Sindicatele cer o creștere de 300 de lei a salariului minim brut
Presiunile sindicale vizează o majorare a salariului minim brut de la 4.050 lei la 4.350 lei. Argumentul principal este creșterea costului vieții și necesitatea susținerii puterii de cumpărare a angajaților cu venituri mici.
Propunerea este analizată într-un moment în care economia României se confruntă cu încetinirea vânzărilor și cu incertitudini legate de evoluția fiscală.
Profesorul de economie Cristian Păun explică faptul că salariul minim este, în realitate, un instrument fiscal mascat. Aproximativ jumătate din salariul brut este reprezentată de taxe și contribuții, ceea ce înseamnă că orice majorare se traduce automat într-o creștere a veniturilor statului.
În acest context, o majorare de 300 de lei brut presupune costuri suplimentare semnificative pentru angajatori, fără ca întreaga sumă să ajungă efectiv la angajat.
„Povestea cu salariul minim este o poveste despre creștere de taxe, în primul rând, pentru că jumătate din salariul minim este format din taxe și contribuții. Deci, oricine vorbește despre creșterea salariului minim cu trei sute de lei, cu șapte sute de lei, vorbește de fapt de creșterea taxelor cu o sută cincizeci de lei, circa trei sute cincizeci de lei circa pe fiecare loc de muncă lunar.
Firmele să plătească în plus această sumă de bani către bugetul statului. Deci, această poveste, în primul rând, ascunde o creștere de taxe pe mediul de afaceri”, afirmă Cristian Păun.
Momentul economic este nepotrivit pentru o astfel de decizie
Economistul atrage atenția că majorarea salariului minim vine într-o perioadă în care multe companii se confruntă cu stagnarea sau scăderea cifrei de afaceri. Impunerea unor costuri suplimentare prin lege, fără o creștere corespunzătoare a productivității sau a cererii, este descrisă ca o măsură prociclică. Aceasta riscă să accentueze dificultățile firmelor, în loc să le ajute să depășească perioada dificilă.
„Este complet inoportună, pentru că tu, dacă vii acum să crești niște costuri și niște taxe pe mediul de afaceri, unde vânzările nu cresc, comenzile nu cresc, cifra de afaceri nu crește pentru cei mai mulți dintre ei.
Vă dați seama că practic această măsură devine una prociclică, grăbind și mai mult necazurile pentru companiile private din România, și așa destul de mari”, avertizează profesorul.
România conduce la creșterea salariului minim, dar nu la productivitate
Cristian Păun subliniază că România se află de ani buni pe primele locuri în Uniunea Europeană la ritmul de creștere a salariului minim. În schimb, țara nu se regăsește în topuri similare când vine vorba de productivitatea muncii, competitivitate sau valoare adăugată.
Această discrepanță pune presiune pe afacerile care nu pot susține costuri mai mari fără a pierde din competitivitate, potrivit adevarul.ro.
„Noi suntem campionii creșterii salariului minim în Uniunea Europeană de vreo cincisprezece ani, pe locul întâi cu cea mai mare creștere a salariului minim. Dar noi nu suntem pe locul întâi la dinamica productivității muncii, la dinamica competitivității, la dinamica acestor rentabilități, acestor indicatori care sunt vitali pentru o afacere.
Cu alte cuvinte, noi avem afaceri care nu sunt nici rentabile, nici cu valoare adăugată mare, nici competitive cu ale altor țări din Uniunea Europeană, dar în schimb suntem campionii creșterii salariului minim, deci nu reprezintă în momentul de față o soluție oportună”, explică acesta.
Riscul concedierilor este una dintre principalele consecințe
Potrivit economistului, într-o economie de piață salariul este un cost care trebuie susținut din vânzări. Dacă prețurile cresc prea mult, consumatorii cumpără mai puțin, iar firmele sunt forțate să reducă cheltuielile.
„Dacă tot e o soluție la sărăcie, de ce nu facem salariul minim astăzi în România egal cu salariul mediu din Luxemburg? Și am rezolvat problema. Pur și simplu toți românii ar putea să trăiască ca luxemburghezii dintr-o lege pe care o dă statul (…).
Ar fi un dezastru total. Instant ar închide toată economia, pentru că salariile tale sunt plătite întotdeauna de consumatorul care cumpără de la tine. El, prin preț, îți plătește salariul. Dacă nu cumpără de la tine pentru că i se pare prețul prea mare, automat tu nu o să-ți iei salariul. Salariul tău minim o să devină zero”, detaliază economistul.
În acest scenariu, primele afectate sunt locurile de muncă marginale, adică acele posturi care nu contribuie direct la producție. Astfel, o creștere forțată a salariului minim poate duce la concedieri, exact în rândul categoriilor pe care măsura ar trebui să le protejeze.
„Aplicând această măsură, ea va avea efecte contrare, mai degrabă decât efecte benefice la nivelul sistemului economic. Și, în final, o să avem distrugere de valoare, o să avem distrugere de locuri de muncă, o să avem oameni care vor fi lăsați pe străzi, mai ales dacă au o importanță marginală pentru business.
Când mie îmi crește salariul minim și statul mă obligă să plătesc mai mult salariu pentru angajații mei, încep să plătesc această creștere de salariu minim dând afară oameni, dând afară zece la sută din oameni, dacă salariul minim crește cu zece la sută și atunci din zece oameni vor mai lucra doar nouă. Din zece oameni îl dau afară pe cel care nu e direct productiv, adică îl dau afară pe cel care îmi șterge de praf mașinăriile, îmi duce corespondența prin firmă, îmi face curățenie pe acolo, îmi păzește firma și înlocuiesc paznicul.”, exemplifică Păun.
Efectele se extind și asupra sectorului bugetar
Un alt aspect semnalat este legătura dintre salariul minim și grilele de salarizare din sectorul public. Multe venituri bugetare sunt raportate la salariul minim, astfel că orice majorare declanșează automat presiuni pentru creșteri salariale în administrație. Acest lucru afectează bugetul de stat și poate alimenta inflația, prin injectarea de bani fără o creștere corespunzătoare a producției.
„O astfel de măsură este despre salariile din sectorul bugetar, pentru că sunt foarte multe salarii în sectorul bugetar care depind de salariul minim. Or, dacă tu crești salariul minim, imediat vii și spui: uite, avem motiv acum că a crescut salariul minim, să creștem și celelalte salarii care sunt legate în sectorul bugetar prin mecanisme automate de creștere a salarizării”, arată profesorul.
Spirala salarii–inflație rămâne un risc major
În final, profesorul Cristian Păun avertizează asupra riscului intrării într-o spirală salarii–inflație. Creșterea salariilor impusă administrativ duce la creșterea costurilor, apoi a prețurilor, ceea ce generează noi cereri de majorări salariale. În acest ciclu, puterea de cumpărare reală poate ajunge să scadă, chiar dacă veniturile nominale cresc.
„Această poveste cu salariul minim este periculoasă prin aceea că mecanismul salariului minim (…) este parte a acelei spirale periculoase numită spirală inflație-salarii. Adică salariul minim fiind un salariu pe care îl stabilește autoritatea prin lege, un preț stabilit de stat, salariul minim face următorul lucru: Crește inflația?
Vine statul și folosește argumentul inflației pentru creșterea salariilor. Cresc salariile, cresc costurile, cresc prețurile, crește inflația”, conchide Cristian Păun.
