Diferențele dintre anvelopele de vară și cele de iarnă și pragul de 7 grade Celsius
În România, utilizarea anvelopelor de iarnă este obligatorie atunci când carosabilul este acoperit cu zăpadă, gheață sau polei. Obligația este legată de condițiile de drum, nu de o dată calendaristică.
Anvelopele de iarnă sunt fabricate dintr-un compus mai moale, care își păstrează elasticitatea la temperaturi scăzute. Sub aproximativ 7 grade Celsius, anvelopele de vară încep să se întărească, iar aderența scade.
Profilul anvelopelor de iarnă este mai adânc și include numeroase lamele fine. Acestea cresc capacitatea de „agățare” pe zăpadă și ajută la evacuarea apei și a zăpezii.
Pe zăpadă compactată, frecarea dintre zăpadă și zăpadă poate fi mai eficientă decât cea dintre cauciuc și zăpadă. De aceea, anvelopele sunt concepute să rețină o parte din zăpadă în caneluri. Situația este diferită pe gheață, unde aderența este mult mai redusă.
Distanța de frânare crește semnificativ pe zăpadă și gheață, chiar și la viteze moderate
Studiile tehnice din industria auto arată diferențe importante ale distanței de frânare la 50 km/h.
- Pe asfalt uscat, frânarea poate avea loc în aproximativ 12–15 metri.
- Pe zăpadă, distanța poate depăși 30–35 de metri.
- Pe gheață, distanța de oprire poate ajunge la peste 70 de metri.
Aceste valori pot varia în funcție de condiții și modelul mașinii, dar arată diferențe clare între suprafețe.
Anvelopele de iarnă reduc semnificativ distanța de frânare comparativ cu cele de vară în condiții de temperatură scăzută și carosabil alunecos. Totuși, chiar și cu anvelope adecvate, distanța de oprire rămâne mult mai mare decât pe asfalt uscat.
Aderența depinde de mai mulți factori, nu doar de tipul anvelopei montate
Tipul anvelopei este important, dar nu este singurul element relevant. Aderența este influențată de mai mulți factori tehnici.
Adâncimea profilului afectează capacitatea de evacuare a apei și a zăpezii. O anvelopă uzată pierde din eficiență chiar dacă este destinată sezonului rece.
Vechimea anvelopei influențează elasticitatea cauciucului. O anvelopă de iarnă veche de 7–8 ani își poate pierde proprietățile elastice, chiar dacă nu este foarte uzată.
Presiunea corectă în anvelope modifică suprafața de contact cu solul. O presiune incorectă reduce stabilitatea și crește riscul de derapaj.
Calitatea asfaltului și prezența poleiului pot schimba radical nivelul de aderență. Temperatura reală a carosabilului poate fi diferită de temperatura aerului.
Tehnologia mașinii are, la rândul ei, un rol. Sistemele ABS, ESP sau tracțiunea integrală pot ajuta la menținerea controlului, dar nu pot elimina complet efectele fizice ale suprafeței alunecoase.
De ce nu se recomandă scăderea sau creșterea presiunii din anvelope iarna
Unii șoferi cred că dacă scad presiunea în anvelope, cresc suprafața de contact și implicit aderența. În practică, presiunea prea mică duce la deformarea excesivă a anvelopei și la creșterea distanței de frânare.
De asemenea, afectează stabilitatea în viraje și mărește riscul de derapaj lateral. În plus, duce la o uzură neuniformă a anvelopei și poate afecta chiar sistemele ABS și ESP.
Scăderea presiunii este o tehnică folosită în off-road, pe nisip sau teren foarte moale, nu pe asfalt, zăpadă compactată sau gheață. Presiunea corectă este cea recomandată de producătorul mașinii, nu una „specială” pentru zăpadă sau gheață.
Pe de altă parte, presiunea prea mare reduce suprafața de contact efectivă. Anvelopa devine mai rigidă și poate pierde aderență mai ușor pe suprafețe alunecoase. De asemenea, frânarea devine mai puțin eficientă pe carosabilul rece.
Un aspect ce trebuie reținut este că temperatura scăzută reduce presiunea din anvelope. Aproximativ, la fiecare 10°C de scădere a temperaturii, presiunea poate scădea și ea cu aproximativ 0,1–0,2 bari. Asta înseamnă că dacă ai umflat anvelopele la 20°C, iar afară sunt -5°C, presiunea reală va fi mai mică.
Condusul defensiv completează echiparea tehnică și reduce riscul de accidente
Chiar și cu anvelope de iarnă performante, fizica rămâne aceeași. Condusul defensiv presupune creșterea distanței față de vehiculul din față și evitarea frânărilor bruște.
Accelerările trebuie să fie progresive, iar virajele abordate cu mișcări line ale volanului. Zonele umbrite, podurile și intersecțiile pot ascunde porțiuni cu gheață.
