, infrastructura de apă din România este în prezent mult în urmă, iar sistemul actual de tarifare nu reușește să asigure resursele necesare pentru modernizare. În acest context, sunt avute în vedere și proiecte precum construirea de baraje care ar fi trebuit realizate din fonduri PNRR, dar care nu au fost duse la îndeplinire.
Dragoș Pîslaru spune că infrastructura se confruntă cu mai multe probleme
Modificările propuse sunt incluse în Jalonul 4 din PNRR și vizează inclusiv adaptarea cadrului legal astfel încât Administrația „Apele Române” să poată beneficia de o finanțare mai stabilă și predictibilă. În prezent, sistemul este considerat problematic din punct de vedere structural, inclusiv în ceea ce privește modul de stabilire a tarifelor.
„În acest moment, infrastructura de apă în România este cu mult rămasă în urmă. Discutăm aici și de faimoasele baraje care ar fi trebuit să fie construite din bani din PNRR și nu au fost făcute”, a explicat Dragoș Pîslaru.
Un alt aspect semnalat este lipsa unei politici unitare de tarifare la nivel național. În prezent, există diferențe între diverse domenii, iar acest lucru contribuie la ineficiența sistemului. În plus, tarifarea actuală nu generează suficiente resurse pentru investițiile necesare în amenajarea apelor și în prevenirea riscurilor asociate schimbărilor climatice, cum ar fi inundațiile.
„Există o politică de tarifare industrială care diferă în funcție de domeniu, în sensul că nu există o politică unitară, iar tarifarea nu asigură resursele de investiții pentru aceste lucruri pe care le avem de făcut pentru amenajarea apelor în România, ca să evităm inundații (…) declanșate de schimbările climatice”, a mai spus Pîslaru.
Comisia Europeană a atras atenția că modelul actual nu este coerent și nu produce suficiente fonduri pentru investiții
Aceste probleme au fost evidențiate și de Comisia Europeană, care a atras atenția că modelul actual nu este coerent și nu produce suficiente fonduri pentru investiții. În acest context, Guvernul și-a asumat crearea unei baze de finanțare pe termen lung, care să permită investiții constante în infrastructura de apă, nu doar intervenții punctuale realizate din fonduri europene sau din bugetul de stat.
„Practic, Guvernul României și-a luat angajamentul că va crea această bază de capital pentru a putea avea asumarea aceasta de investiții permanentă, deci nu numai din când în când, când mai sunt fonduri europene. Una este să finanțezi sau să subvenționezi din bugetul de stat lucrurile acestea, alta este să îți asumi o politică de investiții multianuale, ca lumea să nu se mai teamă că se distruge un dig sau că nu ai barajele sau lucrările edilitare necesare”, a adăugat ministrul.
Autoritățile analizează mai multe scenarii pentru implementarea noului sistem
Ministrul a subliniat că schimbarea presupune trecerea de la finanțări ocazionale la o politică de investiții multianuale, care să ofere stabilitate și predictibilitate în dezvoltarea infrastructurii. Această abordare ar trebui să reducă riscurile legate de deteriorarea infrastructurii, precum distrugerea digurilor sau lipsa lucrărilor necesare pentru gestionarea apelor.
În prezent, autoritățile analizează mai multe scenarii pentru implementarea noului sistem, inclusiv variante elaborate cu sprijinul Băncii Mondiale. Totuși, nu a fost stabilită încă varianta finală, iar alegerea va ține cont de impactul asupra populației și asupra mediului economic.
„Nu vă pot spune care va fi modelul pe care îl urmăm, dar (…) luăm scenariul care are cel mai mic impact (…) asupra populației și, evident, asupra dezvoltării industriale”, a declarat acesta.
În ceea ce privește efectele asupra cetățenilor, oficialul a transmis că impactul estimat va fi unul redus, în scenariul cu cel mai mic impact asupra populației. Detaliile concrete privind modelul final și eventualele efecte vor fi prezentate de Ministerul Mediului.
În concluzie, România urmărește să creeze un sistem de finanțare sustenabil pentru sectorul apei, bazat pe investiții constante și pe un cadru legal adaptat, astfel încât dezvoltarea infrastructurii să nu mai depindă exclusiv de fonduri externe sau de alocări punctuale din bugetul de stat.
