De ce Armata Română a refuzat, în 2018, să cumpere radare antidronă? Generalul Dorin Toma dezvăluie cine a luat decizia

Generalul Dorin Toma avertizează că România a întârziat modernizarea apărării antiaeriene și anti-dronă. El a explicat public, duminică, de ce capacitățile militare sunt insuficiente și cum ar fi putut fi evitate vulnerabilitățile strategice.

De ce Armata Română a refuzat, în 2018, să cumpere radare antidronă?

Fostul comandant al Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est al NATO de la București, generalul Dorin Toma, susține că unele voci din spațiul public reproșează cetățenilor români lipsa de solidaritate națională și de mobilizare civică, sugerând chiar că opiniile critice ar putea fi cenzurate în acest context.

Acesta a susținut, pe Facebook, că solidaritatea față de cetățenii direct afectați de actualele riscuri de securitate sau față de populația din zonele apropiate conflictelor există deja la nivel societal, însă a afirmat că nu poate fi vorba despre solidaritate față de lideri pe care îi consideră incompetenți în gestionarea securității naționale.

În ceea ce privește noțiunea de patriotism, generalul a afirmat că aceasta ar trebui înțeleasă mai degrabă ca o datorie civică, criticând totodată lipsa de viziune și de acțiune strategică în adaptarea la schimbările geopolitice, tehnologice și militare actuale. El a susținut că există o tendință de evitare a asumării responsabilității, respingând ideea că rezultatele ar fi fost inevitabile indiferent de măsurile luate.

Referindu-se la programul SAFE și la achizițiile din domeniul apărării antiaeriene și anti-dronă, acesta a arătat că sunt prevăzute achiziții de radare tactice mobile de tip GM200 produse de Thales, precum și sisteme C-RAM și anti-dronă SKYNEX și SKYRANGER de la Rheinmetall. În opinia sa, unele dintre aceste capabilități ar fi fost propuse sau disponibile pentru achiziție încă din anii anteriori, iar procesul de decizie ar fi fost întârziat semnificativ.

El a afirmat că, în contextul războiului din Ucraina, au existat inclusiv propuneri de transfer tehnologic și integrare a producției în industria națională de apărare, care nu ar fi fost valorificate la timp. El a susținut că modernizarea sistemelor existente și dezvoltarea de soluții complementare, inclusiv în zona dronelor interceptoare, ar fi trebuit accelerate prin parteneriate cu industria de tehnologie.

În evaluarea sa, o serie de investiții relativ reduse și realizate mai devreme ar fi putut asigura, în opinia sa, o capacitate de detecție și reacție mai eficientă în prezent. El a concluzionat că principalele vulnerabilități provin din întârzierea deciziilor strategice, în timp ce autoritățile promit că sistemele moderne de apărare vor deveni operaționale abia în următorii ani.

Declarația integrală

„Unii deontologi ai națiunii reclamă că cetățenii români nu sunt capabili de solidaritate națională sau de un minim patriotism, reproșându-se lipsa unei mobilizări civice elementare. Dacă s-ar putea, de ce nu, s-ar cenzura acele opinii care nu exprimă această solidaritate…

Întrebarea legitimă este: cu cine ar trebui să fim solidari? Dacă este vorba despre cetățenii direct afectați de efectele acestor evenimente sau despre cei îngrijorați, aflați în proximitatea graniței și a zonei de conflict, cred că această solidaritate există deja la nivelul societății. Însă, dacă vorbim despre a fi solidari cu acei conducători incompetenți sau impostori care ar trebui să răspundă de securitatea și apărarea națională, mai bine nu.

Cât despre patriotism – un cuvânt foarte pretențios –, hai să-i spunem datoria civică a fiecăruia dintre noi… Foarte mulți experți pe care mulți politicieni îi desconsideră (este suficient să urmăriți unele comentarii politice), dar și eu personal, atât în timpul activității, cât și în ultimele luni, am atras de nenumărate ori atenția că lucrurile trenează. Nu există voința, determinarea și, mai ales, viziunea necesară pentru a ne adapta la schimbările geopolitice, tehnologice și militare care au loc la nivel global și, în special, în zona noastră de interes.

Ceea ce mă deranjează cel mai mult este fuga de responsabilitate și insinuarea că, orice am fi făcut pentru a fi mai bine pregătiți, rezultatul ar fi fost același. Este complet fals, iar anterior am explicat în detaliu de ce.

Acum ni se explică faptul că problema va fi rezolvată prin programul SAFE. Ca o paranteză, cei care am îndrăznit să analizăm critic anumite aspecte ale acestui program, modul în care a fost implementat suntem etichetați drept „trădători de țară” care periclitează securitatea națională și apărarea anti-dronă.

Pentru a demonstra, încă o dată, manipularea și lipsa de profesionalism a celor care ne conduc, haideți să vedem ce se achiziționează, de fapt, prin programul SAFE pentru apărarea antiaeriană și anti-dronă. Se vor achiziționa 12 sisteme de radare tactice mobile de tip Gap Filler Ground Master 200 (GM200), produse de compania Thales. Acestea sunt optimizate pentru a descoperi și urmări ținte greu vizibile (cum sunt dronele de tip Shahed/Geran), elicoptere și rachete de croazieră care zboară la înălțimi mici. Adică exact ce trebuie pentru a acoperi golul de capabilitate existent.

Problema este că această companie a propus Armatei Române achiziția acestui tip de radar încă din anul 2018. Ulterior, în 2022, în contextul izbucnirii războiului din Ucraina, a propus inclusiv un transfer tehnologic masiv și integrarea producției în industria națională de apărare. În cele din urmă, în decembrie 2025, la 7 ani de la prima ofertă, s-a decis achiziția acestor radare prin programul SAFE, urmând ca ele să fie livrate în 2-3 ani. Asta în condițiile în care, pentru monitorizarea nordului Deltei Dunării, ar fi fost suficientă achiziția rapidă a doar 2-3 astfel de radare.

Tot prin programul SAFE se vor achiziționa sisteme C-RAM și anti-dronă SKYNEX și SKYRANGER de la compania Rheinmetall, împreună cu muniția aferentă. Însă Armata Română, după multe tergiversări, la aproape doi ani de la declanșarea războiului, a semnat abia în decembrie 2023 un contract cu aceeași companie pentru modernizarea vechilor sisteme de artilerie antiaeriană Oerlikon din dotare. Scopul era transformarea lor în capabilități C-RAM și anti-dronă, perfect compatibile cu noile sisteme SKYNEX din programul SAFE. Primele două sisteme – suficiente pentru a controla spațiul aerian critic pe unde pătrund dronele rusești – trebuiau livrate încă de anul trecut (calendarul exact de livrare nu este clar).

Despre lipsa de cooperare cu companiile de tehnologie autohtone pentru dezvoltarea de drone interceptoare am tot scris, nu mai sunt multe de adăugat.

Dacă s-ar fi achiziționat la timp acele 2-3 radare Gap Filler (la un cost de aproximativ 30 de milioane de euro fiecare pentru contracte de urgență) și s-ar fi realizat o rețea de senzori acustici și termici în nordul Deltei Dunării (cu un cost de până în 4 milioane de euro), astăzi, cu o investiție de sub 100 de milioane de euro, România ar fi avut o capacitate optimă de detecție. Iar dacă programul de modernizare Oerlikon s-ar fi derulat conform graficului, iar armata ar fi investit efort și ceva fonduri într-un parteneriat real cu companii de tehnologie pentru drone interceptoare, acum am fi avut și capacități de combatere eficiente, moderne, cu riscuri minime de producere a unor efecte colaterale.

De fapt, principala problemă este că aceleași personaje care trebuiau să rezolve aceste vulnerabilități și nu au făcut-o, ne promit acum că peste 2-3 ani vom avea un sistem modern, eficient de descoperire, identificare și angajare/lovire a unor astfel de drone care pătrund în spațiul aerian al României”, este mesajul lui Toma.