Leul s-a depreciat joi în raport cu euro și dolarul american, potrivit cursului oficial publicat de Banca Națională a României (BNR). În schimb, moneda națională a câștigat ușor teren față de francul elvețian, iar lira sterlină a înregistrat o ușoară creștere.
Euro trece de 5,085 lei, iar dolarul urcă peste 4,38 lei
Cursul euro a ajuns joi la 5,0856 lei, în creștere față de valoarea de 5,0829 lei înregistrată miercuri. Dolarul american a crescut și el ușor, fiind cotat la 4,3800 lei, comparativ cu 4,3643 lei în ședința precedentă.
Francul elvețian a scăzut ușor, ajungând la 5,4781 lei, față de 5,4817 lei în ziua anterioară. În schimb, lira sterlină a crescut marginal, la 5,7719 lei, față de 5,7688 lei miercuri.
Astfel, leul înregistrează o ușoară depreciere generală față de principalele valute internaționale, evoluție pusă de analiști pe seama volatilității piețelor europene și a presiunilor externe asupra monedelor din regiune.
Indicii ROBOR continuă să scadă ușor
Banca Națională a României a anunțat miercuri și valorile actualizate ale indicilor ROBOR, utilizați în calculul dobânzilor pentru creditele în lei. ROBOR la trei luni, folosit în cazul creditelor de consum cu dobândă variabilă, a scăzut la 6,37% pe an, de la 6,39% în ziua precedentă.
ROBOR la șase luni, indicatorul de referință pentru creditele ipotecare, a coborât la 6,53% de la 6,54%, iar ROBOR la 12 luni a ajuns la 6,74%, față de 6,75%.
La începutul anului, ROBOR la trei luni era de 5,92%, ceea ce arată o creștere de peste 0,4 puncte procentuale de la începutul lui 2025, însă tendința actuală este de stabilizare și ușoară scădere.
IRCC rămâne la cel mai ridicat nivel de până acum
Indicele de referință pentru creditele consumatorilor (IRCC) este în prezent de 6,06% pe an, cel mai mare nivel de la introducerea acestui indicator. Potrivit BNR, valoarea a fost calculată ca medie aritmetică a ratelor de dobândă zilnice ale tranzacțiilor interbancare din trimestrul al doilea al anului 2025.
Deși IRCC se menține ridicat, scăderea ușoară a indicilor ROBOR sugerează o detensionare graduală a pieței creditelor în lei, în contextul unei stabilități mai mari a politicilor monetare.
