Criza din Iran are o cauză economică, nu politică. Cristian Socol: Este exemplul unei țări îngenuncheate de politici greșite

Profesorul universitar Cristian Socol susține că explicația principală pentru protestele din Iran este una economică. În analiza sa, el leagă nemulțumirile de prăbușirea monedei, inflația ridicată și scăderea puterii de cumpărare.

Cristian Socol spune că prăbușirea rialului și inflația ar fi împins populația spre proteste masive

Cristian Socol afirmă că prăbușirea monedei naționale, inflația explozivă și deteriorarea puterii de cumpărare au creat tensiuni sociale majore într-o societate deja inegală. El spune că efectele sancțiunilor economice, financiare și tehnologice s-au suprapus peste dezechilibre interne, iar combinația ar fi dus la un efect cumulativ extrem de puternic, potrivit Mediafax.

În opinia sa, Iranul, deși are un potențial economic ridicat, ar fi ajuns într-un colaps produs de presiuni interne și externe. El consideră că ieșirea din această situație ar fi dificilă și ar depinde de ridicarea sancțiunilor și de reforme economice consistente. În tot acest tablou, Socol insistă că factorul încredere ar fi decisiv pentru revenire.

În analiza sa, el subliniază că multe interpretări pun accentul pe revendicările politice, însă spune că motorul real al protestelor ar fi, în primul rând, economia. Socol arată că disperarea economică a unei mari părți a populației ar alimenta una dintre cele mai grave crize din istoria Iranului.

„Prăbușirea monedei naționale, inflația explozivă și deprecierea puterii de cumpărare au creat tensiuni sociale majore, într-o societate și așa inegală. Efectele sancțiunilor economice, financiare și tehnologice s-au suprapus unor dezechilibre interne, creând un efect de cauzalitate cumulativă devastator. O țară cu potențial economic ridicat, Iranul a colapsat sub acțiunea agregată a unor tensiuni interne și externe. Poate ieși greu din această menghină, în opinia mea doar prin ridicarea sancțiunilor și reforme economice consistente. Factorul încredere este cheia revenirii.”

Cererile protestatarilor, legate de costul vieții, nu de agenda politică

Cristian Socol susține că protestele masive declanșate din 28 decembrie 2025 ar avea ca principală cauză reducerea abruptă a nivelului de trai. În această logică, el arată că principalele cereri ale protestatarilor ar viza stabilizarea monedei, protecția împotriva inflației și reducerea prețurilor.

El adaugă că efectele crizei economice ar fi devenit elementul comun care ar fi reunit grupuri foarte diferite de protestatari, cu nemulțumiri diverse. În opinia sa, șocurile economice ar fi fost transformate rapid în tensiuni sociale grave, apoi într-o criză politică și de încredere.

Socol prezintă Iranul ca exemplu de țară afectată atât de politici greșite, inclusiv economice, cât și de sancțiuni internaționale. El pune accent pe faptul că degradarea economică nu ar fi fost un accident izolat, ci rezultatul mai multor crize suprapuse.

Devalorizarea monedei și scumpirile au creat un cerc vicios greu de oprit

În detaliile economice, Cristian Socol afirmă că rialul s-a depreciat puternic față de dolar în decembrie, iar declinul ar fi accelerat inflația. El indică o depreciere de 17% într-o singură lună și un declin total de 153% într-un an.

Socol amintește și un reper istoric legat de cursul de schimb, menționând că pragul de peste 1,5 milioane de riali pentru un dolar ar fi reprezentat un record. Totodată, el indică și nivelul actual, de 1,06 milioane riali pentru un dolar.

În interpretarea lui, creșterea excesivă a prețurilor ar fi dus la o scădere dramatică a puterii de cumpărare pentru majoritatea populației. Iar inflația ar fi alimentat din nou deprecierea monedei, ceea ce ar fi împins economia într-un cerc vicios.

El menționează o inflație medie anuală de 42,2% și o creștere de 72% la prețurile pentru alimente, băuturi și țigări, pe care le prezintă drept semnale clare ale unei crize economice severe. În acest context, produsele alimentare de bază, serviciile medicale și bunurile importate ar fi devenit atât de scumpe încât ar fi fost inaccesibile pentru o parte mare a populației.

Socol leagă aceste efecte și de polarizarea socială. El indică o rată a sărăciei absolute de 30%, echivalentul a aproximativ 28 de milioane de persoane, și o rată a sărăciei extreme de 7%, în jur de 7 milioane de persoane afectate de foamete și malnutriție.

„Șocurile economice s-au transformat în tensiuni sociale grave și într-o criză politică și de încredere. Este exemplul unei țări îngenuncheate de politici greșite (inclusiv economice) și de sancțiunile internaționale impuse. În primul rând, prăbușirea monedei naționale (rialul) față de dolar cu 17% în decembrie (un declin total de 153% în ultimul an) (Infografic 1) s-a dus în creșterea inflației. Peste 1,5 milioane riali pentru un dolar (în prezent 1,06 milioane riali pentru un dolar) reprezintă un record istoric. Creșterea excesivă a prețurilor a condus la o scădere dramatică a puterii de cumpărare pentru marea majoritate a populației iraniene. Inflația explozivă a ”stimulat” la rândul ei deprecierea masivă a monedei, intrându-se într-un cerc vicios.”

Sancțiunile și politicile interne ar fi lovit economia, iar războiul din 2025 a agravat situația

Cristian Socol explică evoluția crizei printr-o combinație de politici greșite și sancțiuni internaționale impuse Iranului din cauza programului nuclear. El spune că sistemul dual privind cursul de schimb, cu un curs administrat pentru marile companii și anumiți importatori, respectiv un curs liber pentru cetățeni, ar fi intrat în colaps și ar fi fost afectat de corupție și căutare de rentă.

În analiza sa, el indică faptul că, din 2011, sancțiunile ar fi redus puternic încasările valutare din vânzările de petrol. Socol menționează o scădere de șase ori, de la 1,8 milioane barili pe zi înainte de 2011, până la aproximativ 300.000 barili pe zi. În viziunea lui, acest lucru ar fi dus la deficite bugetare ridicate și la reducerea potențialului economic cu mai mult de jumătate.

Socol mai susține că războiul de 12 zile din iunie 2025 cu Israelul ar fi amplificat problemele economice existente. El îl leagă de fenomene precum fuga capitalului, reducerea investițiilor și creșterea costurilor de finanțare.

La această presiune, el adaugă și proiecția de buget prezentată în noiembrie 2025, care ar fi inclus măsuri de austeritate pentru majoritatea populației, precum creșteri de taxe și indexarea doar la jumătate a salariilor din sectorul public. În interpretarea sa, acest pachet ar fi amplificat nemulțumirile într-o societate descrisă ca fiind puternic polarizată. Socol spune și că seceta pronunțată și lipsa apei în anumite regiuni ar fi accentuat criza.

Ajutoarele sociale nu au calmat tensiunile, iar încrederea în stat s-a pierdut

Cristian Socol afirmă că încercarea guvernului de a tempera tensiunile prin ajutoare sociale de 40 de dolari, la paritatea puterii de cumpărare, pentru 84 de milioane de beneficiari, adică 90% din populație, nu ar fi fost suficientă.

El adaugă că salariul mediu în Iran ar fi de 255 de dolari, iar salariul minim de 110 dolari, ceea ce ar arăta cât de limitat este spațiul de manevră pentru populația obișnuită.

În analiza sa, Socol susține că guvernul ar avea o problemă structurală, fiindcă nu ar reuși să recâștige încrederea populației în stabilizarea economiei, în revenirea monedei și în controlul inflației. El descrie statul iranian ca fiind prins între tensiunile interne și presiunile externe, mai ales în relația cu Israelul și SUA.

În același timp, el notează că Iranul ar avea puncte forte importante, dar care nu l-ar fi protejat de colaps. Socol enumeră rezervele mari de petrol și gaze, indicând locul 3 în lume la rezervele de petrol și locul 2 la rezervele de gaze. El mai menționează și o pondere redusă a datoriei guvernamentale în PIB, de 35,9% în 2025, alături de o populație relativ tânără și educată.

Pe linia relațiilor comerciale, el spune că în 2025 aproximativ 35% din exporturile și importurile Iranului ar fi fost pe relația cu China, considerată principalul partener comercial.

Criza din Iran ar putea afecta energia, inflația globală și stabilitatea regională

Cristian Socol explică și cum ar putea influența criza iraniană economia globală. El pune pe primul loc riscul asupra prețurilor la energie și gaze naturale, pornind de la faptul că aproximativ 20% din petrolul mondial și 30% din gazul natural lichefiat ar tranzita Strâmtoarea Ormuz.

În scenariul unei blocări parțiale, Socol estimează că prețul petrolului ar putea crește cu 10–30%, ceea ce ar duce barilul peste 85 de dolari. El adaugă că această evoluție ar putea crește inflația globală cu 0,6–0,8 puncte procentuale.

În același tablou, el vorbește despre perturbarea comerțului maritim din Golf, evaluat la peste 1.000 miliarde de dolari pe an. El mai indică și creșterea riscului geopolitic, cu efect în piețele financiare, ceea ce ar însemna volatilitate ridicată.

În final, Socol amintește și riscul unei crize umanitare, arătând că un conflict regional ar putea implica peste 70 de milioane de oameni din zonele direct afectate, iar numărul refugiaților ar putea crește cu 2–5 milioane în statele vecine.

Cristian Socol susține că Iranul ar putea ieși din cercul vicios doar prin ridicarea sancțiunilor internaționale. În opinia sa, acest pas ar putea contribui la restabilirea încrederii interne și externe, la atragerea investițiilor, la refacerea potențialului economic și la reconstruirea plasei de siguranță socială.