Cea mai puternică monedă a lumii explodează. Ce se întâmplă cu dolarul

Francul elveţian atinge la începutul lui 2026 cele mai ridicate niveluri din ultimii 11 ani, pe fondul tensiunilor geopolitice şi al slăbirii dolarului american. Evoluţia consolidează statutul de activ de refugiu al monedei, dar complică misiunea autorităţilor de la Berna. Pentru o economie orientată spre export şi cu inflaţie minimă, aprecierea rapidă devine o problemă structurală.

Francul elveţian se apreciază accelerat pe fondul incertitudinilor globale

Francul elveţian s-a consolidat puternic la începutul anului 2026, confirmând statutul său de monedă de refugiu într-un climat internaţional tensionat. Activele considerate sigure au atras fluxuri masive de capital, iar moneda Elveţiei a ajuns la niveluri care nu au mai fost înregistrate de peste un deceniu, evoluţie care generează îngrijorare în rândul autorităţilor de la Berna.

În primele săptămâni ale anului, francul a câştigat aproximativ 3,5% faţă de dolar, după o apreciere de 12,7% în 2025. Cererea este alimentată de volatilitatea geopolitică, de politica comercială imprevizibilă a Statelor Unite, de semnele de întrebare privind independenţa Rezervei Federale şi de ameninţările cu intervenţii militare americane în mai multe regiuni ale lumii.

Marţi, moneda elveţiană a atins un maxim al ultimilor 11 ani în raport cu dolarul american, nivel în apropierea căruia s-a menţinut şi în sesiunea următoare, reflectând persistenţa fluxurilor de capital către active sigure.

„Orice escaladare geopolitică înseamnă mai multă incertitudine. Nu este bine pentru franc şi nici pentru Elveţia, pentru că francul este o monedă-refugiu. Când există incertitudine, francul se apreciază, iar politica monetară devine mai complicată”, a declarat Martin Schlegel, preşedintele Băncii Naţionale a Elveţiei, la Forumul Economic Mondial de la Davos.

Economia Elveţiei, prinsă între inflaţie minimă şi un curs prea puternic

Aprecierea rapidă a francului elveţian vine într-un moment delicat pentru economia elveţiană, care se confruntă cu o creştere extrem de lentă a preţurilor. Un curs puternic accentuează presiunile dezinflaţioniste asupra unei economii puternic dependente de exporturi, limitând competitivitatea externă a companiilor.

„Pe termen lung, francul elveţian este cea mai puternică monedă din lume şi probabil va continua să fie rezilient”, afirmă Lloyd Harris de la Premier Miton Investors.

În sectoare precum industria farmaceutică, manufactura de precizie şi serviciile cu valoare adăugată ridicată, cererea globală rămâne solidă indiferent de cursul de schimb, ceea ce reduce mecanismele naturale de ajustare ale monedei şi prelungeşte efectele unui franc supraevaluat.

„Francul puternic reduce inflaţia importată, dar comprimă marjele exportatorilor şi afectează salariile şi investiţiile, într-un moment în care inflaţia oricum este extrem de scăzută”, spune Giuliano Bianchi de la Quantitas Institute şi EHL Business School.

Rata inflaţiei din Elveţia este de doar 0,1%, iar dobânda-cheie a Băncii Naţionale a Elveţiei se află la 0%. Economia se apropie astfel de un scenariu de dezinflaţie persistentă, cu riscul revenirii la dobânzi negative, eliminate abia în 2022 după şapte ani de politică monetară sub zero.

„Dacă va fi necesar, vom merge din nou în teritoriu negativ. Suntem pregătiţi să intervenim pe piaţa valutară, dacă va fi necesar”, a spus Schlegel.

Dolarul american se depreciază şi amplifică presiunile valutare

În paralel cu aprecierea francului elveţian, dolarul american continuă să piardă teren pe pieţele valutare, intrând, potrivit analiştilor, într-o piaţă descendentă prelungită. Marţi, moneda SUA a înregistrat cea mai abruptă scădere zilnică din aprilie, într-un context marcat de tensiuni politice şi economice interne.

Indicele dolarului a scăzut cu 2,2% de la începutul anului 2026, după un declin de peste 9% în 2025. Slăbirea monedei reflectă revenirea strategiei „sell America”, pe fondul reevaluării riscurilor asociate economiei americane.

Donald Trump susţine de mult timp beneficiile unui dolar mai slab pentru comerţul internaţional, argumentând că deprecierea stimulează exporturile, turismul şi profiturile companiilor americane cu venituri externe. Totuşi, această strategie implică şi costuri semnificative, precum scumpirea importurilor şi diminuarea încrederii investitorilor.

„Este o sabie cu două tăişuri”, a declarat Nela Richardson, economist-şef al ADP, explicând că un dolar mai slab sprijină exporturile, dar afectează încrederea pieţelor într-un moment în care economia SUA se confruntă cu inflaţie persistentă, datorii ridicate şi o nevoie crescută de finanţare prin titluri de trezorerie.

Dezechilibrele structurale din SUA şi riscul unei pieţe descendente de durată

Potrivit lui Richardson, indicatorii macroeconomici de bază ar sugera, teoretic, un dolar mai puternic, însă realitatea este diferită. Economia americană capătă tot mai clar forma unei economii „în K”, în care consumul este susţinut în principal de cele mai bogate 20% dintre gospodării, în timp ce restul populaţiei resimte presiunea inflaţiei.

Această polarizare se reflectă şi pe piaţa muncii, unde creşterea angajărilor se concentrează în sectoare costisitoare, precum sănătatea, dar şi în domenii discreţionare, cum este ospitalitatea. Investitorii încep astfel să îşi reevalueze expunerea pe activele americane.

Cole Smead, CEO al Smead Capital Management, afirmă că dolarul se află abia la începutul unei pieţe descendente de durată, comparând situaţia actuală cu deprecierea de aproximativ 41% înregistrată între 2002 şi 2008, după spargerea bulei dot-com.

În condiţiile în care aproximativ 70% din indicele MSCI World este concentrat în acţiuni americane, o reorientare a fluxurilor globale de capital către alte pieţe ar putea accelera suplimentar slăbirea dolarului şi, implicit, întărirea monedelor de refugiu, inclusiv a francului elveţian.