UPDATE Cutremur puternic în Japonia. A fost emisă alertă de tsunami după seismul de 7,1. S-a cutremurat și China

Un cutremur cu magnitudinea preliminară de 7,1 s-a produs marți în sud-vestul Japoniei, determinând autoritățile să emită avertizări de urgență și o alertă de tsunami. Seismul a avut loc în prefectura Kumamoto, pe insula Kyushu, iar avertizările au vizat mai multe prefecturi din regiune. Până în prezent, autoritățile nu au anunțat un risc de tsunami pentru Hawaii sau Samoa Americană. Tot astăzi, au fost două cutremure și în China.

Știrea Inițială

Cutremurul din Japonia a declanșat avertizări de urgență în șapte prefecturi

Cutremurul a fost înregistrat marți, la ora locală 16:27, în prefectura Kumamoto, potrivit Agenției Meteorologice din Japonia (JMA). Instituția a estimat magnitudinea preliminară la 7,1, iar epicentrul a fost localizat la aproximativ 10 kilometri adâncime, conform agenției nipone Kyodo.

Imediat după producerea seismului, Guvernul Japoniei a activat sistemul de avertizare pentru situații de urgență și a emis alerte pentru prefecturile Kumamoto, Nagasaki, Kagoshima, Fukuoka, Saga, Oita și Miyazaki, toate aflate pe insula Kyushu, în sud-vestul țării.

Totodată, Agenția Meteorologică Japoneză a emis o avertizare de tsunami pentru mările Ariake și Yatsushiro, estimând posibilitatea producerii unor valuri de până la un metru.

Populația din zonele de coastă a fost îndemnată să se îndepărteze de țărm și să evite accesul în apropierea oceanului până la ridicarea avertizării.

📹🇯🇵 Otra perspectiva de la ocurrencia del #terremoto M7.1 [#JMA] con epicentro en #Kumamoto al interior de un establecimiento comercial. 28/Jul/2026.#SASSLA pic.twitter.com/TKgd1tP8WY

— SASSLA (@SasslaMx) July 28, 2026

În același timp, Centrul american de avertizare pentru tsunami din Pacific (PTWC) a transmis că nu există pericol de tsunami pentru Hawaii și Samoa Americană în urma cutremurului produs în Japonia.

De ce intensitatea unui cutremur este diferită de magnitudine

În Japonia, autoritățile utilizează atât magnitudinea unui cutremur, cât și scala națională de intensitate seismică, denumită shindo, pentru a evalua impactul asupra populației și infrastructurii.

Spre deosebire de magnitudine, care măsoară energia eliberată la sursa seismului, intensitatea indică forța cu care cutremurul este resimțit într-o anumită zonă. Din acest motiv, specialiștii consideră că valoarea shindo oferă o imagine mai fidelă asupra pagubelor care pot apărea la suprafață.

Un nivel 7 pe scala japoneză de intensitate reprezintă maximul posibil și este asociat unor efecte devastatoare. Un astfel de eveniment a fost consemnat doar de patru ori până în prezent, iar fiecare dintre aceste cutremure s-a soldat cu victime.

„Undele cutremurelor se atenuează pe măsură ce se propagă. Nu se atenuează prea mult atunci când cutremurul are o adâncime de doar câțiva kilometri, chiar sub o zonă populată”, a declarat prof. Robert Geller, seismolog la Universitatea din Tokyo.

Deoarece magnitudinea este dedusă, nu măsurată direct, spune el, există discrepanțe între magnitudinea atribuită de diferite agenții – cutremurul de la Kobe din 1995, care a ucis peste 6.000 de oameni, a avut o magnitudine de 6,9, conform Serviciului Geologic al Statelor Unite, dar o magnitudine de 7,3, conform Agenției Meteorologice din Japonia. Scara de magnitudine este logaritmică, indicând o diferență de eliberare de energie de aproape patru ori între cele două citiri.

Specialiștii explică faptul că un cutremur de magnitudine ridicată, produs la mare adâncime, poate provoca efecte mai reduse decât un seism mai slab, dar cu un focar situat foarte aproape de suprafață. În cazul sistemului shindo, valoarea maximă este înregistrată, de regulă, în apropierea epicentrului și scade progresiv odată cu distanța.

Japonia folosește unul dintre cele mai avansate sisteme de avertizare seismică din lume

Actualul sistem de avertizare timpurie din Japonia se bazează pe o rețea extinsă de seismografe amplasate pe întreg teritoriul țării. Aceste echipamente detectează rapid undele primare ale unui cutremur și transmit instantaneu date către centrele de procesare ale Agenției Meteorologice.

Pe baza acestor informații, computerele estimează aproape imediat dimensiunea și localizarea probabilă a seismului. Dacă sunt îndeplinite criteriile de alertare, avertizările sunt trimise automat către telefoane mobile, posturi de televiziune și numeroase infrastructuri critice.

Sistemul permite inclusiv oprirea automată a trenurilor de mare viteză și avertizarea populației înainte de sosirea undelor seismice secundare, considerate cele mai distructive.

„Este util, dar nu perfect, deoarece oferă avertismente care le permit să oprească trenurile în cazul cutremurelor îndepărtate, dar nu și în cazul cutremurelor chiar sub șine”, a spus Geller.

Acest sistem este considerat unul dintre motivele pentru care Japonia reușește să reducă efectele unor seisme majore, însă au existat și erori. În 2013, Agenția Meteorologică Japoneză și-a cerut scuze după ce a emis din greșeală o avertizare privind un presupus cutremur cu magnitudinea 7,8 în regiunea Kansai, eveniment care nu s-a produs.

Marile cutremure au modelat sistemul japonez de protecție seismică

Experiența acumulată în urma unor dezastre majore a determinat Japonia să își perfecționeze constant metodele de monitorizare și răspuns în caz de cutremur.

Marele cutremur din estul Japoniei, produs la 11 martie 2011, a declanșat tsunamiul devastator care a provocat accidentul nuclear de la Fukushima. Seismul a fost resimțit aproape pe întreg teritoriul țării, cu intensități care au atins nivelul 7 în anumite zone din prefectura Miyagi și peste nivelul 5 inclusiv în unele cartiere din Tokyo.

Datele Agenției Meteorologice Japoneze, disponibile din 1923, arată că intensitatea maximă de nivel 7 a fost înregistrată doar de patru ori: la cutremurul din Kobe din 1995, la cel din Chuetsu din 2004, la marele seism din 2011 și la cutremurul produs săptămâna trecută în Kumamoto.

Potrivit definiției oficiale a JMA, la nivelul 7 este „imposibil să rămâi în picioare”. În astfel de situații, oamenii pot fi „aruncați prin aer”, clădirile din lemn se pot prăbuși, iar inclusiv structurile din beton armat pot suferi avarii majore sau se pot prăbuși.