CCR a dat verdictul: Legea bugetului de stat pe 2026 a fost adoptată cu respectarea Constituţiei

Curtea Constituţională a României (CCR) a respins obiecţia de neconstituţionalitate formulată de senatori ai Alianţei pentru Unirea Românilor și a confirmat că Legea bugetului de stat pe 2026 este constituţională. Decizia, luată cu unanimitate de voturi, a fost motivată prin respectarea procedurilor legislative şi a dispoziţiilor constituţionale.

CCR respinge obiecţia de neconstituţionalitate şi confirmă constituţionalitatea Legii bugetului de stat pe 2026

Curtea Constituţională a României (CCR), cu unanimitate de voturi, a respins ca neîntemeiată obiecţia de neconstituţionalitate formulată de senatori aparţinând Grupului parlamentar al Alianţei pentru Unirea Românilor şi a constatat că Legea bugetului de stat pe anul 2026 este constituţională în raport cu criticile aduse, se arată într-un comunicat oficial al CCR.

CCR a stabilit că legea criticată a fost adoptată respectând dispoziţiile art.1 alin.(3) şi (5), art.2 alin.(1), art.61 alin.(1), art.64 alin.(1), art.79, art.102 alin.(1) şi (2), art.120 alin.(1), art.138 şi art.141 din Constituţie. Aceasta, pe de o parte, deoarece dezbaterea şi adoptarea legii s-a realizat prin procedura de urgenţă prevăzută expres de art.76 alin.(3) din Constituţie, iar, pe de altă parte, deoarece nu există o obligaţie constituţională de a solicita din nou avizul Consiliului Legislativ şi al Consiliului Economic şi Social pe parcursul procedurii de adoptare a legii. CCR a precizat că verificarea compatibilităţii legii cu rezultatele unui referendum local sau cu programul de guvernare nu intră în sfera controlului de constituţionalitate.

CCR a subliniat că aspectele ridicate de autorii obiecţiei, referitoare la modul de elaborare şi construcţie a bugetului de stat, țin mai degrabă de opţiuni şi oportunitate legislativă în domeniul politicilor bugetare ale statului. Prin urmare, CCR a constatat că nu au fost încălcate prevederile constituţionale invocate. Totodată, s-a reţinut că scurtarea termenelor prevăzute de regulamentele parlamentare pentru adoptarea legilor poate fi realizată prin aprobarea procedurii de urgenţă conform art.76 alin.(3) din Constituţie, ceea ce s-a aplicat şi în cazul legii criticate.

În ceea ce priveşte avizele Consiliului Legislativ şi ale Consiliului Economic şi Social, CCR a precizat că solicitarea lor se referă doar la forma iniţială a proiectului de lege, iar solicitarea unui nou aviz în cursul procedurii nu reprezintă o obligaţie constituţională, ci o posibilitate de care Parlamentul poate decide să beneficieze.

CCR a clarificat că Legea bugetului de stat nu reglementează repartizarea competenţelor între „Primăria Municipiului Bucureşti” şi „primăriile de sector” în sensul valorizării unui rezultat de referendum local, ci se ocupă de previzionarea şi alocarea resurselor financiare ale statului conform cadrului normativ existent şi priorităţilor politicilor şi strategiilor publice.

Criticile privind programul de guvernare, deficitul şi fondurile publice nu afectează constituţionalitatea Legii bugetului pe 2026

CCR a precizat că criticile privind presupusa incongruenţă dintre prevederile legii criticate şi programul de guvernare aprobat de Parlament nu au nicio relevanţă în ceea ce priveşte constituţionalitatea legii. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinseci, CCR a reţinut că modul în care a fost fundamentat şi construit bugetul de stat nu afectează constituţionalitatea legii. Alocarea unor sume pentru anumite obiective de investiţii în România nu ridică probleme privind aplicarea art.16 alin.(1) din Constituţie, întrucât acesta se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Deciziile Consiliului General al Municipiului Bucureşti privind repartizarea cotei de 85% din impozitul pe venit între bugetul municipal şi bugetele de sector sau majorarea capitalului social al Băncii de Investiţii şi Dezvoltare S.A. ţin de opţiuni şi oportunităţi legislative, nu de constituţionalitate.

CCR a subliniat că aprobarea de către ministrul finanţelor a limitelor lunare de credite de angajament şi bugetare pentru ordonatorii principali de credite finanţaţi integral de la bugetul de stat sau de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate reflectă rolul şi funcţiile ministerelor conform dispoziţiilor constituţionale şi legale. Reglementarea unui număr mare de norme de trimitere ţine de tehnica legislativă şi nu ridică probleme de constituţionalitate.

Posibilitatea redistribuirii ulterioare a fondurilor publice aprobate este justificată de raţiuni de flexibilitate şi supleţe bugetară, iar aspectele legate de insuficienţa notei de fundamentare, a raportului privind impactul socioeconomic al legii sau a fondurilor alocate domeniilor sănătăţii şi educaţiei ţin de responsabilitatea politică a Guvernului şi Parlamentului, şi nu de constituţionalitate.

CCR a arătat că criticile legate de deficitul bugetar excesiv, nivelul inflaţiei, mecanismele de alocare şi control, modificările mecanismelor de alocare bugetară la nivelul Municipiului Bucureşti, modul de finanţare a instituţiilor publice sau valorificarea fondurilor externe nerambursabile excedează competenţei de control a constituţionalităţii. CCR a menţionat că decizia sa este definitivă şi general obligatorie, iar argumentele reţinute în motivarea soluţiei vor fi prezentate în cuprinsul deciziei care urmează să fie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.