Doliu în lumea muzicii. România a pierdut o altă personalitate de geniu: „Ne despărțim de un spirit de înaltă altitudine intelectuală”

Muzicologul și profesorul universitar Dinu Ciocan, o figură importantă în cercetarea teoretică și semiotica muzicală din România, a murit. Universitatea Națională de Muzică din București a anunțat decesul său și a transmis un mesaj de condoleanțe, amintind contribuția sa remarcabilă în muzicologie și formarea mai multor generații de studenți.

Doliu în România. Muzicologul și profesorul universitar Dinu Ciocan s-a stins din viață

Muzicologul și profesorul universitar Dinu Ciocan, o personalitate importantă în cercetarea teoretică și semiotica muzicală din România, a murit. S-a stins din viață la onorabila vârstă de 92 de ani. Universitatea Națională de Muzică din București a anunțat decesul său și a transmis un mesaj de condoleanțe familiei îndoliate.

Universitatea a spus că Dinu Ciocan, care studiase atât pian, cât și compoziție, a dedicat peste șase decenii cercetării fenomenului muzical dintr-o perspectivă matematică și semiotică. În muzicologia românească recentă, direcția teoretică pe care a dezvoltat-o a avut un caracter aparte și a influențat metodele moderne de analiză și interpretare. El a fost mereu interesat de abordări interdisciplinare, ceea ce i-a permis să realizeze o sinteză mai largă și integratoare.

Cursurile lui Dinu Ciocan la Universitatea Națională de Muzică au rămas vii în amintirea multor generații de studenți, care apreciaseră perspectivele noi și observațiile pătrunzătoare pe care le oferea. A susținut deschiderea curriculară și s-a implicat și în administrația universitară, ocupând funcția de decan al Facultății de Muzică, Compoziție Muzicală și Muzicologie între 1972 și 1981.

El a introdus în mediul academic bucureștean perspective internaționale, aducând spre cunoaștere teoriile lui Heinrich Schenker prin Célestin Deliège, principiile teoriei generative a lui Fred Lerdahl și Ray Jackendoff, conceptele lui Heinrich Plett, precum și teoriile lui Jean-Jacques Nattiez și direcțiile de cercetare ale lui Eero Tarasti, toate acestea reprezentând repere mondiale în semiotică și naratologie muzicală.

„Universitatea Națională de Muzică din București anunță cu profundă tristețe dispariția distinsului profesor universitar doctor 𝐃𝐢𝐧𝐮 𝐂𝐢𝐨𝐜𝐚𝐧. De formaţie dublă, prin absolvirea studiilor universitare la specializările pian şi compoziţie, Dinu Ciocan și-a adus contribuția, printr-un efort desfășurat cu abnegație de-a lungul a peste șase decenii, la cercetarea fenomenului muzical din perspectivă matematică și semiotică.

În peisajul divers al muzicologiei româneşti recente, direcţia teoretică dezvoltată de profesorul Dinu Ciocan a avut mereu un caracter aparte. Cristalizată în anii 70, ea a continuat să exercite o puternică influenţă asupra celor mai moderne metode de analiză, calibrând obiectivul travaliului și în interpretare. Dinu Ciocan a fost preocupat mereu de interdisciplinaritate care i-a permis realizarea unei sinteze mai largi, integratoare.

A sprijinit astfel proiecte precum ”Metode matematice în muzicologie” sau ”Probleme de lingvistică şi stilistică muzicală asistată de calculator”, a propus o modelare semiolingvistică şi matematică a limbajului muzical, iar justeţea acestei perspective a fost validată permanent în practica muzicală printr-o colaborare fructuoasă cu remarcabili interpreţi. Volumul O teorie semiotică a interpretării muzicale, alături de alte cărți și studii precum Elemente de teoria mulțimilor în muzică, Quelques aspects de la modelisation sémiotique et computationelle du langage musical sau Introducere în teoria limbajelor formale și a automatelor pentru muzicieni rămân repere pentru o gândire novatoare, care a mediat idei viabile și le-a dat coerență printr-o viziune cuprinzătoare.

Cursurile pe care le-a predat la Universitatea Națională de Muzică din București au rămas în memoria multor generații de studenți, mereu atrași de perspectivele inedite propuse de Dinu Ciocan, de observațiile sale pătrunzătoare și instrumentele moderne de analiză. A militat de la catedră pentru deschiderea curriculară și s-a implicat și în activitatea administrativă, în calitate de decan al Facultății de Muzică, Compoziție Muzicală și Muzicologie (1972-1981).

Aducerea spre cunoaştere a teoriei lui Heinrich Schenker, prin Célestin Deliège, implementarea principiilor fundamentale ale teoriei lui Fred Lerdahl and Ray Jackendoff de natură generativă asupra muzicii tonale, adaptarea conceptelor mânuite de Heinrich Plett la demersul analitic muzical, propagarea teoriei lui Jean-Jacques Nattiez şi a direcţiilor de cercetare ale lui Eero Tarasti, autori reprezentativi pe plan mondial ai semioticii și naratologiei muzicale, înseamnă tot atâtea perspective de reflecţie asupra muzicii în modernitate pe care, cu viziune, Dinu Ciocan le-a introdus în circuitul academic bucureștean.

Despărțirea de profesorul Dinu Ciocan lasă un gol în urmă. Ne despărțim de un spirit de înaltă altitudine intelectuală și profunzime în înțelegerea muzicii, nu în ultimul rând, de un model de moralitate și modestie care ne-a inspirat mult timp pe mulți.

Odihnească-se în pace!”, se arată în mesaj.

Despre Dinu Ciocan

Dinu Ciocan s-a născut pe 3 octombrie 1933 și și-a dedicat mai bine de șase decenii studiului și înțelegerii limbajului muzical. Munca sa a fost caracterizată de rigoare, profunzime și o abordare interdisciplinară rar întâlnită în mediul academic românesc. El a fost considerat un pionier al metodelor moderne în muzicologie, integrând concepte din lingvistică, logică și matematică pentru a analiza și interpreta muzica, creând astfel o perspectivă teoretică complexă asupra fenomenului sonor.

Prin lucrările sale fundamentale, precum „O teorie semiotică a interpretării muzicale”, „Elemente de teoria mulțimilor în muzică” și „Introducere în teoria limbajelor formale și a automatismelor pentru muzicieni”, el a pus bazele unei metodologii moderne de analiză muzicală.

Aceste cărți au devenit repere importante pentru muzicologi, compozitori și interpreți, oferind instrumente clare pentru înțelegerea structurii și semnificației muzicii. Potrivit Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, activitatea sa didactică la Universitatea Națională de Muzică din București a avut un impact semnificativ asupra formării mai multor generații de muzicieni.

Cursurile de semiotică și contrapunct susținute de el erau apreciate pentru rigoarea și profunzimea analizei, iar studenții își amintesc atât exigența și claritatea cu care explica conceptele, cât și pasiunea cu care transmitea cunoștințele. Prin munca sa la catedră, a contribuit la consolidarea unei tradiții academice solide în muzicologia românească.

Pe parcursul carierei, Dinu Ciocan a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și a primit premii importante care i-au recunoscut contribuția la dezvoltarea cercetării teoretice și a sistematicii muzicale. În paralel cu activitatea științifică, a compus și lucrări pentru pian, precum Passacaglia pe o temă de colind și Sonata, care reflectă aceeași rigoare formală și coerență structurală ce caracterizează întreaga sa operă teoretică.