Criza invizibilă din Europa: fenomenul care amplifică seceta și incendiile

Europa se confruntă cu efecte tot mai vizibile ale schimbărilor climatice, pe fondul unor perioade de căldură extremă, secetă, incendii de vegetație și inundații care afectează tot mai multe regiuni. Experți din organizații de mediu, inclusiv WWF, atrag atenția, într-un editorial pentru Euronews, asupra necesității unor măsuri urgente de adaptare climatică.

Europa pierde un „scut” natural împotriva dezastrelor climatice

Specialiștii susțin că introducerea restaurării peisajelor și a sistemelor de apă sănătoase în centrul politicilor climatice ar putea contribui la reducerea riscurilor înainte ca acestea să producă efecte majore. În ultimele perioade, valurile de căldură record au pus presiune pe sistemele de sănătate, incendiile s-au extins în mai multe zone, iar infrastructura esențială a devenit mai vulnerabilă în fața fenomenelor extreme.

Căldura, seceta, incendiile și inundațiile nu mai apar ca fenomene separate, ci se succed tot mai rapid, afectând teritorii și infrastructuri care nu au fost proiectate pentru condițiile climatice actuale.

Schimbările climatice determină creșterea temperaturilor în Europa, însă vulnerabilitatea continentului este amplificată și de transformările produse asupra mediului în ultimele decenii. Drenarea zonelor umede, modificarea cursurilor râurilor, impermeabilizarea solurilor și degradarea ecosistemelor naturale au redus capacitatea peisajelor de a face față fenomenelor extreme, potrivit celor realtate de Euronews.

Europa ascunde o problemă care agravează seceta, incendiile și valurile de căldură

Zonele care aveau anterior rolul de a absorbi, păstra și elibera treptat apa nu mai pot îndeplini aceeași funcție. Acest lucru contribuie la intensificarea perioadelor de secetă, la accentuarea temperaturilor ridicate și la creșterea impactului inundațiilor.

În acest context, Comisia Europeană pregătește noul Cadru european pentru reziliența climatică, care include o legislație obligatorie destinată să stabilească modul în care Europa se va pregăti pentru efectele schimbărilor climatice în următoarele decenii.

Noua reglementare reprezintă o oportunitate pentru trecerea de la intervențiile după producerea dezastrelor la măsuri de prevenire care să reducă riscurile climatice de la sursă. Există însă și riscul ca acest cadru să se transforme într-un proces administrativ bazat pe planuri și evaluări, fără obiective clare privind rezultatele necesare pentru o reziliență climatică reală.

Soluțiile bazate pe natură, parte a strategiilor de adaptare

Potrivit experților, răspunsurile publicului la consultarea organizată de Comisia Europeană au evidențiat nevoia unor investiții mai mari în prevenție și în soluții bazate pe natură, considerate o componentă importantă a protecției împotriva riscurilor climatice.

În același timp, peisajele degradate continuă să amplifice efectele fenomenelor extreme. Zonele umede, luncile inundabile, turbăriile, solurile sănătoase și pădurile, care contribuie la stocarea apei, alimentarea rezervelor subterane, reducerea temperaturilor și echilibrarea condițiilor climatice, au fost reduse treptat prin intervenții umane.

Efectul este un sistem în care apa se scurge prea rapid în perioadele ploioase, iar în perioadele fără precipitații resursele dispar mai repede. Această situație crește expunerea comunităților la alternanțe mai severe între inundații, secetă, incendii și creșterea nivelului mării.

Restaurarea capacității naturale de retenție a apei a peisajelor este considerată o măsură care poate avea efecte asupra mai multor domenii. Refacerea acestor funcții poate contribui la protejarea localităților împotriva inundațiilor, la menținerea rezervelor de apă în perioadele secetoase, la reducerea riscului de incendii, la susținerea agriculturii și la diminuarea temperaturilor din zonele urbane.

Adaptarea climatică depinde de măsuri aplicate la scară largă

Cercetările recente menționate de experți, inclusiv cele realizate prin programul german KliMaWerk, indică faptul că măsurile de retenție a apei și restaurare a peisajelor aplicate pe suprafețe extinse pot fi mai eficiente și mai durabile decât soluțiile tehnice izolate. Potrivit acestor analize, una dintre principalele provocări este reprezentată de modul de coordonare și aplicare a acestor măsuri.

Viitoarea legislație europeană va fi evaluată prin capacitatea sa de a trece dincolo de identificarea riscurilor climatice și de a oferi statelor membre instrumentele necesare pentru reducerea acestora.

O variantă analizată este obligarea statelor membre să stabilească unde măsurile naturale de retenție a apei pot contribui la reducerea riscurilor de inundații, secetă și incendii. O altă posibilitate este introducerea unor obiective naționale sau regionale privind creșterea capacității peisajelor de a reține apa, pe modelul unor inițiative existente în anumite regiuni europene.

Aceste măsuri nu ar presupune aplicarea unui model identic în toate statele membre. Autoritățile naționale și regionale ar putea adapta obiectivele și soluțiile la propriile condiții hidrologice, însă ar trebui să ia în considerare rolul pe care degradarea peisajelor îl are în amplificarea riscurilor climatice.

Restaurarea ecosistemelor, parte a politicilor de prevenție

Discuția privind adaptarea climatică depășește domeniul organizațiilor de mediu. Companiile de apă, agricultorii, asigurătorii, mediul de afaceri și autoritățile regionale sunt direct afectate de instabilitatea ciclului apei și de costurile generate de fenomenele extreme.

Riscurile climatice sunt interconectate, iar măsurile de răspuns trebuie să țină cont de această complexitate. Restaurarea zonelor naturale care contribuie la reglarea apei poate reprezenta una dintre componentele politicilor europene de adaptare la noile condiții climatice.

Noul Cadru european pentru reziliența climatică este astfel văzut ca o posibilitate de integrare a restaurării peisajelor și a sistemelor de apă sănătoase în politicile climatice europene, prin măsuri orientate spre reducerea riscurilor înainte de apariția efectelor acestora.