Copiii olandezi sunt printre cei mai fericiți din lume. Are acest ritual vreo legătură?

Copiii olandezi sunt considerați printre cei mai fericiți și mai sănătoși din lume. În acest context, atenția se îndreaptă adesea către obiceiurile lor zilnice, inclusiv un ritual de mers pe jos care implică mii de elevi în fiecare an. Întrebarea apare natural: poate această tradiție să explice, măcar parțial, nivelul ridicat de bunăstare observat în rândul copiilor din Țările de Jos?

Un ritual aparent banal ar putea explica fericirea copiilor olandezi

Într-o seară ploioasă, sute de copii au ajuns la Westerpark din Amsterdam, însoțiți de părinți și veniți în mare parte pe bicicletă. Deși vremea fusese instabilă pe tot parcursul zilei, la ora 17:00 grupurile au început să se adune. Pelerinele de ploaie au devenit uniforma serii, iar punctul de plecare a fost organizat de voluntari, care au coordonat înscrierile și formarea grupurilor.

Evenimentul face parte din Avondvierdaagse, „plimbarea de seară de patru zile”, o tradiție desfășurată anual în numeroase localități din Țările de Jos. Copiii parcurg trasee de 5 sau 10 kilometri, iar la finalul celor patru seri primesc medalii, flori și uneori dulciuri. Potrivit Asociației Regale Olandeze de Mers pe jos (KWbN), aproximativ o jumătate de milion de persoane participă anual în circa 700 de locații, cu sprijinul a zeci de mii de voluntari.

Voluntarii joacă un rol esențial în desfășurarea traseelor. „Evenimentul este atât de olandez – nu au așa ceva nicăieri altundeva”, spune Judith van Oudheusden, implicată în coordonarea punctelor de control. Ea explică faptul că participanții își confirmă parcurgerea etapelor prin ștampilarea unor carduri, necesare pentru obținerea medaliei la final.

Origini și evoluție istorică

Potrivit The Guardian, tradiția Avondvierdaagse își are rădăcinile la începutul secolului XX. „Avondvierdaagse își are originea în ideologia militară”, explică Inger Leemans, profesor de istorie culturală. Primele marșuri au apărut în 1909 la Nijmegen, inițial ca exerciții cu scop militar, ulterior deschise publicului larg după al Doilea Război Mondial.

În prezent, Marșul de patru zile de la Nijmegen este considerat cel mai amplu eveniment de acest tip din lume, reunind zeci de mii de participanți din numeroase țări. Arno van Gemert descrie Avondvierdaagse drept „fratele sau sora mai mică” a acestui eveniment, destinat în special copiilor și familiilor.

De-a lungul timpului, mersul pe jos a devenit mai mult decât o activitate organizată. A ajuns să fie perceput ca parte a identității culturale olandeze, comparabil cu alte manifestări populare precum Ziua Regelui. Tradiția are chiar și un element culinar specific: o jumătate de portocală acoperită cu o mentă Wilhelmina, oferită copiilor în timpul traseului.

Deși nu a fost conceput inițial ca o formă de educație fizică, evenimentul este privit astăzi și din această perspectivă. „Este important ca aceștia să fie activi fizic și să își poată dezvolta abilitățile motorii de la o vârstă fragedă”, explică Sanne de Vries, specialist în activitate fizică la copii.

Activitate fizică și reziliență

Participarea la trasee zilnice este privită ca o modalitate de a încuraja rezistența și perseverența. „Li s-a prezentat ca o mare provocare, pentru că sunt 5 km și pare super greu”, spune Fernanda Gomes, care merge alături de fiica ei. „Chiar dacă plouă, o fac, iar mesajul din spatele acestui traseu este foarte bun pentru copii.”

Copiii olandezi se află frecvent în topul clasamentelor internaționale privind fericirea. Un raport UNICEF i-a plasat din nou pe primul loc în ceea ce privește bunăstarea și sănătatea mintală în rândul țărilor occidentale. Relațiile sociale puternice și nivelul ridicat de independență sunt factori menționați constant în studii.

În acest context, Avondvierdaagse funcționează ca un spațiu social extins. Copiii merg alături de colegi și familie, în afara mediului școlar. Unii poartă tricouri personalizate, iar inscripții precum „ Ren voor je leven ” pot fi observate pe traseu. „E distractiv cu prietenii”, spune Robin Astill, participant în vârstă de 10 ani.

Și adolescenții împărtășesc aceeași experiență. „Îmi place că este ceva ce se întâmplă în fiecare an și te ajută să faci mișcare”, spune Ansel Howard. Părinții consideră evenimentul o oportunitate de a petrece timp în comunitate și de a descoperi zone ale cartierului mai puțin frecventate în mod obișnuit.

Comunitate, incluziune și organizare

Deși perceput ca un eveniment pozitiv, există și discuții legate de gradul de incluziune. Participarea nu reflectă întotdeauna diversitatea comunităților urbane, în special în zonele mari, unde sunt prezenți mai ales părinți cu venituri mai ridicate. În același timp, organizarea depinde semnificativ de voluntari, iar unele ediții au fost afectate de lipsa acestora.

„În ultimii ani, unele evenimente au trebuit să se oprească din cauza lipsei de voluntari”, spune Philip Bueters. În același timp, el subliniază dificultatea de a menține implicarea constantă pe durata celor patru zile.

Organizatorii și participanții descriu evenimentul ca pe un efort comunitar susținut. Resursele provin de la localnici și sponsori, iar KWbN oferă sprijin logistic și medalii. Conceptul de Gezelligheid este frecvent invocat pentru a descrie atmosfera generală, definită prin apropiere socială și activitate în aer liber.

Finalul traseului și atmosfera de la sosire

În ultima zi, zona de sosire din Westerpark se transformă într-un spațiu de celebrare. Voluntarii oferă flori, iar familiile așteaptă sosirea copiilor. O bunică ajunsă cu mult înainte își pregătește întâlnirea cu nepotul ei de șapte ani, în timp ce participanții continuă să sosească unul câte unul.

Atmosfera este animată de muzică, inclusiv piesa Links Rechts a formației Snollebollekes, pe care copiii o asociază deja cu momentul final. Mulți dansează, iar alții își fac fotografii cu medaliile primite.

Pe fundal se aude și piesa Europapa a lui Joost Klein, reluată de mai multe ori în scurt timp, fără ca participanții să pară deranjați. Spațiul se umple de mișcare, conversații și reacții spontane, într-un cadru în care accentul rămâne pe experiența colectivă. Atmosfera generală este una de gezellig, așa cum este descris frecvent acest tip de convivialitate în Țările de Jos.