Gheorghe Piperea avertizează: Sistemul judiciar riscă din nou să devină “câmp tactic”
În mesajul său public, Gheorghe Piperea afirmă că sistemul judiciar riscă din nou să devină „câmp tactic” pentru serviciile secrete și pentru diverse structuri parainstituționale. El reia în mod amplu perioada 2014–2018, pe care o descrie drept marcată de influențe asupra actului de justiție.
Acesta amintește că, în anii menționați, peste 3.700 de magistrați ar fi fost interceptați ilegal în peste 2.000 de dosare deschise de DNA.
Potrivit lui, acele anchete ar fi rămas mult timp în nelucrare pentru a exercita presiune asupra judecătorilor și procurorilor. Tot el afirmă că situațiile respective au fost generate de „soluții dorite de ‘stradă’”, așa cum le numește, referindu-se la influența protestelor și la ceea ce descrie ca fiind „tele-justiție”.
În continuarea analizei sale, europarlamentarul afirmă că anul 2015 ar fi marcat o creștere considerabilă a arestărilor pentru corupție, despre care spune că ar fi fost „cu 500% mai multe” decât în anul precedent. El susține că o parte dintre cei arestați în acea perioadă au fost ulterior achitați, unii obținând despăgubiri consistente din partea statului. Pentru a întări argumentul, Piperea precizează că
„Sistemul judiciar riscă din nou să devină “câmp tactic” pentru serviciile secrete și quango*.
Reamintesc că, în “republica procurorilor”, în perioada 2014-2018, peste 3700 de magistrați au fost suspectați și interceptați ilegal în peste 2000 de dosare deschise de DNA și ținute la sertar, ca presiune necesară unor soluții dorite de “stradă” (=captivii oengeurilor globaliste) și de tele-justiție. În 2015, au fost cu 500% mai multe arestări pentru corupție decât în 2014. Ulterior, mulți arestați au fost achitați, unii dintre ei obținând de la stat, adică, de la noi, daune morale de milioane.
Cele de mai sus nu sunt invenții. Sunt extrase din rapoarte ale inspecției judiciare, confirmate de CSM”, scrie el.
Europarlamentarul folosește aceste exemple pentru a introduce tema actualei discuții publice, pe care o rezumă prin expresia „justiția capturată”. El sugerează că, înainte de a fi analizată această sintagmă, ar fi necesară o evaluare atentă a unor cazuri pe care le consideră relevante.
Trei exemple invocate de Piperea pentru a ilustra presupuse incoerențe în actul de justiție
Primul exemplu se referă la dosarul privind achiziția de vaccinuri anti-COVID. Piperea afirmă că:
„Achiziție de vaccinuri inutile de peste un miliard de euro, dosar la DNA, suspecți, Câțu, Voiculescu & co., dosar de care nu se mai știe nimic de peste 3 ani”.
El susține că lipsa unei evoluții vizibile în acest caz ridică semne de întrebare cu privire la modul în care funcționează instrumentele judiciare.
Al doilea exemplu privește hotărârile de guvern prin care a fost prelungită starea de alertă în perioada pandemiei. Piperea explică faptul că 23 de astfel de acte au fost anulate de cinci Curți de apel, în acțiuni construite pe baza modelului său juridic. Cu toate acestea, după cum afirmă, propria sa acțiune având aceeași miză a fost respinsă definitiv de Înalta Curte.
El detaliază că soluția ar fi venit „după un incredibil șir de abțineri și o constituire a completului final fără respectarea regulilor repartizării aleatorii a dosarelor”. În același context, europarlamentarul afirmă că dosarele privind despăgubirile cerute de antreprenori și cetățeni afectați de restricțiile pandemice au fost respinse sau ignorate, în ciuda anularii bazei legale ce fundamenta restricțiile.
„Toate cele 23 de HG – uri de prelungire a stării de alertă din plandemie au fost anulate de 5 Curți de apel, pe baza modelului meu de acțiune; în schimb, acțiunea mea, având aceeași țintă, a fost respinsă definitiv de ÎCCJ, după un incredibil șir de abțineri și o constituire a completului final fără respectarea regulilor repartizării aleatorii a dosarelor; toate dosarele de daune cauzate antreprenorilor și oamenilor simpli de “războiul sanitar” al lui Arahat au fost respinse sau ignorate, deși întreaga bază legală fusese deja demolată prin anularea celor 23 de HG – uri”.
Al treilea exemplu prezentat vizează anularea alegerilor și demersurile sale ulterioare. Piperea menționează:
„Anularea fără probe a alegerilor și respingerea ca inadmisibile a celor două cereri făcute de mine la ÎCCJ (contestație în anulare și revizuire contra deciziei CCR din 6 decembrie)”.
În același registru, europarlamentarul amintește și alte situații pe care le consideră relevante pentru această temă. El afirmă că un exemplu îl reprezintă modul în care, în anii 2014–2015, a fost soluționată chestiunea incompatibilității lui Klaus Iohannis, dar și faptul că fiscul nu ar fi reușit nici în prezent să recupereze sume datorate de familia Iohannis, suma fiind asociată unor chirii considerate ilegale. Potrivit afirmațiilor sale, „se opun niște hotărâri ale instanțelor, date în contestații la executare”.
Apelul public al europarlamentarului și mesajele transmise judecătorilor
În finalul postării, Gheorghe Piperea subliniază că discuția privind vulnerabilitățile sistemului judiciar nu trebuie să se transforme într-o generalizare abuzivă. El afirmă că, deși există numeroase exemple de practici discutabile, independența justiției rămâne un pilon esențial.
„Fără independența justiției nu există democrație, nu există libertate, nu există garanție a proprietății și a drepturilor familiale.
Nu poți avea justiție independentă cu judecători timorați și presați de dosare, mai ales de-alea inventate”, afirmă acesta.
El avertizează asupra riscului ca judecătorii să fie supuși unor presiuni prin deschiderea unor dosare considerate nejustificate. „Nu poți avea justiție independentă cu judecători timorați și presați de dosare, mai ales de-alea inventate”, notează europarlamentarul.
Tot în mesajul său, Piperea îi îndeamnă pe cititori să nu cadă pradă unor discursuri care ar putea transforma judecătorii în ținte publice. El afirmă:
„Nu permiteți transformarea judecătorilor, în genere, în noii (vi)ruși sau în noul inamic public pe care să îl detestați și de care să vă fie frică”.
Mesajul se încheie cu apelul său ca atenția să fie îndreptată spre ceea ce consideră a fi sursa reală a presiunilor:
„Fiți cu băgare de seamă la adevăratul inamic, cel din laboratoarele serviciilor secrete, și la adevărata ingerință externă, quango*”.
