Doliu la nivel mondial. A murit unul dintre cei mai mari regizori. România l-a iubit

Legendarul regizor maghiar Béla Tarr a murit marți, la vârsta de 70 de ani, lăsând în urmă o moștenire cinematografică impresionantă. Tarr a fost cunoscut pentru filmul său epic „Sátántangó” (1994), o operă de 439 de minute despre prăbușirea comunismului în Europa de Est, adaptată după romanul lui László Krasznahorkai, cu care a colaborat frecvent.

Cariera lui Béla Tarr a început cu documentare despre oamenii clasei muncitoare, înainte de a debuta în lungmetraj la 22 de ani cu „În sânul familiei” („Family Nest”, 1977), filmat în doar șase zile cu actori neprofesioniști, notează agenţia naţională de ştiri MTI.

Legendarul regizor Béla Tarr s-a stins din viață la 70 de ani

Realismul social și critica politică au marcat și filmele „Vagabondul” („The Outsider”, 1981) și „Vieți prefabricate” („The Prehab People”, 1982), cel din urmă fiind premiat cu o mențiune specială la Festivalul de Film de la Locarno. Criticii comparau aceste opere cu stilul ciné-vérité al lui John Cassavetes, deși Tarr afirma că nu le văzuse niciodată.

În 1984, cu „Almanahul toamnei” („Almanac of Fall”), regizorul și-a conturat stilul distinctiv, caracterizat prin cadre lungi, poetice și o atmosferă apăsătoare. În 1988, cu „Damnare” („Damnation”), începe colaborarea de lungă durată cu scriitorul László Krasznahorkai, parteneriat care va da naștere unor filme remarcabile, inclusiv „Sátántangó”. Această capodoperă a fost proiectată integral la cea de-a șasea ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), unde publicul a avut ocazia rară de a viziona întreaga peliculă pe marele ecran.

Disciplina formală, integritatea pasională și dramatismul au generat o experiențe înălțătoare

„Armonii Werckmeister” („Werckmeister Harmonies”, 2000) este considerat de critici una dintre cele mai importante opere cinematografice ale secolului XXI și a fost proiectat la ediția inaugurală TIFF din 2002. Tarr a lucrat constant cu monteuza Ágnes Hranitzky, co-regizoare și colaboratoare de la primele sale filme. Împreună au realizat „Omul din Londra” („The Man from London”, 2007), cu Tilda Swinton, prezentat în competiția Festivalului de Film de la Cannes, și „Calul din Torino” („The Turin Horse”, 2011), distins cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Berlin.

„Când faci un film, nu te aștepți ca altcineva, dintr-un alt colț al lumii, să-l vadă. Facem filme pentru oameni, pentru cei mai puțin norocoși, pentru cei care au nevoie să li se spună o poveste. Pentru că, în final, asta suntem cu toții: niște oameni.”

Criticul A.O. Scott de la The New York Times a apreciat „Calul din Torino” ca un exemplu rar de cinematografie contemporană, unde disciplina formală, integritatea pasională și dramatismul generează o experiență înălțătoare, deși opera pare construită pe negarea plăcerii. Tarr declarase încă de la începutul filmărilor că „Calul din Torino” urma să fie ultimul său film. În 2025, regizorul fusese invitat la TIFF, unde i s-a acordat Premiul pentru întreaga activitate, consolidându-și recunoașterea internațională și impactul durabil asupra artei cinematografice.