Calitatea vieții stagnează la nivel global. România rămâne pe locul 45 în clasamentul progresului social

Un nou raport internațional privind calitatea vieții și bunăstarea socială arată că stagnarea progresului social afectează majoritatea statelor analizate în 2025. România își menține poziția 45 în clasamentul global realizat pentru 171 de țări. Evaluarea a fost realizată de Social Progress Imperative, cu sprijinul Deloitte. Datele indică evoluții modeste și diferențe persistente între creșterea economică și bunăstarea populației.

România își menține poziția în clasament, dar decalajele persistă în calitatea vieții

Calitatea vieții din România, reflectată în Indicele de Progres Social, indică o stagnare a performanței generale, în ciuda unor îmbunătățiri punctuale în anumite domenii esențiale. Cu un scor de 74,49 din 100, aproape identic cu cel din anul anterior, țara noastră rămâne în a doua categorie de dezvoltare socială, statut obținut începând cu 2022.

Evoluția pe subcategorii relevă o imagine mixtă. România a urcat pe locul 45 la capitolul nevoi de bază, o îmbunătățire față de poziția 49 din anul precedent, în timp ce la oportunități își menține poziția. În schimb, la categoria bunăstare, țara coboară ușor până pe locul 63, ceea ce reflectă dificultăți persistente în domenii precum sănătatea și educația.

Analiza detaliată a indicatorilor arată rezultate solide în sectoare precum nutriția și îngrijirile medicale, unde România ocupă locul 36 la nivel global, precum și în domeniul locuințelor, unde poziția este similară. De asemenea, s-au înregistrat progrese semnificative în accesul la apă și servicii de salubritate, unde țara a urcat până pe locul 58.

Cu toate acestea, performanțele rămân modeste în domenii esențiale pentru calitatea vieții, precum sănătatea și educația de bază, unde România se situează pe locul 86 la nivel mondial. Aceste rezultate indică un decalaj evident față de state cu niveluri economice comparabile, inclusiv Ungaria, Croația, Polonia sau Grecia.

Creșterea economică nu mai garantează progres social, iar stagnarea devine fenomen global

Datele raportului evidențiază o tendință clară de slăbire a legăturii dintre dezvoltarea economică și îmbunătățirea calității vieții, fenomen accentuat după pandemia de COVID-19. Această disociere este vizibilă inclusiv în cazul României, unde ritmul ridicat de creștere economică nu a fost însoțit de progrese similare în bunăstarea populației.

„Una dintre tendințele evidențiate de raport este slăbirea relației dintre performanța economică și progresul social în ultimii ani, în special după pandemia COVID-19. Această evoluție este vizibilă și în România, o economie care a înregistrat unul dintre cele mai rapide ritmuri de creștere din Uniunea Europeană, dar care continuă să se confrunte cu provocări în domenii precum educația, sistemul de sănătate sau reducerea inegalităților regionale.

Pentru a avea o creștere economică cu efecte pozitive asupra nivelului de bunăstare a cetățenilor, sunt necesare măsuri care să asigure nu doar păstrarea ritmului de creștere a investițiilor publice și private (cu capital străin și local), ci și direcționarea lor strategică spre infrastructura socială și spre anumite regiuni geografice și industrii”, a declarat Alexandru Reff.

La nivel global, stagnarea progresului social devine o realitate dominantă, afectând aproape toate regiunile lumii. Aproximativ o treime dintre statele analizate au înregistrat chiar scăderi în ultimul an, ceea ce confirmă o încetinire generalizată a îmbunătățirii calității vieții.

Exemplele comparative subliniază această tendință. Deși Danemarca și Statele Unite au niveluri similare ale PIB-ului pe cap de locuitor, diferența în progresul social este de aproape 10 puncte în favoarea Danemarcei. În același timp, Statele Unite și Letonia înregistrează niveluri apropiate de progres social, în ciuda diferențelor semnificative de dezvoltare economică.

Țările nordice domină clasamentul, în timp ce marile economii evoluează inegal

Calitatea vieții rămâne cea mai ridicată în statele nordice, care continuă să ocupe primele poziții în clasamentul global. Norvegia își păstrează locul întâi în 2025, urmată de Danemarca, Finlanda, Suedia și Elveția, toate cu scoruri de peste 90, deși multe dintre acestea înregistrează stagnări sau ușoare scăderi.

La nivel regional, Europa se situează pe locul al doilea în lume, cu un scor mediu de 79,18 puncte, în ușoară creștere față de anul anterior. Îmbunătățirile cele mai consistente din ultimul deceniu au fost observate în domenii precum calitatea aerului, accesul la locuințe și infrastructura de bază.

În rândul economiilor dezvoltate din grupul G7, evoluțiile sunt neuniforme. Germania și Japonia conduc clasamentul intern, în timp ce Italia a înregistrat progrese până în 2022, urmate de stagnare. Statele Unite au coborât pe ultimul loc în grup, iar Marea Britanie și Franța au rămas în stagnare pe termen lung.

În cazul economiilor emergente, Brazilia se menține lider, susținută de o redresare recentă, în timp ce țări precum Indonezia și Bangladesh au avut creșteri constante. În schimb, Rusia și Pakistan se află în declin, iar ritmul de progres social din China și India a încetinit după 2021.

Raportul definește progresul social ca fiind capacitatea unui stat de a răspunde nevoilor de bază ale cetățenilor și de a crea condiții pentru creșterea calității vieții și dezvoltarea individuală. Evaluarea se bazează pe trei dimensiuni majore: nevoi de bază, bunăstare și oportunități, fiecare incluzând indicatori relevanți pentru viața de zi cu zi a populației.