Dan Andronic analizează mitul superiorității ardelenești. De unde vine „complexul bucureșteanului”

Dan Andronic analizează, într-un editorial dedicat unuia dintre cele mai persistente stereotipuri din spațiul public românesc, originile mitului superiorității ardelenești și ale așa-numitului „complex bucureștean”. Jurnalistul și analistul politic susține că imaginea Transilvaniei ca model absolut de ordine și civilizație nu poate fi desprinsă de contextul istoric și instituțional care a modelat cele două mari regiuni ale României. În analiza sa, Dan Andronic argumentează că diferențele istorice au fost transformate, în timp, într-o ierarhie morală care continuă să influențeze discursul public și percepțiile colective.

Dan Andronic explică de unde s-a născut mitul superiorității ardelenești

În editorialul semnat de Dan Andronic, jurnalistul și analistul politic examinează modul în care o serie de stereotipuri despre Transilvania și București continuă să influențeze discursul public și percepțiile privind administrația și dezvoltarea României.

Analistul amintește că imaginea ardeleanului disciplinat și gospodar este prezentată adesea drept un adevăr incontestabil, însă consideră că aceasta ignoră numeroase episoade istorice care contrazic această percepție.

În argumentația sa, jurnalistul amintește de scandaluri financiare și dosare de corupție care au marcat Transilvania, punând sub semnul întrebării ideea unei superiorități morale sau administrative absolute.

„O mulțime de exemple/stereotipuri domină imaginarul colectiv. Finalul: Mitul ardeleanului serios, așezat și gospodar, omul de cuvânt care lucrează încet, dar temeinic.

Serios? De afacerea Skoda ați auzit? Dar de țeapa uriașă Caritas mai ține cineva minte? Prăbușirea Băncii Dacia-Felix, vă spune ceva? Marile dosare de corupție din Cluj, le mai țineți minte?”, scrie Dan Andronic.

Jurnalistul susține că explicația diferențelor dintre Transilvania și Vechiul Regat trebuie căutată în evoluția instituțiilor și a administrației, nu într-o presupusă diferență de caracter între locuitorii celor două regiuni.

El arată că administrația habsburgică a funcționat după reguli birocratice mai stabile și mai impersonale, însă avertizează că această realitate nu trebuie idealizată. În același timp, consideră că nici perioada fanariotă nu poate fi redusă exclusiv la corupție și arbitrariu, întrucât a generat reforme fiscale, juridice și administrative importante.

Diferențele istorice au fost transformate într-o ierarhie morală, susține jurnalistul

În analiza sa, Dan Andronic explică faptul că prestigiul simbolic al Transilvaniei a fost construit și consolidat de elitele intelectuale ale regiunii, în special prin activitatea reprezentanților Școlii Ardelene și a personalităților care au contribuit la dezvoltarea culturii și educației românești.

„Există în cultura publică românească o hartă morală mai rezistentă decât harta administrativă. Pe aceasta, Transilvania apare drept ținutul oamenilor calmi, gospodari și disciplinați, al orașelor „nemțești” și al muncii bine făcute.

Bucureștiul și, prin extensie, Vechiul Regat sunt asociate cu graba, improvizația, zgomotul, clientelismul și o vagă, dar persistentă „balcanicitate”.

Clișeul circulă în glume, în discursul electoral, în comparațiile dintre administrații și chiar în felul în care sunt prezentate orașele la televiziune. În spatele umorului se află însă un paradox”, scrie Dan Andronic.

Autorul amintește că numeroși intelectuali ardeleni au ajuns la București, unde au avut un rol important în modernizarea instituțiilor și a învățământului, contribuind astfel la apariția imaginii ardeleanului care vine în Capitală nu doar pentru afirmare profesională, ci și pentru a corecta sau educa societatea.

Dan Andronic atrage însă atenția că această imagine a fost extinsă asupra întregii provincii, deși elita care a generat-o reprezenta doar o parte foarte restrânsă a populației.

„Când explicația istorică devine verdict antropologic, istoria este înlocuită de folclor”, afirmă Dan Andronic.

Editorialul analizează și perioada de după Marea Unire, când Bucureștiul a devenit centrul administrativ și politic al României, în timp ce Transilvania și-a păstrat, în percepția publică, rolul de reper moral și administrativ.

Autorul consideră că astfel a apărut ceea ce definește drept „provincialismul inversat”, situație în care centrul puterii acceptă să fie evaluat după standardele simbolice atribuite unei provincii.

„Bucureștiul deținea ministerele, bugetul și numirile, Transilvania revendica seriozitatea, disciplina și legitimitatea morală”, spune jurnalistul.

În continuare, jurnalistul examinează modul în care această percepție a fost consolidată după 1989, prin succesul unor proiecte urbane din Transilvania și prin dificultățile administrative ale Capitalei, fără ca aceste comparații să țină cont de diferențele de dimensiune, responsabilități sau presiune economică.

Bucureștiul și Transilvania sunt privite printr-o grilă simbolică, consideră autorul

În partea finală a editorialului, Dan Andronic susține că imaginea celor două regiuni este influențată și de o geografie simbolică europeană, în care vestul este asociat cu ordinea și progresul, iar estul și sudul cu dezordinea și întârzierea.

În opinia sa, Transilvania a fost percepută drept un „Occident interior”, în timp ce Bucureștiul a ajuns să fie asociat cu imaginea unor „Balcani interiori”, chiar dacă această opoziție simplifică excesiv realitatea istorică și socială.

„Termenul „Balcani”, inițial geografic, a devenit una dintre cele mai puternice desemnări peiorative ale modernității europene., În oglindă, Transilvania a devenit „Occidentul nostru”.

Cu alte cuvinte, o regiune suficient de românească pentru a putea fi revendicată, dar suficient de habsburgică, germană și maghiară în patrimoniul său urban, pentru a servi drept dovadă a apartenenței la Europa Centrală”, scrie în editorial, Dan Andronic.

Autorul respinge și teza potrivit căreia Ardealul ar produce, iar Bucureștiul doar ar consuma resursele țării, invocând date economice care arată contribuția majoră a Capitalei la produsul intern brut al României.

În încheiere, Dan Andronic apreciază că diferențele istorice dintre cele două spații există și nu trebuie negate, însă acestea nu justifică transformarea lor într-o ierarhie morală permanentă.

„În realitate, cele două lumi nu mai pot fi separate. Tensiunea dintre ele nu este atât un complex de inferioritate, cât o dezbatere încă neîncheiată despre forma românească a modernității”, concluzionează Dan Andronic.