Dan Andronic: Europa intră într-o „economie de război”. Impactul conflictului din Orientul Mijlociu ajunge direct la pompă

Tensiunile din Orientul Mijlociu și atacurile iraniene asupra bazei Diego Garcia schimbă nu doar echilibrul militar global, ci și economia Europei. Într-un editorial publicat pentru EVZ, jurnalistul Dan Andronic avertizează că adevăratul război se duce deja la pompă, iar România riscă să rămână fără soluții reale.

Atacul Iranului, semnal global: „nu este doar un incident militar”

Dan Andronic descrie pentru EVZ momentul lansării rachetelor iraniene ca pe un punct de cotitură, care depășește sfera unui simplu incident militar.

„Ceea ce vedem astăzi nu este doar un incident militar eșuat în Oceanul Indian. Este un mesaj scris cu combustibil solid și ambiții imperiale.”

Jurnalistul subliniază că atacul asupra atolului Diego Garcia transmite un mesaj strategic către marile puteri occidentale, demonstrând că distanța nu mai reprezintă o garanție de securitate.

În analiza sa, Andronic mută accentul de la conflictul militar la impactul economic direct asupra populației.

„Dar în timp ce ochii noștri sunt ațintiți spre radarele de la Diego Garcia, adevăratul „război” se dă la pompă. Și aici intervine marea ipocrizie a politicii europene.”

El explică faptul că reacțiile guvernelor europene sunt dictate mai degrabă de presiunea socială decât de strategii economice coerente.

Europa reacționează: accize reduse, plafonări și subvenții

Editorialul evidențiază măsurile adoptate de mai multe state europene pentru a tempera scumpirile la combustibili.

„Franța și Germania taie accizele, Italia activează „acciza mobilă”, iar Ungaria, cu stilul său deja cunoscut de a pune piciorul în prag, plafonează tot ce mișcă.”

Potrivit jurnalistului, aceste decizii sunt motivate de teama guvernelor față de reacția populației în fața creșterii prețurilor.

Andronic descrie contextul actual drept o combinație periculoasă între riscuri militare și vulnerabilități economice.

„Adevărul, cel pe care puțini au curajul să-l spună până la capăt, este că suntem prinși într-o menghină.”

Pe de o parte, există amenințarea militară asimetrică, iar pe de altă parte, o economie europeană fragilă, care încearcă să compenseze prin subvenții efectele inflației.

România, între promisiuni și lipsa de reacție

Editorialul atrage atenția și asupra situației interne, comparând reacțiile altor state cu lipsa unor măsuri clare în România.

„România, țară producătoare de gaze, privește cum vecinii de la Budapesta sau Ljubljana iau măsuri de protecție brutal de pragmatice, în timp ce noi ne mulțumim promisiuni, urmate de jumătăți de măsură și finalizate cu speranța că valul de scumpiri se va opri la graniță.”

Autorul avertizează că această strategie nu va funcționa într-o piață energetică interconectată.

Prețurile globale ajung direct în România

Dan Andronic explică mecanismul prin care tensiunile geopolitice se traduc rapid în creșteri de prețuri pentru consumatori.

„Nu se va opri. Pentru că piața energiei este ca un vas comunicant: când rachetele iraniene tulbură apele în Oceanul Indian, prețul barilului de petrol „Brent” face febră la bursa din Londra, iar la pompele de pe autostrada A1 se afișează nota de plată.”

Concluzia editorialului este una dură: statele europene au început deja să adopte măsuri specifice unei economii de criză, chiar dacă acestea sunt prezentate ca politici sociale.

„Concluzia amară? Europa a intrat într-o eră a „economiei de război” mascate în politici sociale.”

În acest context, stabilitatea prețurilor devine o prioritate strategică, comparabilă cu securitatea militară.

Editorialul se încheie cu un avertisment privind impactul real al conflictului asupra cetățenilor europeni.

„Jocul de poker de la Diego Garcia abia a început. Iar noi, cei de la masă, s-ar putea să descoperim că nota de plată nu se achită în rachete, ci în euro, dolari și, mai ales, în răbdare.”

Totodată, Andronic sugerează că vulnerabilitățile interne pot amplifica efectele externe.

„Ce nu știu iranienii este că noi suntem gata destabilizați de Ilie Bolojan…”