Când ar putea România să treacă la euro. Bogdan Glavan: Am avut această ocazie, însă elitele României i-au dat cu piciorul

Economistul Bogdan Glăvan a explicat că țara noastră ar putea adopta euro oricând. El a argumentat că decizia depinde mai mult de considerente politice decât economice.

România poate adopta euro oricând, dar decizia este una politică

Economistul Bogdan Glăvan susține că aderarea României la zona euro se poate realiza oricând, subliniind că euro reprezintă un proiect politic, iar o eventuală aderare a țării noastre ar fi tot un demers politic. Glăvan a explicat pe Facebook că, din punct de vedere științific, cel mai bine ar fi ca România să aibă o monedă separată, independentă de politică, însă considerentele politice și contextul instituțional fac adoptarea euro benefică.

El a menționat că, deși din perspectivă economică adoptarea euro nu este o condiție necesară pentru prosperitate — a dat exemplul Elveției — situația concretă a instituțiilor și a politicii din România face ca integrarea unor instituții occidentale să fie avantajoasă. Economistul a comparat această alegere cu schimbarea unei bărci șubrede cu o șalupă mai sigură, chiar dacă nu perfectă.

„Fiindcă a reapărut subiectul aderării României la euro în contextul discuțiilor mai ample despre schimbarea la față a Europei, poate este cazul să notez următorul lucru:

ADERAREA LA EURO SE POATE FACE ORICÂND.

Asta deoarece euro este un proiect politic, iar eventuala aderare a României este tot un proiect politic.

Într-o discuție recentă cu un diplomat european, care m-a întrebat ce părere am despre euro, i-am mărturisit că eu am susținut mereu aderarea României la euro, nu din motive științifice, ci din considerente politice.

Din perspectivă științifică cel mai bine ne-ar fi cu o monedă separată de stat, independentă de politic, a cărei producție să nu poată fi politizată, manevrată, manipulată. În plus, nu trebuie să faci parte din zona euro ca să îți meargă bine, ca să duci politici sănătoase.

Adoptarea euro nu e o condiție necesară pentru asigurarea prosperității, vezi Elveția.

Însă când ne raportăm la cazul concret al României, la instituțiile ei defecte, la majoritatea politicienilor ei, la nivelul general de educație, la mentalitatea multor cetățeni, atunci este limpede că adoptarea unor instituții mai bune din Occident este benefică. Din perspectivă politică, deci, dacă avem ocazia să schimbăm o barcă șubredă cu o șalupă (chiar dacă nu e vreun vapor solid), atunci trebuie să exploatăm ocazia și să sărim în șalupă”, a scris economistul.

România a ratat ocazia de a adopta euro la criteriile de convergență, dar ar putea integra moneda cu sprijin occidental

Glăvan a mai amintit că România a avut ocazia să adopte euro atunci când îndeplinea criteriile de convergență, dar elitele politice de la acea vreme nu au valorificat această oportunitate. El a caracterizat aceste criterii drept „condiții politice prudențiale”, care nu justifică, din punct de vedere științific, aderarea la uniunea monetară.

În plus, economistul a subliniat că, similar modului în care NATO poate include armate cu caracteristici diferite, zona euro poate accepta țări cu performanțe economice și instituționale variate. El a dat exemplul Bulgariei, care la sfârșitul anilor 1990 a adoptat Consiliul Monetar pentru a limita politizarea banilor și pentru a controla deficitul și datoria publică, arătând că o astfel de instituție, deși străină, poate funcționa eficient chiar dacă nu este perfect adaptată contextului local.

Glăvan a concluzionat că România ar putea adopta euro chiar mâine, atâta timp cât este acceptată de statele occidentale, precizând că o adoptare unilaterală („euroizare”) nu ar fi considerată civilizată, dat fiind că România face parte din familia europeană și beneficiază de sprijinul Vestului.

„Am avut această ocazie, însă elitele României i-au dat cu piciorul. Atât s-a putut. Ăsta a fost nivelul lor. Așa societate, așa elite. Elitele alea adevărate au murit prin lagărele comunismului, așa că am rămas cu ce-am rămas. Ăsta e blestemul României, moștenirea comunismului.

Am avut această ocazie când bifam celebrele criterii de convergență. Însă criteriile de convergență nu sunt piloni științifici care să justifice sau nu o uniune monetară. Ele sunt doar condiții politice, hai să le spunem prudențiale, prin care se încearcă o oarecare asortare, o omogenizare a politicilor și performanțelor bugetare și monetare. Dar ele în sine nici nu susțin crearea unei uniuni monetare și nici nu o infirmă. Până la urmă decizia trebuie să fie politică, deoarece euro însuși este un proiect politic și așa a fost conceput din capul locului.

Cu alte cuvinte: la fel cum în NATO pot intra tot soiul de armate, care pot sau nu pot folosi gloanțe de același calibru, care pot sau nu avea aceleași criterii de promovare în militărie și același procent de generali, tot așa în zona euro pot intra tot soiul de țări. Important nu este doar ce au făcut aceste țări până atunci, ci și ce vor face pe urmă.

Când la sfârșitul anilor 1990 Bulgaria a adoptat instituția numită Consiliu Monetar, era pregătită sau nu pentru asta? Îndeplinea criterii?

Care criterii?! În realitate Bulgaria a ajuns să adopte Consiliul Monetar, adică să fixeze prin lege cursul de schimb și să se abțină de la politizarea banilor doar fiindcă ajunsese cu cuțitul la os. Și atunci a adoptat o instituție străină, cu care nu era deloc obișnuită, dar care i-a servit destul de bine, fiindcă a cam pus cătușe demagogiei extreme, a impus guvernelor să nu sară calul cu deficitele, a împiedicat escaladarea datoriei publice. Și a funcționat.

Așa că putem să adoptăm euro mâine. Numai să ne primească Vestul. Bine, am putea adopta euro și fără să cerem permisiunea Vestului (se cheamă euroizare, e spontană), dar nu se face așa ceva, nu ar fi civilizat, doar facem parte din familia europeană și până una-alta trăim pe banii Vestului, ce naiba”, a scris economistul.