Asiguratorul auto nu vrea să plătească dauna sau plătește prea puțin. Soluții legale pentru șoferi în România

Situațiile în care asigurarea refuză plata sau scade valoarea despăgubirii apar uneori după accidente auto. Nu este vorba despre faptul că nu există drept la despăgubire, ci despre modul în care este evaluată dauna. Legea din România stabilește însă obligațiile asigurătorului și pașii pe care îi poate face persoana păgubită atunci când nu este mulțumită de soluție.

Asigurătorul este obligat să plătească despăgubiri dacă prejudiciul este dovedit

Potrivit Legea nr. 132/2017 privind asigurarea RCA, asigurătorul trebuie să acopere prejudiciile produse terților în urma unui accident auto, în limita contractului și a legii.

Despăgubirea trebuie să acopere valoarea reală a pagubei, nu o sumă aleasă arbitrar. Stabilirea acesteia se face pe baza documentelor din dosarul de daună, inclusiv constatarea, facturile și evaluările tehnice.

Dacă nu există suficiente informații sau există dispute privind vinovăția sau valoarea daunei, legea prevede că aceste aspecte pot fi stabilite inclusiv de instanță.

„Art. 10. – (1) În baza unei prime unice, asigurarea RCA acoperă prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie.

(2) Asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie și pentru cheltuielile făcute de aceștia în procesul civil, în conformitate cu:

a) nivelul impus de legislația statului membru pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau la nivelul legislației din România în cazul în care acesta din urmă este mai mare;

b) nivelul impus de legislația din România, în cazul în care persoanele prejudiciate sunt cetățeni ai unor state membre, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dacă nu există birou național auto competent pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.

(3) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere prevăzută în legislația aplicabilă, conform prevederilor alin. (2), și cea prevăzută în contractul RCA”.

În cât timp trebuie să răspundă și să plătească asiguratorul

Legea impune termene pentru soluționarea dosarului de daună. Asigurătorul trebuie să analizeze cererea și să dea un răspuns într-un interval stabilit de lege, de regulă în jur de 30 de zile de la depunerea documentelor.

Articolul 21 din Legea nr. 132/2017 care vizează soluționarea cererii de despăgubire spune următoarele:

„(1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat:

a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

b) fie să notifice părții prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.

(2) Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.”

Dacă acceptă plata, despăgubirea trebuie achitată într-un termen scurt după aprobarea dosarului. În cazul în care întârzie sau plătește mai puțin decât ar trebui, asigurătorul poate datora penalități de întârziere de 0,2% pe zi din suma datorată.

Acest detaliu este important, pentru că nu doar suma principală contează, ci și eventualele penalități care pot fi cerute ulterior.

De ce refuză sau plătesc mai puțin companiile de asigurări

În practică, refuzul sau plata parțială apare în câteva situații tipice. Uneori, asigurătorul consideră că nu sunt suficiente dovezi privind producerea daunei sau întinderea ei. Alteori, există dispute privind vinovăția sau modul în care s-a produs accidentul.

Mai apar situații în care sunt acceptate doar anumite piese sau costuri, iar restul sunt considerate nejustificate. De asemenea, există cazuri în care asiguratorul invocă excluderi din poliță sau diferențe între evaluarea proprie și cea a service-ului.

Trebuie ținut cont și de faptul că RCA acoperă doar prejudiciile produse terților, nu și daunele propriului vehicul, care țin de o asigurare CASCO.

Ce poți face dacă nu ești de acord cu suma sau dacă ți se respinge dosarul

Primul pas este să soliciți în scris explicații clare privind modul de calcul al despăgubirii sau motivele refuzului. Asigurătorul este obligat să își justifice decizia.

Dacă răspunsul nu este satisfăcător, legea îți permite să faci o reclamație la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Aceasta poate analiza modul în care a fost gestionat dosarul și poate solicita clarificări sau corectarea situației, arată „Ghidul RCA” al ASF.

În paralel, poți apela la o expertiză tehnică independentă, mai ales în cazul în care există diferențe mari între valoarea stabilită de asigurare și costurile reale de reparație.

Dacă problema nu se rezolvă pe cale administrativă, există varianta acțiunii în instanță. Legea permite explicit acest lucru atunci când despăgubirea este refuzată sau acordată parțial.

Un aspect important este că persoana păgubită nu este obligată să meargă într-un service impus de asigurator. Reparația poate fi făcută în unitatea aleasă de client, chiar dacă aceasta nu are contract cu firma de asigurări.

Acest lucru devine relevant mai ales în situațiile în care asigurătorul încearcă să limiteze costurile sau să direcționeze reparațiile către anumite unități.

Ce trebuie să reții când ai un conflict cu asiguratorul

Chiar dacă există un conflict cu asiguratorul, dreptul la despăgubire nu dispare. Atâta timp cât prejudiciul este real și dovedit, compania de asigurări are obligația legală de a plăti.

Diferența o face modul în care îți susții dosarul, documentele pe care le ai și pașii pe care îi urmezi. De la solicitarea explicațiilor până la sesizarea autorităților sau instanței, fiecare etapă este prevăzută de lege și poate fi folosită pentru a corecta o decizie incorectă.