Cetățenii din afara UE găsesc mai greu locuri de muncă stabile. Contractele temporare și joburile part-time sunt mult mai răspândite

Cetățenii din afara Uniunii Europene care muncesc în statele membre au șanse mai mici să obțină un loc de muncă stabil decât cetățenii europeni. Datele Eurostat arată că aceștia lucrează mai frecvent cu contracte temporare sau cu program parțial, pe fondul unor bariere precum limba, recunoașterea calificărilor sau restricțiile administrative.

Migranții din afara UE lucrează mai des cu contracte temporare decât cetățenii europeni

Potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat, cetățenii din afara Uniunii Europene, cu vârste între 20 și 64 de ani și care locuiesc într-un stat membru, au înregistrat în ultimul deceniu cea mai mare pondere a contractelor de muncă temporare. La polul opus s-au aflat cetățenii statelor membre.

Joanna Hofman, director de cercetare și evaluare în domeniul ocupării forței de muncă, protecției sociale și competențelor în cadrul companiei Ipsos, explică faptul că există mai multe motive pentru această diferență.

Potrivit acesteia, mulți cetățeni din afara Uniunii Europene se confruntă cu obstacole suplimentare în accesul la locuri de muncă permanente, precum bariere lingvistice, nerecunoașterea calificărilor profesionale, rețele profesionale mai restrânse, discriminare sau restricții legate de statutul de imigrare. În aceste condiții, ei ajung mai des să intre pe piața muncii prin forme de angajare mai puțin stabile.

Specialista a precizat că există și situații în care unii migranți aleg în mod deliberat locuri de muncă sezoniere sau temporare, deoarece intenționează să se întoarcă în țara de origine sau consideră că acest tip de activitate se potrivește mai bine situației lor personale. Cu toate acestea, ea apreciază că barierele structurale de pe piața muncii explică cea mai mare parte a diferențelor.

Cipru, Olanda și Polonia au înregistrat cele mai ridicate ponderi ale contractelor temporare

Deși proporția cetățenilor din afara UE care lucrează cu contracte temporare sau cu normă parțială a scăzut în ultimii ani, nivelul din 2025 rămâne superior celui înregistrat în rândul cetățenilor europeni.

Între 2015 și 2025, cele mai ridicate ponderi ale angajaților din afara Uniunii Europene cu contracte temporare au fost înregistrate în Cipru, Olanda și Polonia, toate depășind pragul de 40%.

Datele Eurostat arată, de asemenea, că femeile au avut o pondere mai mare a contractelor temporare decât bărbații, indiferent de cetățenie. Cele mai mari diferențe au fost observate în Italia, Spania și Portugalia.

Joanna Hofman consideră că această situație este influențată și de responsabilitățile familiale. Potrivit acesteia, femeile sunt mai des implicate în îngrijirea copiilor sau a altor membri ai familiei și aleg mai frecvent locuri de muncă flexibile. Totodată, ele sunt mai bine reprezentate în domenii precum sănătatea, asistența socială, educația și ospitalitatea, sectoare în care contractele temporare sunt mai răspândite.

Munca part-time este mai frecventă în rândul cetățenilor din afara Uniunii Europene

În 2025, aproximativ 22% dintre cetățenii din afara UE lucrau cu program parțial. În cazul cetățenilor statelor membre, ponderea era de aproximativ 17%, în timp ce cetățenii altor state membre care lucrau într-o altă țară din Uniune înregistrau un nivel intermediar, de circa 20%.

Cele mai mari diferențe privind munca part-time între cetățenii naționali, cetățenii altor state membre și cei din afara Uniunii au fost înregistrate în Olanda, urmată de Finlanda și Franța.

Și în cazul muncii cu normă parțială, femeile au avut ponderi considerabil mai ridicate decât bărbații, indiferent de categoria de cetățenie.

Cetățenii statelor membre sunt mai des lucrători independenți

Situația este diferită în cazul activităților independente. În 2025, cea mai ridicată pondere a persoanelor care desfășurau activități independente a fost înregistrată în rândul cetățenilor care locuiau și munceau în propria țară, cu 13,5%. Aceștia au fost urmați de cetățenii altor state membre ale Uniunii Europene, cu 10,9%, iar pe ultimul loc s-au situat cetățenii din afara UE, cu 10,1%.

Experții explică această diferență prin faptul că cetățenii statelor membre cunosc mai bine sistemele fiscale și legislative, au acces mai ușor la finanțare, dispun de rețele profesionale dezvoltate și întâmpină mai puține obstacole administrative. În schimb, cetățenii din afara Uniunii se confruntă adesea și cu restricții legate de dreptul de ședere sau de vize, ceea ce face mai dificilă alegerea unei activități independente.

Cele mai ridicate ponderi ale lucrătorilor independenți în rândul cetățenilor naționali au fost înregistrate în Grecia și Italia, iar în cazul cetățenilor altor state membre, în Croația și Portugalia. De asemenea, în toate categoriile analizate, bărbații au avut o pondere mai mare a activităților independente decât femeile.